Indiscutabil că, pretutindeni în lume, cultura este făcută de oameni înzestrați pentru oameni (contemporani și generațiile următoare): consumatori de artă și cultură (oameni dornici să se îmbogățească în plan moral-spiritual), respectiv comercianți, trepăduși, agitatori și activiști, care fie că trăiesc și se îmbogățesc prin afaceri profitabile cu operele culturale-artistice (colecționari de artă veche și contemporană, falși mecenați, editori descurcăreți etc.), fie caută nemurirea (!) prin acțiuni dedicate unor valori certe (de pildă, alde ăștia consideră că-i un sacrilegiu nu să nege existența Atoatefăcătorului, ci ca cineva în temă să vorbească despre unele imperfecțiuni ale operei eminesciene!), sau prin însăilări dedicate unor persoane/nume, intrate în grațiile submediocrelor „inginerii” ale prezentului (necușere critici elogioase, reclamă cu toptanul), ca și cum printr-un atare exhibiționism l-ar face imun pe acel cineva la trecerea timpului și la suprema lui judecată în materie de valoare autentică.
Nu știu
cum se prezintă lucrurile pe alte meleaguri, dar la noi se consumă enorm de
mult timp și resurse (financiare, materiale, psiho-mentale) cu ceea ce Petre
Țuțea numea aflarea în treabă la români: uniuni, asociații, întruniri,
cenacluri, dezbateri, festivaluri, lansări de cărți și alte producții,
concursuri, expoziții, tabere (cică de creație) etc.
Mă rog,
nici nu-i așa de rău că atâția români aspiră la faima/nemurirea de-o clipă (cum
spuneam, adevărata nemurire este cauționată de timp!), că doar plantele
spirituale, aidoma celor care asigură hrana trupească, au nevoie de bălegar până
ajung să lege rod. Baiul este că cei mai mulți dintre ăștia vor să fie neaparat
în centrul atenției (lăudați, premiați, galonați), chit că unii (a se citi „cei
mai mai mulți”) dintre ei habar n-au să scrie (nici tu har/inspirație, nici tu
gramatică, vocabular și logică), dar se cred mari scriitori și/sau poeți, iar
alții (paraleli cu desenul, culoarea și perspectiva) se consideră geniali
într-ale artelor plastice.
De
altminteri, nu de puține ori mi-a fost dat să citesc torturante fioroșenii
(impardonabile erori gramaticale și logice) pe site-urile și blog-urile cu care
colaborez de ani și ani, încât nu m-am putut abține să nu atenționez
redacțiile/addministratorii lor că, prin postarea unor astfel de făcături
imbecile și imbecilizante, compromit publicațiile și pe colaboratorii cu certă
greutate culturală.
Dar
ți-ai găsit să procedeze în acest mod onorabil și cu adevărat rodnic pentru
cultura mai presus de prețăluirea în bani, implicit pentru sănătatea vitalului
plan moral-spiritual al omului din totdeauna și pentru totdeauna! Tot
acuși-acuși apar noi și supărătoare mostre din pseudocultura postmodernistă,
fapt care mă face să caut niscaiva explicații, cât de cât rezonabile, între „nu
se vrea altceva” (se știe că toate actualele canalii de cultură aproximativă caută efemerul ratingului/formei,
nicidecum performanța conținutului) și „nu se poate mai mult”, după ce globalismul
banului și al superficialului cu ifose (nulități cu patalamale rostuite) a
răsturnat lumea cu gaibaracele în sus: locul binelui a fost luat de rău
(necredință, sodomie, goană turbată după aparență), al adevărului de minciuna
cu ștaif/politizată, al păcii de război, al certului și stabilului de incert și
instabil.
Căci
iată ce afirma/recomanda în anul 1956 pretinsul filosof evreu Günther Anders,
nu știu dacă intuitiv/clarvăzător, dar cu siguranță programatic (în spiritul
Planului Kalergi, parte din atotputernica și ticăloasa sforărie globalistă):
„Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere, prin limitarea aptitudinilor
lor înnăscute. Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a
nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare
profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu
cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât
se poate revolta mai puțin. Trebuie să ne
asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai
elitist…că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile
destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv
(subl. mea, G.P.). Mai ales fără filosofie! Din nou, este necesar să folosim
persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul
televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul”.
Și
mai departe: „Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca
anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să
alungăm seriozitatea din existență, să ne
batem joc de tot ce are valoare ridicată (subl. mea, G.P.), să menținem o apologie ridicată pentru lejeritate; astfel
încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și
modelul libertății”.
Din
citatele de mai sus rezultă cu claritate trei concluzii pentru pământenii de
ieri, de azi și de mâine:
1)Omenirea
a fost și continuă să fie jucată pe degete de societățile secrete: ieri de
francmasonerie, astăzi de „iluminați” și globaliști, mâine de atotnocivii
sataniști cu pretenții demiurgice;
2)Autorul
G. Anders dezvoltă nucleul cărții Protocoalele
înțelepților Sionului, Editura ALMA, 1997 (forma de exprimare/comunicare
este indubitabilă: „am continua”, „să ne asigurăm”, „să folosim”, „vom difuza”,
„vom avea grijă”), carte în care – printre altele – sunt scrise negru pe alb
următoarele: „Dacă astăzi câteva state se ridică împotriva noastră, acestea o
fac numai de formă, la dorința și la ordinal nostrum, deoarece ne e folositor
antisemitismul lor pentru a-i guverna pe frații noștri mai mici” (Protocolul IX); „Creștinii sunt o turmă
de oi, iar noi suntem pentru ei niște lupi” (Protocolul XI); „Scopul nostrum este puterea” (Protocolul I), dar nu una oarecare, ci Guvernământul Suprem (Protocolul V); Educația poporului constă
în desființarea învățământului liber și în permanenta atenție ca fiecare clasă
socială „să fie crescută într-o aspră îngrădire, după menirea și lucrul care o
așteaptă” (Protocolul XVI), căci „Singur
regele și cei trei inițiatori ai săi vor cunoaște viitorul” (Protocolul XXIV); Întrucât „Progresul,
ca o idee greșită, servește la întunecarea adevărului, pentru ca nimeni să nu-l
cunoască în afară de noi, aleșii lui Dumnezeu, păzitorii lui”, adevărații
conducători ai francmasonilor vor reduce treptat drepturile și libertățile
cetățenești, apoi „vor fi suprimate Constituțiile” (Comentarii la Cap. X);
3)Cu
excepția sodomiei, neomarxismului și (in)corectitudinii politice, nenumite
astfel de autor, dar subînțelese în subsidiar, toate celelalte idei antiumane
și anticreștine, expuse cu imperativă neobrăzare francmasonico-sionistă de Günther
Anders (sexualitate, accesul limitat la cunoașterea reală, bătaia de joc la
adresa valorii ridicate, reclama deșănțată, consumul sporit, fericirea
iluzorie, imbecilizarea în masă, cârmuirea la plesneală etc.), sunt
pretutindeni prezente în toată lumea cu pretenții democratice, România fiind cu
siguranță campioană la tot ce ține de minciună, falsitate, ipocrizie și
nelegiuire.
De
exemplu, se face mult tam-tam în legătură cu premiile Nobel și Oscar, deși cam
toată lumea instruită și informată știe că ambele sunt dacă nu integral
francmasonice, atunci sub influența acestor sforari planetari și a sculelor lor
politico-sociale. Căci numai astfel se explică faptul că, indifferent de
grozăvia politicilor naționale și internaționale, Hitler și Stalin au fost stupefianți
candidați la Premiul Nobel pentru Pace (sic!), firește, doar atâta timp cât
n-au călcat zdravăn pe becul francmasonico-evreiesc: primul cu soluția finală,
celălalt cu „Complotul halatelor albe”, chit că marele satrap gruzin era oleacă
evreu.
Bagatelizarea
autenticei valori fiind generalizată (nu doar în politică, ci și în știință,
gândire, cultură sau…sport), nu mai deranjează pe aproape nimeni că recent, la
Gala Balonului de Aur din Paris, retardatul de L. Messi a fost desemnat de
haramurile sportive din Europa (posibil îmboldiți de confrații americani) drept
câștigătorul celui de-al optulea „balon de aur”, în dauna mult mai tinerilor și
mai îndreptățiților contracandidați Erling Haaland și Kylian Mbappé, cu toate
că mulți oameni de meserie (antrenori, jucători, comentatori, conducători de
mari cluburi) susțin, fără ca politrucii sportului național și internațional
să-i bage în seamă, că argentinianul – în evident declin de formă și net
inferior fenomenalului Pele – ar fi meritat pe bune cel mult cinci trofee…
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
7 nov. 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu