Noi și lumea în care trăim

 

                                                                                            de Gheorghe Pârja

Trăim vremuri răsucite, despre care există câte un pachet de păreri în fiecare ogradă. Convingerile ideologice și atitudinile religioase, năvala tehnologiei și ignoranța științifică, provocarea emoțiilor prin intermediul social media, toate acestea construiesc o lume nouă, căreia trebuie să-i facem față. Noii apostoli predică ideea că nu socialul, economicul, virtuțile culturale, sau norocul ne influențează viețile și sănătatea, ci mentalul nostru, insuficient stăpânit și mai ales difuz alimentat cu informații ciudate. Realitatea ar fi mintea noastră, afirmă Marius Chivu. Până la un punct, pot fi de acord cu afirmația făcută, dar noi în lumea în care trăim experimentăm o realitate cu multe fețe.

Puținii comentatori lucizi, care recurg la forța rațiunii și puterea argumentului, cum este profesorul Andrei Marga, ne explică mai pe înțeles, fără capcane politice, tocmai încâlcita poveste a lumii contemporane. Noi, românii, suntem pândiți de două războaie, cărora este greu să le bănuim sfârșitul. Dar mai ales din ce parte a lumii va suna cornul de vânătoare al păcii. Când? Și cum va arăta lumea atunci? Între timp, ne înconjoară presiuni care vin tocmai din realitatea imediată, comentată în multe chipuri. A venit peste noi raționalizarea vieții, ca un semnal că este nevoie să ne sincronizăm cu schimbarea lumii. Mai mult ca oricând, vedem că am intrat într-o societate nesigură, într-o lume scindată.

S-au deteriorat înțelegerile internaționale, asistăm la regrupările dușmanilor politici, se reduc consultările cetățenești, se manifestă un slab interes pentru pace. S-a rarefiat onoarea, ca principiu al diplomației. Patriotismul și suveranitatea sunt luate ca atitudini vetuste, deși se apelează la vigoarea statelor. Mai ales că s-a relansat industria armamentului. Forța militară reintră ca argument în viața statelor lumii. Noi unde ne situăm în acest context? Mai nou, seară de seară, aud pe posturi comentatori generali ai Armatei Române, acum în rezervă. Mi se pare o idee salutară, mai ales că e nevoie de oameni pricepuți ca să descâlcească țesătura războaielor.

Dar comentează, cu finețe, și alte domenii din societate. Inclusiv aspecte ale vieții politice, judecate fără partizanat, ci spre binele democrației. Se referă la lumea în care trăim. Am reținut câteva idei care s-au perindat pe la câteva emisiuni, venite din partea generalilor care au slujit Țara la diferite arme. Sunt oameni tranșanți, vorbesc în cunoștință de cauză, observațiile sunt pentru binele oamenilor. Sunt referiri la ultimii treizeci de ani. Este comentată subminarea economică sau capacitatea de apărare a României. Pe fundalul reașeză­rilor geopolitice, fără precedent în ultimul veac, fișa de stare a națiunii române este descurajantă. Incoerența și incompetența din politica internă determină figurația, amatorismul, improvizația și absența inițiativelor de supraviețuire prin resursele politico-diplomatice ale politicii externe.

Este amintită perioada când România a fost o putere diplomatică luată în seamă. Da, ne aducem aminte când reprezentanții țării noastre au fost la conducerea rotativă a Ligii Națiunilor și apoi la ONU. Acum prea mult ascultăm de alții. „Vedem că anul preelectoral este dominat, până la sufocarea normalității vieții politice interne, de neinspirate exerciții de guvernare, axate aproape în exclusivitate pe stingerea consecințelor unor erori politice, evenimente nefericite, scandaluri mediatice și agresiuni informaționale din spectrul amplu al unui război abil coordonat la nivel planetar,” spune un domn general.

Vedem și noi că ni se oferă un spectacol politic tragi-comic, în realitate fiind drama unei națiuni care este din ce în ce mai împuținată. Incultura, agramatismul, demagogia oratorică din practica exercitării puterii de către mulți lideri politici scot în evidență lipsa de substanță a programelor naționale. Un ministru, mai zilele trecute, dorind să argumenteze noile norme ale austerității, ne îndeamnă să nu cumpărăm hârtie igienică cu baxul. Rudimentară pildă. O ministreasă se trage de șireturi cu Brâncuși. Jenant! Un domn general aduce în discuție sperietoarea din legile salarizării și pensiilor.

De vreo trei ani, liniștea pensionarilor este pusă la grea încercare. Apoi, reformele învățământului sunt tratate cu nepricepere, superficialitate și indiferență. Cum să dai o dispoziție de ministru ca un elev cu nota 2 să fie bursier al statului român, iar altul cu nota 9 să fie exclus? Nimeni nu dă nicio explicație la acest paradox. Oare de ce este obligat cetățeanul corect, bun platnic al datoriilor la bugetul public, să preia povara marilor datornici? Da, noi și lumea în care trăim! Lumea lumii și lumea de acasă. Înțeleg frământările din jur, dar nu pricep atitudinea distantă a oamenilor politici față de cei cărora la anul viitor le vor cere votul. Incompetența în posturi de decizie este un dezastru.

Ruperea meritocrației de democrație este o mare durere pentru societate. Drama partidelor democratice, și prin Europa, este că nu au lideri charismatici. Stăpâni pe mintea lor! Când să închei textul, aud strigătul președintelui Turciei: „Hei, Occidentule, vreți război între Cruce și Semilună?” Răsucirea turcească m-a pus pe gânduri. De astăzi, se aplică prevederile dure pentru cetățeni și firmele mici, din legea austerității! Da, noi și lumea în care trăim!