Lumea, o cetate asediată

 

                                                                                               de Gheorghe Pârja

Am mai spus-o, și o repet, nu doresc, prin cuvintele mele, să pun paie pe focul acestei lumi care pe alocuri mocnește și în multe locuri răbufnește. Dar nici nu pot să trec cu vederea tensiunile dintre state, care recurg la conflicte sângeroase, în urma cărora rămâne moarte, ruine, pustiire și multă jale. Îngrijorarea noastră, din această parte de lume, a sporit de când războaiele s-au apropiat de noi. Îmi aduc aminte, în pruncia mea, eram la oi pe Izvoare și mă speriam când peste păduri trecea câte un avion. Făceam legătura cu războiul din Vietnam. Deși învățătorul ne-a arătat în clasă un planiglob și a arătat că Vietnamul este departe de România. Degeaba, războiul era o spaimă pentru mine.

Ne mângâiam cu colegii de generație că pe noi ne-au ferit asemenea dezastre provocate de conducători cu ambiții nefaste. Că au trecut vreo șapte decenii și nu am avut război pe spații mari. Au mai fost conflicte locale, care au fost stinse, sau aduse în stare de amânare. De când cu războiul din Ucraina, am fost cuprinși de frică, de multă nesiguranță, relieful istoriei fiind foarte accidentat. Mai ales că tehnicile conflictelor s-au perfecționat. Sarabanda morții are ca principiu provocarea haosului. În care omul nu este un actor principal al suferinței, contează banii și armele. Nu am văzut regrete la moartea copiilor nevinovați, numărul lor fiind mare. S-a pierdut orice urmă de umanism, suntem mereu surprinși, omul a devenit o stranie iluzie. Nu că alte conflicte pe scară largă ar fi fost mai ocrotitoare, dar aveau preoți în preajmă.

Nu mă convinge nimeni că războaiele în curs de desfășurare – Ucraina și Israel – nu au fost pregătite din timp, în laboratoare sofisticate. Inclusiv instituția minciunii a fost pusă la rang de cinste. Ba a fost tradusă în limbi străine și funcționează printre noi camuflat. Cine a început conflictul în Ucraina? Martorii spun că Rusia. Acum se caută motive să-i facă pe ucraineni ca agresori. Cine a început războiul în Orientul Mijlociu? Nouă ni s-a spus că Hamas. Acum se încearcă să fie inculpat Israelul. Profesorul Mihai Maci, din Oradea, m-a ajutat în deslușirea acestei confuzii. Conflictul de la granița Fâșiei Gaza este parte a unui război care durează de un secol. Războiul dintre palestinieni și evrei nu s-a stins niciodată, eventual a avut perioade de relativă acalmie.

A izbucnit într-o vreme când Israelul nu se aștepta. A fost un atac prin surprindere. Mulți s-au întrebat ce au făcut celebrele servicii secrete israeliene? Care, cu o jumătate de gură, și-au recunoscut ațipirea. Mai sunt și alte variante cărora este greu să le dau crezare. Așa că nu izbucnirea conflictului ar trebui să fie surpriza, ci indiferența care l-a precedat. Și în Ucraina e tot un veac de când o țară care – după căderea țarismului – și-a proclamat independența, dar a fost, în urma unui război, integrată Uniunii Sovietice, care s-a conturat prin anul 1922. Și a rămas acolo până la prăbușirea colosului cu picioare de lut.

Din 1991, Ucraina și-a dorit din nou să fie de sine stătătoare. Dar Rusia a râvnit la vremea imperiului țarist și a Uniunii Sovietice. Cele două vreri naționale s-au bătut cap în cap. Așa a izbucnit conflictul început de ruși. Tensiuni au fost și între Chișinău și Moscova, care s-au acutizat cu războiul de pe Nistru. Relații aprinse au fost și între Belarus și Rusia. Taiwanul a fost chinez, apoi japonez și, din 1945, iarăși chinez. Preluarea conducerii de către armată, cu un iz democratic, nu a schimbat nimic din pretențiile Chinei asupra insulei. Și asta de vreo 75 de ani. Tot de atâția ani, cele două Corei sunt în stare de armistițiu. Oficial, între ele nu este pace. India și Pakistanul se confruntă din 1947, și nimeni nu vrea să cedeze. Nici Africa nu stă prea bine la capitolul conflicte. Ele sunt amânate prin tehnica loviturilor de stat.

Tabloul conflictelor este mai mare. Dar cele enumerate mai sus oricând pot dinamita aparenta liniște. După cum se vede, multe dintre războaiele secolului trecut nu s-au stins niciodată. Pe bună dreptate, lumea este ca o cetate asediată. Greu de știut unde se tulbură mușuroiul, de unde vor lovi catapultele. Pe lângă asediul și distrugerea unor orașe, cel mai încercat este sufletul omului. Moartea celor nevinovați. Tragică și de neiertat este uciderea pruncilor. Când închei aceste rânduri, aud știrea că în Fâșia Gaza au fost omorâți 3800 de copii. Mi se pare o mare tragedie contemporană. Cine dă seama de aceste morți nevinovate? Dar nici moartea nu poate fi trasă la răspundere.