Dacă instanța a stabilit că cei care au scris despre FDGR și Grupul Etnic German au avut dreptate, de ce statul român nu aplică legea pentru a recupera patrimoniul luat în mod abuziv de la stat?
Scriam în 2018 despre procesul intentat istoricului
Ioan Scurtu de către Forumul Democrat German care s-a simțit lezat de faptul că
un istoric (cel mai fin cunoscător al secolului XX) a scris un articol prin
care arăta că președintele Forumului Democrat al Germanilor din România de
atunci, Klaus Iohannis a dat în judecată primăria pe care o conducea în
calitate de primar pentru a obține patrimoniul Grupului Etnic German. Despre
sentințe și parcurs găsiți aici:
(https://ionutcojocaru.ro/2018/11/02/tacerea-istoricilor/)
Într-un volum de peste 500 de pagini
(https://www.librariilealexandria.ro/ionut-cojocaru-colonizatori-in-colonie) am
detaliat cât de toxic este Klaus Iohannis și cei care-l susțin. Pentru acest
personaj cocoțat în funcția de președinte logica, democrația, libertate de
exprimare nu mai au niciun sens. Statul pe care-l consideră subordonat trebuie
să se supună propriei lui dorințe și acolo unde apar fapte, documente, idei
acest aparat trebuie să vegheze pentru a nu deranja liniștea inutilă a
personajului. Cu Klaus Iohannis am intrat în istorie și prin faptul că după 9
ani de când este la Cotroceni nu a avut niciun interviu real!
Am ajuns astăzi în situația în care mass-media este
mult mai preocupată de a nu deranja președintele sau guvernul. Cu certitudinea că
nicio televiziune nu va considera acest abuz un subiect de luat în seamă merită
apreciat efortul lui Cornel Nistorescu
(https://www.cotidianul.ro/fdgr-ul-lui-iohannis-infrant-in-instanta-de-cotidianul/)
care a rămas să se lupte de unul singur pe parcursul multor ani pentru dreptul
de exprimare!!!!
Prin câștigarea procesului, Cornel Nistorescu a
intrat în istorie. Eu ca istoric nu pot să nu țin seama că un istoric, Ioan
Scurtu a fost dat în judecată de FDGR și condamnat pentru că a scris un articol
de istorie bazat pe fapte și documente. Tot așa, nu pot să nu țin seama că din
câți jurnaliști au fost dați în judecată de FDGR, doar Cornel Nistorescu a avut
nervii și hotărârea de a se lupta pentru cel mai de preț bun dobândit de noi
după 1989 și anume dreptul la libera exprimare.
Iohannis a ajuns președintele României într-o
perioada în care din punct de vedere cultural ar fi putut însemna unitatea
românilor. Dacă am fi fost lăsați să ne facem datoria de istorici, dacă am fi
fost susținuți cei din presă cu cei care simt românește să vorbim despre
Centenar, despre Marea Unire, despre Marele Război, despre unitate, identitate
și despre modelele românești care parcă nu ar exista pentru clasa politică am
fi descoperit că suntem o națiune care am reușit să ne dezvoltăm în propriul
nostru ritm dar în același timp să fim o tară dintre cele mai mari din Europa.
Dar, președintele Iohannis care nu simte românește
și-a bătut joc de educația, cultura și evenimentele naționale importante. Așa
am ratat sărbătorirea Centenarului. A fost ajutat și de ”dușmanul” lui politic
Liviu Dragnea. Cu un an înainte de Centenar, Marcel Ciolacu cu Lucian Romașcanu
l-au convins pe Dragnea să desființeze Departamentul Centenar.
Scurt
istoric:
Constituirea grupului etnic german din România:
„Monitorul Oficial“ a publicat săptămână trecută
următorul decret-lege: Pentru constituirea Grupului Etnic German din România.
Art. 1. — Grupul etnic german din România este
declarat Persoană juridica română de drept public, purtând denumirea „Grupul
Etnic German din Romania”.
Art. 2. — Aparțin „Grupului Etnic German din
România”, toți cetățenii români, cari prin apartenența lor la Poporul German,
au fost recunoscuți ca fiind de origine etnică germană, din partea Conducem
Grupului etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic
German din Romania.
Art. 3. — Reprezentantul voinței naționale al
Grupului Etnic German din Romania este „Partidul Muncitoresc
National-Socialist” german (NMUAP) al Grupului Etnic German din Romania
„Mationalsozialistische Arbeiterpartei (NSDAP) Der Deutschen Volksgruppe in
Rumänien. El lucrează in cadrul Statului National Legionar Roman.
Art. 4. — Cu aprobarea Conducătorului Statului
National Legionar, Grupul Etnic German din Romania poate lua, pentru menținerea
și consolidarea vieții naționale dispozițiuni cu caracter de obligativitate
pentru membrii lui.
Art. 5. — Grupul etnic german din România poate
arbora, pe lângă drapelul Statului Roman și drapelul poporului german.
Art. 6. — Orice dispozițiuni contrarii decretului
lege de față sunt și rămân abrogate.
Dat în București, la 20 Noemvre 1940.
Conducătorul Statului Român și Președinte
Consiliului de Miniștri : GENERAL ANTONESCU Ministrul Justiției: MIHAI A.
ANTONESCU [1]
In cadrul orei germane din seara zilei de 23 Oct. a.
c. a vorbit la Radio București d-1 A. Schmidt, conducătorul grupului etnic
german din România: ”Pentru menținerea și consolidarea poporului german grupul
etnic german va putea să elaboreze pentru membrii lui norme de legi pentru
viața sa proprie. Pe această bază grupul etnic german din România va putea
să-și împlinească într-un cadru demn misiunea de a fi mijlocitorul între marea
Germanie şi Statul Legionar aliat. Grupul etnic german se va supune cu o
convingere sinceră acestei misiuni în interesul noii orânduiri. Conducătorul
nostru Adolf Hitler, prin garanțiile ce a dat Statului Român și prin trimiterea
de trupe germane de instruire ca dovadă practică a acestor garanții, a indicat
modul de colaborare. Activăm și în spiritul noii așezări europene dacă bazăm
conviețuirea românilor şi germanilor în spațiul nostru pe o încredere reciprocă
şi o sinceră camaraderie. Prin aceasta servim interesele comune ale Patriei
Noastre Mume şi a țării noastre, şi avem prin aceasta credința într-un mare
viitor comun. Să trăiască România legionară, să trăiască marea Germanie a lui
Adolf Hitler.”[2]
Tudor Drăganu într-un studiu sublinia: ”astfel, pe
baza decretului-lege din 21 Noemvrie 1940, Statul nu are un drept de control
pozitiv asupra Grupului etnic, căci nu poate să-i dea directive de activitate
sau să-i reformeze actele.”[3]
Un alt exemplu de colaborare al Grupului: Episcopia
Romano-catolică din Timișoara cedează Grupului etnic german din România, spre
folosință, edificiile, împreună cu inventarul, care se află în proprietatea sau
posesiunea Bisericii și care servesc în prezent scopurilor școlii germane, dacă
Comunitățile Bisericești competinte au luat sau vor lua în această privință o
hotărâre, conform statutelor.[4]
Grupul Etnic German din România (G.E.G.), care, în
anii 1940-1944, a avut o activitate deosebit de intensă, un număr mare de
membri (peste 500 000) şi o organizare şi un management de excepție, toate
aceste atu-uri fiind sporite de faptul că organizația avea şi singurul partid
politic ce putea să activeze legal în perioada regimului Antonescu.[5]
Exemplele pot continua. Cu sprijinul lui Hitler
Grupul Etnic German se comporta ca un stat în stat iar patrimoniul său se
dezvolta constant.
Regele Mihai a desființat această organizație
hitleristă în data de 7 octombrie 1944 printr-un decret. La articolul 1 găsim:
Statul Român devine pe data prezentei legi
proprietar al bunurilor aparținând Grupului Etnic German din România. Prin
efectul acestei legi, bunurile aparținând Grupului Etnic German sunt lovite de
indisponibilitate, fără îndeplinirea vreunei formalități. Pe aceeași dată
Statul Român devine titularul tuturor drepturilor aparținând Grupului Etnic
German din România, subrogându-se acestuia.
Mai mult, aceste grupuri naziste erau interzise si
prin Tratatele de Pace de la Paris din 1947: Conform Tratatului de Pace de la
Paris din 10 februarie 1947, art. 5: „România, care, în conformitate cu
Convențiunea de Armistițiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor
organizațiunilor de tip fascist pe teritoriul român” (…) „nu va îngădui în
viitor existența și activitatea unor organizațiuni de această natură care au
drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice”.
Nu
condamnăm doar istoria ci și istoricii!
După anii 2000 se găsește o instanță care prin încălcarea
legilor de mai sus îi acceptă cererea lui Klaus Iohannis în calitate de
președinte al Forumului Democratic German iar FDGR primește un patrimoniu
impresionant. Cu un astfel de patrimoniu și cu încrederea că totul se poate,
acest personaj ajunge președintele României câțiva ani mai târziu.
Așa cum spunea chiar el, România este un stat eșuat.
Cum altfel, cetățenii acestui stat pot găsi răspunsuri la câteva întrebări
decente precum:
Cum pot câțiva judecători să nu țină cont de legile
în vigoare și să reactiveze patrimoniul unei organizații naziste?
De ce judecătorii aceia nu sunt trași la răspundere?
Ce rol mai au serviciile secrete în România?
De ce partidele politice nu consideră acest abuz al
președintelui demn de luat în seamă?
Anulează instituțiile abilitate decizia instanței în
cazul istoricului Ioan Scurtu?
Dacă printr-o decizie definitivă o instanță a
stabilit că atât ceea ce istoricul Ioan Scurtu a scris este conform cu
documentele istorice iar ceea ce s-a publicat în Cotidianul este corect atunci
cine ar trebui să îndrepte în totalitate nedreptățile produse iar patrimoniul
Grupului Etnic German ajuns abuziv în cadrul FDGR să revină statului român?
Sursa:
cotidianul.ro
[1] Gazeta Sibiului, 1940 (Anul 7, nr.
1-52)1940-11-30 / nr. 49
[2] Glasul Bucovinei, octombrie 1940 (Anul 23, nr.
5982-5985)1940-10-28 / nr. 5985
[3] Tudor Drăganu, Transilvania, 1942 (Anul 73, nr.
1-12)1942-04-01 / nr. 4, pp.198 – 199
[4] Curentul, mai 1942 (Anul 15, nr.
5102-5131)1942-05-28 / nr. 5128
[5] Florian Banu, Grupul Etnic German din România –
organizație de tip totalitar, în “Arhivele Totalitarismului”, an IX, nr. 30-31
(1-2/2001), p. 24
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu