Cronică de Mihaela CD

 

Meseria de a fi OM

 Câți dintre noi nu am avut oare de ales în viață între  diversele meserii  pe care fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care pană la urmă așa cum ne-a fost sortit,  ni le-a  ales și ni le-a dăruit  viața, asa  cum a  trebuit  să fie.

Asa  au stat lucrurile și în cazul  doctoriței Simona Mihuțiu  care s-a aflat întotdeauna  la confluența a două visuri părintești, cel al tatălui său care visa ca  Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al  mamei care  visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise, tânăra Simona Mihuțiu devenind un  binecunoscut medic oncolog și  un foarte apreciat scriitor.

Cunoscându-i în linii mari opera și colaborând de  ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care deși stăpânește excepțional ambele meserii amintite mai sus și  le îngemănează într-o acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte  și mai presus de toate  meseria de a fi OM . Si pentru a mă face pe deplin înțeleasă  am să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum  am ajuns la această concluzie.

Primul aspect care nu are cum să nu te frapeze în momentul în care  o întâlnești sau o  vezi într-un video este acela  al modestiei, un apanaj al sufletelor nobile care nu dă greș niciodată în momentul în care cunoști un om. Vorba caldă, blândă și clară va cuceri  pe dată fiecare privitor sau ascultător.

Scriitoarea s-a născut cu un talent  narativ de excepție  ceea ce o califică pentru meseria de scriitor de romane, lucru care oricât ar părea de ușor să știți că nu este la îndemâna oricui. A scrie un roman înseamnă  să ai o poveste credibilă, verificabilă prin argumente,  să ai  ce să transmiți, să ai  un mesaj pe care vrei să îl transmiți mai departe cititorului, căci altfel el  nu va rămâne cu nimic. Din păcate  o mare parte  din cărțile/romanele care se scriu în ziua de azi sunt lipsite de mesaj  și acest lucru este îngrijorător tocmai  pentru că noi scriitorii avem de  predat un mesaj mai departe, noilor generații, acesta este rolul nostru primordial, rol pe care Simona Mihuțiu și-l asumă pe deplin și  îl îndeplinește plenar. Scriitoarea transmite mesajul iubirii, mesajul căutării de sine, intre trecut și prezent, printre cioburi și speranțe,  mereu încrezător  spre înainte, spre viitor, spre frumusețe.

O altă caracteristică pe care o observăm în scrierile sale este  decența scrierii, claritatea și curățenia cuvintelor bine alese și explicate clar precum și simțul dreptății, al demnității și al curajului. In cartea Liberi să (nu) gândim  descoperim umanitatea scrierilor sale prin care nu se sfiește să vorbească  despre trecut despre  comunism despre revoluție și libertate. Si toate acestea  vin din dorința de a pune o stavilă uitării  în  memoria colectivă. O datorie de OM  integru și drept căci numai un astfel de OM curat  și demn  are idealuri atât de nobile.

Scriitoarea Simona Mihuțiu scrie despre  căutarea împlinirii, a fericirii, despre drumul sinuos și plin de obstacole pe care îl  întâlnește o  tânără dr oncolog  în cărțile  ''Fereastră spre mâine''  publicată la editura  Total Publishing din București  în 2019  iar apoi continuat cu romanul  ''Destinul, o jucărie stricată'', roman  publicat la editura Total Publishing din București  în 2020,  ambele romane  făcând parte  din Colecția romanul de dragoste. Iar unul  dintre  motto urile pe care l-a folosit  la începutul  romanului  său ''Puteam fi eu'' confirmă căutarea asiduă a fericirii în scrierile sale : ''Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea  de a trăi fericit''.   (Voltaire)

Eleganța  realizării romanelor sale  aparține editurii Total Publishing pe care nu pot să nu o menționez dar în mod sigur sub atenta  dirijare  și supraveghere a autoarei. Toate cărțile sale sunt realizate cu măiestrie, cu o alură profesională cu coperți catifelate  și o editare  fină și îngrijită.

In primele două romane ale sale pe care le-am citit de curând,  am reușit  să descopăr o scriitură clară,  expresivă și  foarte ușoară care curge întocmai unui fluviu și  care fură cititorul scufundându-l în lectură.  Constat cu deosebită plăcere că scriitoarea deși se afla atunci  la prima  carte, ''Fereastră spre mâine''   are un talent narativ înnăscut și  că această carte nu plictisește din contră, atrage. 

Cel de al doilea roman al sau ''Destinul, o jucărie stricată'', îl dedică soțului său :  ''alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături '' Răsfoindu-l veți găsi aceeași scriitură impecabila,  clară și directă. Fără a dezvălui  conținutul romanului  pot să spun că Simona Mihuțiu  prezintă  o poveste de viată contemporană, foarte interesantă în care cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul,  ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și  apoi analizăm sau regretăm,  totul în numele  iubirii pe care nu contenim să o cautăm. 

Mărturisesc că am plâns la  finalul acestor două romane pentru că scriitoarea a reușit să mă câștige în lumea  personajelor sale cu o construcție  atât de robustă, reală și credibilă. Descrierile sale  sunt  atent etalate,  sunt vizuale și olfactive astfel ajutând  cititorul să se contopească  cu povestea romanului.

In viață nu orice poveste de iubire se termină cu happy end  și tocmai de aceea scriitoarea a ales pentru romanul său un deznodământ  veridic care va impresiona până la lacrimi și care  va atinge acea coardă sensibilă în inima cititorului.

Ca mai  toate lucrurile în viață, ce își au timpul lor  și rolul lor, la fel și iubirea adevărată sinceră și pură își are  timpul ei. Scriitoarea ne poartă pe meleagurile iubirii pe câmpii pline cu macii iubirii înflăcărate dar  și  prin amintiri ce mai păstrează doar un gust , o aromă și o urmă scrijelită în suflet. Prin romanele sale, autoarea Simona Mihuțiu   încearcă  să arate  normalitatea sentimentelor și  trăirilor indiferent de statutul social,  amintind de greutățile prin care trec tinerii la început de drum,  obstacolele care se  ivesc în viată în general și care trebuiesc escaladate, temerile, întrebările, neclaritățile și fricile prin care trecem fiecare dintre noi la un moment dat.

Chiar dacă personajele sale suferă din  cauza iubirii neîmplinite, dragostea este prezentată ca fiind cel mai nobil sentiment și  cel mai durabil. In fond o vorbă binecunoscută spune ''dacă dragoste nu e nimic nu e''  iar eu as adăuga că ''fără iubire nu suntem nimic''. Practic iubirea ne definește și ne umanizează. Iubirea ne înaltă și ne  dă aripi.Iubirea este motivul fericirii  și motorul tuturor lucrurilor.

Cu un stil bine format și  superb împământenit, scriitoarea  Simona Mihuțiu impresionează prin  sinceritatea scrierilor, printr-un dialog amplu și activ care dinamizează povestea romanului. Subiectele romanelor sale sunt foarte bine alese iar  scriitura sa are o eleganță aparte care nu lasă loc de  vulgaritate  nici măcar în scenele fierbinți. Toate aceste lucruri  cât și multe altele fac din scriitoarea  Simona Mihuțiu  un scriitor contemporan de excepție care stăpânește nu doar meseria de medic  oncolog sau de scriitor dar mai ales  meseria  de a fi OM!

Citind romanele Simonei Mihuțiu vom înțelege mai mult ca  niciodată că oricât ar fi de sinuoase drumurile vieții, până la urmă iubirea primează. Trebuie să fim conștienți că drumul vieții noastre   va avea un final mai devreme sau mai târziu deci  este important să trăim clipa să trăim prezentul și nu oricum! Să-l trăim iubind!

Mulțumesc mult autoarei Simona Mihuțiu pentru darul de suflet pe care mi l-a  făcut și  pentru  bucuria și șansa de a o descoperi, felicitări sincere și așteptăm cu drag noi romane!

 

Mihaela CD

membru  TWUC-Canada, membru LSR-Romania,

Presedinte WPA-Canada