PANDEMIA: EXPERIMENT DE CONTROL MEDICAL SI AL POPULATIEI

 

Noiembrie 9, 2023

Pandemia – experiment de control medical și politic al populației

La adăpostul legii ne-au mințit pe perioada pandemiei, ei, legiuitorii, elita Davos, politicienii, fie aleși (Iohannis) ori dictatori nealeși (Xi). Am suferit, am fost lipsiți de drepturi, am fost amendați. Am fost orfanii democrației și ai statului de drept. Orfanii tribunalelor care trebuiau să ne protejeze drepturile constituționale, dar au falimentat. Din fericire, adevărul începe să iasă la iveală, dovedind că ceea ce am simțit pe vremea pandemiei a fost de fapt adevărat. Cărțile care dezvăluie minciunile elitei încep să fie publicate în număr tot mai mare. Luna trecută am recenzat cartea tânărului medic creștin Aaron Kheriaty, publicată în 2022, The New Abnormal - The Rise of The Biomedical Security State / Noua anormalitate: Ascensiunea statului siguranței biomedicale. [OferIM o recenzie a cărții: https://catholicexchange.com/the-new-abnormal-a-review/]

În comentariul de astăzi revenim cu o altă recenzie, o carte publicată în această toamnă, The Big Fail, What the Pandemic Revealed about who America Protects and who it leaves Behind / Marele faliment: Ce a dezvăluit pandemia despre cei pe care America îi protejează și despre cei pe care îi lasă în urmă.

Autorii nu sunt niște conservatori furibunzi care fac spume la gură când vorbesc, ci „progresiști” care rar se intersectează cu opiniile conservatoare. Joe Nocera scrie pentru New York Times, ziarul care ne-a dezinformat și a proptit minciunile oficiale difuzate la nivel global de Organizația Mondială a Sănătății, iar Bethany McLean scrie pentru Vanity Fair, o publicație nu tocmai aliniată cu valorile creștine.

Recent, New York Magazine a publicat în secțiunea Intelligencer – una dintre cele mai citite pagini editoriale din America – un articol paralel care comentează mai multe argumente ale celor doi autori. Titlul articolului e scurt și spune tot ceea ce trebuie să știm – și ceea ce de fapt am știut pe vremea pandemiei: lockdown-urile / stările de asediu sau urgență au fost un experiment de control politic și medical al populației la adăpostul „științei false / fake science” și prin teroare, un experiment care în final a falimentat.

Titlul articolului vorbește de la sine: COVID Lockdowns Were a Giant Experiment. It was a Failure. A Key Lesson of the Pandemic / Lockdownurile COVID au fost un experiment gigant. Un faliment. O lecție cheie din vremea pandemiei. [Link: https://nymag.com/.../covid-lockdowns-big-fail-joe-nocera...]

Primul lockdown

China comunistă a fost primul stat care a impus un „lockdown” în Wuhan, care a durat 76 de zile și s-a încheiat pe 8 aprilie 2020. Lumea occidentală a reacționat cu groază, iar OMS a reacționat la fel, numind lockdownul chinez o situație fără precedent în istoria sănătății. Ființele umane au fost izolate de-a lungul mileniilor când erau infectate, până când s-au însănătoșit ori au murit. Dar un lockdown al unui întreg oraș – de 11 milioane de ființe umane în cazul Wuhan, nu a mai avut loc niciodată în istoria cunoscută nouă. În martie 2020, 50 de milioane de chinezi erau sub stare de asediu / lockdown. Chinezii au acceptat starea de asediu din motive de patriotism, înțelegând că era datoria lor civică și patriotică să stea închiși în casă ca să prevină extinderea covidului. În 2022 însă, au reacționat diferit când un alt lockdown a fost impus în Shanghai.

Urmeaza democratiile

Misterul, întreabă autorii cărții, este „why so many countries followed China’s example / de ce așa de multe țări au urmat exemplul Chinei” și au impus stări de urgență. O explicație, zic ei este „dictatura științei” din Occident: „In the US and the UK especially, lockdowns went from being regarded as something that only an authoritarian government would attempt to an example of “follow the science” / În SUA și Marea Britanie, în special, stările de urgență s-au transformat din ceva ce doar guvernele autoritare ar încerca să impună într-un exemplu al încrederii în știință”.

Autorii argumentează că stările de asediu nu au fost impuse ca urmare a unor studii anumite care ar fi dovedit eficacitatea lor și, implicit, necesitatea lor. Până în 2020, stări de asediu pe motive de epidemii nu au existat. Niciun studiu științific nu fusese încă emis care să fi dovedit că stările de asediu ar fi necesare pentru combaterea epidemiilor. Din aceste motive, autorii conchid că stările de asediu generate de epidemia Covid au fost „a giant experiment / un experiment gigant”.

Ideea inițială de folosire a stărilor de urgență a fost lansată de George Bush JR în 2005, el fiind influențat de un profesor universitar care argumenta că separarea oamenilor pe perioada unei pandemii ar fi la fel de eficientă ca și vaccinarea lor. O dezbatere s-a dezlănțuit între oamenii de știință atașați Administrației Bush privind stările de urgență pe vremea unei eventuale viitoare pandemii. Recomandarea finală a venit din partea celor care favorizau stările de urgență, propunând, în raportul final „social distancing measures te reduce contact between adults / măsuri de distanțare socială între adulți”.

Raportul a fost finalizat în 2007 și, după cum știm, recomandările lui au fost implementate în 2020-2021. Expresia „social distancing” a făcut înconjurul Pământului, fiind adoptată și implementată de mai toate guvernele lumii. Autorii ajung la concluzia că distanțarea socială și stările de urgență au fost falimentare și nu trebuiau folosite. Știința a falimentat, și împreună cu ea, politicienii. Comentează ei: „it’s time to be clear about the fact that lockdowns for any purpose other than keeping hospitals from being overrun in the short-term were a mistake that should not be repeated / e timpul să fim clari privind faptul că stările de urgență pentru orice scop – cu excepția prevenirii inițiale a aglomerării spitalelor – a fost o greșeală care nu trebuie repetată”.

Efectul domino

În sprijinul argumentului lor că stările de urgență au fost un dezastru, autorii Joe Nocera și Bethany McLean dau exemple. Italia, de exemplu, a impus o stare de urgență foarte aspră. Italia a fost a doua țară după China care a impus un lockdown. Înainte de lockdown, 630 de italieni au murit din cauza Covidului. În iunie 2020, starea de urgență a fost ridicată, în cele câteva luni numărul decedaților ajungând la 34.000!

Din nefericire, italienii au fost docili peste măsură, iar guvernele occidentale au imitat experiența Italiei în țările lor. China a spart gheața, Italia a fost prima democrație care a impus starea de asediu, iar celelalte țări democratice sau mai puțin democratice au urmat exemplul Italiei: Franța, diverse state din Statele Unite, Austria, Spania, Australia. Premierul Johnson al Marii Britanii a respins inițial ideea unui lockdown, dar după o săptămână a decis să impună un lockdown similar cu cel al Italiei.

Trump nu a impus un lockdown, doar a sugerat măsuri de distanțare socială. Dar la nivel de state, reacțiile au fost diverse, de la absența totală a distanțării sociale și a stării de urgență în Texas ori Florida, la stările de urgență crunte impuse în California și New York.

California și New York, spun autorii, au impus stările de urgenta pentru că așa „impunea știința”. Iar Texasul și Florida au folosit distanțarea socială pentru a permite autorităților un timp să desemneze măsuri de combatere a pandemiei fără însă a impune stări de urgență ori să suprime drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Masuri Contra-productive

În concluzie, spun autorii, stările de urgență nu au dus la reducerea deceselor cauzate de Covid: “more severe lockdown policies have not been asociated with lower mortality … In other words, the lockdowns have not worked as intended / stările de urgență aspre nu au redus mortalitatea … Cu alte cuvinte, stările de urgență nu au avut rezultatul scontat”.

Dimpotrivă, stările de urgență și izolarea au generat mai multă violență domestică, mai multă dependență de substanțe toxice, mai multe decese (pe lângă cele direct generate de Covid). În SUA, de exemplu, în 2020 și 2021 au murit cu 19% mai multe persoane din cauzele obișnuite decât în 2019.

Consecințele au fost nefaste în fiecare domeniu de activitate, în primul rând asupra educației. Copiii au rămas în urmă cu învățătura, economia a slăbit, ființele umane au devenit mai puțin sociale.

Interesantă este și concluzia politică a autorilor. În opinia lor, “Trump happened to be right / Trump a avut dreptate” să se opună stărilor de urgență, să urgenteze reintegrarea copiilor în școli și redeschiderea instituțiilor publice. Autorii „progresiști” îi critică aspru pe democrați și mass media care, la unison, îl numeau pe Trump „un mincinos” care nu își fonda politicile pe „știință”.

Nici noi, românii, nu am fost scutiți de politicile draconice impuse de cei care încă sunt la conducere. E vremea să îi dăm la o parte. Nici unul dintre ei nu au avut curajul să afirme poziții contrare celor venite de la Bruxelles ori de la OMS. O criză viitoare o vor confrunta cu măsuri similare, neconstituționale și abuzive. Nu dorim o repetare a autoritarismului anilor 2020-2022. Avem șansa să ne protejăm libertățile anul viitor la alegeri.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro. 

 

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro