Suntem sclavi de naționalitate română în patria ciocoilor noi. Decât să mergi la schi în Elveția, mai bine mai pui 2-3000 de (i)euro și mergi la Rânca. Decât să mergi la marea ta cea mare, la bulgari, la Nisipurile de aur, mai pui tot cam atât și mergi în alge pe litoralul românesc. Și cu toate astea... avem cu ce ne lăuda; Avem conducători. Nimeni n-are ca ai noștri.
Mă, da avem, nu glumă! A tunat dracu și-a fugerat cu
așa ceva. Tac ei mâlc când suntem batjocoriți. Târâtoare somnambule se-nchină
la cei care ne fură și le fac bătături la mâini pupându-le. Ne aduc sărmanii
moartea acasă și ne fură pâinea dospită de pe brazda luminii (ce-au
întunecat-o).
Pe cumpăna toamnelor ne dau liniște cu porția și
scandaluri cu nemiluita.
Pe prispa nopții orice român ce trece prin timp
simte gustul durerilor avute pe peronul
cu aripi de zăpadă.
Când strugurii au umplut viile într-un sfârșit de an
’89 un vânt fără căpăstru a mitraliat ateist populația flămândă de libertate. O
libertate furată de noii comuniști, distrugători ai țării și neamului.
Eram gândurile cerului, fiecare cu un cer în mână și
credeam, îi credeam.
S-au așezat albinele pe prispă să vadă cât mai cerne
cerul neaua, dar au pierit și ele odată cu cheful de muncă al românului.
Le-aș topi în ochi toată zăpada lumii și cafeaua de
iarnă le-aș otrăvi-o cu vaiete rănite în cântece de gheață, dar... îngerul încă
doarme și corabia se scufundă.
L-au traficat și pe el, pe înger.
Puiu
RĂDUCAN
13122022-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu