vineri, 15 septembrie 2023

Răsfoind cronicile criticului literar Al. Florin Țene

 

Criticul literar Al. Florin Țene este un binecunoscut și apreciat poet, scriitor, dramaturg, filosof, jurnalist, istoric și, nu în ultimul rând, promotor cultural și redactor de reviste, fiind o personalitate marcantă a literaturii românești contemporane.

În peste 50 de ani de activitate literară, în calitatea sa de critic literar, jurnalist, scriitor, dar și de Președinte național al Ligii Scriitorilor Români și membru al Academiei Americane Române de Artă și Știință, a întâlnit foarte mulți slujitori ai condeiului, mai mult sau mai puțin cunoscuți, personalități ale culturii române contemporane, pe care i-a citit, i-a analizat, i-a susținut și i-a promovat. Drept pentru care este considerat unul dintre marii străjeri ai literaturii române, un adevărat garant al integrității tezaurului de talente literare românești, care nu acceptă niciun compromis și nu face rabat de la calitate atunci când este vorba de critică literară.

Fascinat de opera literară vastă, atât cantitativ, cât și calitativ, și de varietatea de genuri pe care le abordează scriitoarea Mihaela CD, criticul literar Al. Florin Țene îi urmărește îndeaproape și cu mult interes aparițiile în reviste, jurnale, platforme literare, dar și în antologii și volume proprii de autor. În decursul anilor, criticul literar analizându-i în amănunt fiecare carte publicată, indiferent de genul acesteia, și scriind recenzii care fac obiectul prezentei cărți: „Mihaela CD și opera sa în opinia criticului literar Al. Florin Țene” notează: „Simt o existență creatoare în opera Mihaelei CD. Toată filosofia ei este un sprijin teoretic pe care-l dă acestui fel de existență – cărțile acestea sunt construcții de metafizică”, relata domnia sa în urmă cu ceva timp în recenzia sa despre cartea „Uneori elefanții zboară”. Și un alt citat relevant: „Mihaela CD este o poetă vizionară care dă, prin creație, o luciditate cuvântului”, mențiune făcută în cronica domniei sale despre cartea „Iubește-mă în fiecare anotimp”.

În cartea „Mihaela CD și opera sa în opinia criticului literar Al Florin Țene”, autorul propune cititorilor un generos periplu printre cele 17 cărți publicate de Mihaela CD până în prezent, pentru a da cititorului un punct solid de referințǎ,un studiu ce probeazǎ   și identificǎ o imagine completă a întregii opere literare a scriitoarei atât de ansamblu cât ṣi pe fiecare carte în parte.

În această carte, domnia sa evidențiază activitatea diversificată, pe plan literar și cultural, a „acestei Doamne a Literaturii Române de pe Mapamond”, care este „un excelent și harnic promotor cultural”, „o prolifică scriitoare talentată”, „un exponent al acestei lumi” (despre cartea „Pași de catifea”).

De reținut că în fiecare dintre analizele exigente pe care le face, criticul literar își motivează remarcile și concluziile prin citate, pentru a ajuta astfel cititorul să înțeleagă adâncimea cercetărilor sale, a substratului pe care îl despică în foițe subțiri pentru a-l descifra si interpreta, ajungând până la esența cuvintelor. De asemenea, domnul Al Florin Țene observă, cu ochiul său de fin observator, stările prin care trece poeta Mihaela CD: „Dacă la început poemele erau frisonate de un sentiment al tristeții, pe parcurs poeta revine la sentimente mai optimiste, folosind un baroc liric al eflufiilor generice tradiționale și al euforiilor cu substrat ardent, folosind un stil inspirat din folclor și tradiții românești” (despre cartea „Binecuvântare și chin”).

Având o activitate extrem de bogată, scriind peste 97 de cărți personale și peste 22 de cărți de critică literară, scriitorul și criticul Al Florin Țene sesizează imediat și romantismul poetei: „Romantismul poetei e un semn al cosmicității” (despre cartea „Pași de catifea”), semnalând și muzicalitatea versurilor sale: „Poezia Mihaelei CD are o muzicalitate deosebită ce ne convinge că este stăpână pe măiestria versului clasic, cu rimă, ritm și melodie interioară” (despre cartea „Cu sufletul în palmă”).

La întrebarea evidentǎ pe care ṣi-o pune cititorul despre poetǎ: „Care sunt sentimentele de care este călăuzită?”, criticul literar răspunde ferm: „Acest fior metafizic strecurat în lirică e și un indiciu că iubirea poetei se ridică deasupra tuturor lucrurilor” (despre cartea „Iubește-mă în fiecare anotimp”), fapt care se confirmă făcând  studiul cărții „Născut pentru a fi (alt)cineva” ṣi despre care constatǎ: „Preocupată de condiția omului și de multitudinea de sentimente ce o încearcă de-a lungul vieții, Mihaela CD caută fațetele omului pentru a-i da o singură formă, aceea a iubirii” (despre cartea „Născut pentru a fi (alt)cineva”).

Dacă până acum am vorbit despre considerațiile aduse poezie, iată-ne ajunși și la proză. Despre primul roman al autoarei, criticul Al. Florin Țene scrie: „Romanul Femeia care a uitat să mai plângă este construit precum o mănăstire, cu ajutorul unor întâmplări secvențiale cinematografice”, iar la final emite urmǎtoarea remarcǎ: „Estetic prin temă, acest roman de debut este admirabil prin profunditate, fiind modern de formulă analitică, fixată pe psihologii abisale cu mecanisme neguroase ale întâmplărilor, un model de roman expresionist în mediul provincial. Dens, abrupt, de felul marilor opere care se iveșc în chip imprevizibil, ca un fenomen natural” (despre romanul „Femeia care a uitat să mai plângă”).

Deschizând un alt capitol al scrierilor Mihaelei CD și explorandu-i cele patru cărți de aforisme sub forma unor reflecții și enunțuri motivaționale, domnul Țene este plăcut surprins și afirmǎ: „Pot spune că aforismele Mihaelei CD pot sta alături de cele scrise de Lao Tzu, Pascal, Novalis și Nietzsche, ultimii trei văzuți de Blaga ca cei mai apreciați maeștri ai aforismului european” (despre cartea „Născut pentru a fi (alt)cineva”), iar despre cartea de aforisme „Greu de atins” aratǎ: „Cuvintele de înțelepciune din această carte sunt picătura de adevăr a eternității” și continuând cu o altă carte de aforisme confirmǎ urmǎtoarele: „Am descoperit în filele acestui volum că profunzimea și cultura s-au îmbrăcat memorabil, filosofia și analiza au fost șlefuite profund și au dat naștere unor expresii pline de înțelepciune” (despre cartea „Uneori elefanții zboară”), concluzionând: „În cele din urmă, în însemnările aforistice, autoarea își pune în valoare talentul expresiei fericite, grația verbală și concentrarea ideatică”…„Înțelepciunea cumpănită, formularea grațioasă, parcimonia plină de armonioase sugestii o face pe autoare să resimtă starea de comuniune cu ființele arhaice, mitologice”… „Numai astfel, ieșit din mâna unui meșter iscusit și plin de har, el nu-și va trăda menirea – și lirică, și magică cum descoperim în cartea Mihaelei CD” (despre cartea „Greu de atins”).

Trecând într-un alt registru, acela al eseurilor, articolelor și al cronicilor literare scrise de Mihaela CD, domnul Țene face următoarele notări: „Când începem să privim universul cu alți ochi, așa cum privește Mihaela CD în eseurile sale, ni se deschid multe porți interioare, dar la fel de multe exterioare și, pe măsură ce crește înțelegerea propriei persoane, se dezvoltă în noi capacitatea autentică de a ne înțelege și semenii. Autoarea este un filosof de speță eseistică în penetrațiunea intrisecă în regim fulgurant” (despre cartea „Recolorarea cuvintelor”). Observând că „totul este scos la lumină cu o sinceritate dezarmantă”, criticul se consideră într-o oarecare dificultate: „Citind eseurile doamnei Mihaela CD, mă pun în dificultatea subiectivității ce poate să mi se reproșeze. Pentru faptul că apreciez textul și ideile exprimate în acestea” (despre cartea „Prin ochii mei”) și la finalul criticii sale acesta admite cu sinceritate și uimire: „În Mihaela CD se manifestă în întreita figură a eticianului, esteticianului și, dacă mă gândesc la aforismele autoarei în discuție, și a filosofului. E greu de spus care dintre ei predomină. Probabil că toți trei, inclusiv POETA-autoarea nefiind, în nici un caz, adeptă separației genurilor”… „o mână gingașe și romantică în care se află sublimul. Talent al acelor spirite rare și delicate pe care le descoperi cu încântată uimire” (despre cartea „Prin ochii mei”).

Criticul Al.Florin Țene și-a ales ca subiect al cărții sale scrierile Mihaelei CD pentru a expune cititorilor ceea ce domnia sa a examinat ṣi a descoperit: „Iubirea exprimată în versuri se adresează, practic, iubitului universal, nu unei persoane anume, fiindcă Mihaela CD, ea însăși, este un cântec ce tinde spre universalitate ca un act de devoțiune, al unui suflet de mari aurore pure, de emoții înrourate” (despre cartea „Focul din noi”).

După explorarea întregii opere literare, criticul Al Florin Țene ajunge la următoarele concluzii: „Mihaela CD este o scriitoare polivalentă ce-și exersează ‘arcușul’ talentului pe multiplele coarde ale unei viori ce rezonează note înalte și melodioase a unei simfonii dedicate culturii”… „Rar s-a văzut în poezia românească de pe toate meridianele lumii, dar să nu-l uităm pe Adrian Păunescu, o energie atât de puternică într-o neverosimilă revărsare de stropi și de idei ca la Mihaela CD” (despre cartea „La casa de nebuni”), continuând cu afirmatia: „Într-adevăr, pot afirma cu deplină convingere și din toată inima că pentru Mihaela CD, BUCURIA reprezintă o stare naturală și firească a ființei. Personal, nu cred că este o consecință a unui eveniment sau întâmplări, ci poate determina ea însăși în viețile noastre evenimente și întâmplări pe care le putem numi chiar miraculoase” (despre cartea „Prin roua gândurilor”).

După parcurgerea celor 17 cărți și cercetarea lor atentă, criticul consolideaza totalitatea impresiile sale statornicindu-le  în urmǎtoarea precizare: „Cu cât am citit mai mult din poezia Mihaelei CD pe calea redefinirii de sine, cu atât înțeleg în chip mai profund imaginea de scriitoare integrală a culturii. În fond, poeta româncă din Canada este cea mai penetrantă în direcția metafizicii în poezie”… „Poeta e creator de atmosferă originală, eufonică, abisală în acea versificație clasică. Mihaela CD este o poetă talentată, poate cea mai mare din diaspora românească, fiind poeta care a biruit, cu poemele și vasta ei operă literară, trecerea timpului și Uita-vom tot pentru-a iubi!” („Vremea de-ncercare”) (despre cartea „Cu sufletul în palmă”).

Vă invit, dragi cititori, să descoperiți misterele  acestor critici literare realizate de distinsul critic Al. Florin Țene în cartea „Mihaela CD și opera sa în opinia criticului literar Al. Florin Țene” pentru a înțelege și a pătrunde în tainele ce le ascunde pana măiastră a Mihaelei CD.

 

 Johnny Ciatloș Deak

Senior Editor Globart Universum Publishing House

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu