de Gheorghe Pârja
Războiul din Ucraina ne afectează profund, deoarece
se desfășoară în vecini, în teritorii în care moartea și prăpădul au întors
liniștea pe dos. Pentru ce se poartă războiul în Ucraina? Pentru pământ, la
care se adaugă orgoliul unor conducători de a rescrie istoria. Cum spuneam mai
ieri, aici este vorba despre un conflict mocnit. Ucraina se vrea stat
independent, pe când Rusia are altă părere. Scârba istorică este mai veche.
Liderul rus tot repetă că Ucraina nu există ca stat. Și războiul din Orientul
Mijlociu are pricini în veacul trecut. Atacul dinspre Fâșia Gaza, datorat
organizației Hamas, a surprins lumea. O întrebare se repetă: cum într-o zonă
plină de agenți ai celebrului Mossad a putut avea loc acest atac?
Luptele continuă pe cele două fronturi. Comentariile
curg din toate părțile. Fiecare cu interesul lui. De data aceasta, răsfoind
presa foșnitoare, am citit păreri ale unor scriitori de marcă, ori istorici
consacrați. Revista „România literară”, editată de Uniunea Scriitorilor din
România, m-a apropiat de frământarea sufletească a unor intelectuali implicați,
prin originea lor, în aceste războaie. La care nu doream să fiu contemporan. Am
decupat două perspective despre invazia Rusiei în Ucraina. Prima aparține lui
Mihail Şişkin, unul dintre cei mai importanți scriitori ruși contemporani. Este
probabil cel mai înverșunat oponent al regimului Putin, din rândul scriitorilor
ruși.
Acum trăiește în Elveția. De unde își trimite
mesajele despre starea Rusiei actuale. Scrie să i se știe părerile: „Din nou,
un dictator recurge la patriotism pentru a-și asigura puterea. Rusia este
încercată de durere și rușine. În numele Rusiei mele și al poporului meu, cer
iertare ucrainenilor. Sunt foarte pesimist pentru viitorul Rusiei. Nu cred că
va fi o țară democratică, minunată, frumoasă. Într-o zi Putin nu va mai fi și
atunci vom vedea o luptă uriașă pentru putere.” Scriitorul este cunoscut ca un
critic profund al trecutului sovietic și al actualului regim de la Kremlin.
Romanele sale continuă marea tradiție a literaturii ruse. Mai spune scriitorul:
„Eu sunt rus! Vreau să mă întorc în Rusia. Dar în care Rusie? În Rusia lui
Putin nu se poate respira. Ce poate face un scriitor? Tot ce poate face este să
vorbească deschis. Să tacă ar însemna să-l susțină pe agresor.”
O altă reflecție a lui Șișkin mi-a reținut atenția:
„Înțeleg de ce oamenii care nu citesc cărți susțin acest război. Dar îmi este
imposibil să explic de ce oamenii cultivați susțin acest război.” Ludmila
Ulițkaia, un nume sonor al literaturii ruse, trăind și ea în Germania, are o
atitudine fermă față de invazia Rusiei în Ucraina. A declarat presei: „Țara
este condusă de serviciile secrete și acest lucru a devenit evident. Pisoiul a
crescut, i-au crescut ghearele și dinții, și pretinde un comportament foarte
atent, dorind să arate cine este stăpânul în bucătărie. Practic, totul în țară
este pregătit pentru mari represiuni, există deja personalul necesar, iar noile
lagăre vor fi construite de deținuții înșiși.” Asta s-a mai întâmplat. Iar
scriitoarea așteaptă să vadă cum evoluează lucrurile. Crede că sfârșitul
războiului va fi însoțit de schimbarea puterii în Rusia.
Despre războiul Israel-Gaza, o chestiune extrem de
sensibilă, s-a pronunțat și Yuval Noah Harari, poate cel mai în vogă istoric al
lumii actuale. El a condamnat în termeni tranșanți poziția stângii occidentale
față de acest conflict, care riscă să ia proporții. El însuși un personaj de
stânga, Harari a spus că este șocant să audă unele dintre răspunsurile care nu
numai că nu au condamnat Hamas, ci au pus toată responsabilitatea asupra
Israelului. Rudele, mătușa și unchiul istoricului s-au numărat printre puținii
supraviețuitori ai atacurilor Hamas. Celebrul scriitor Salman Rushdie, cu
descendență indiană, polenizat serios de cultura engleză, acum cetățean
britanic, a mărturisit că este îngrozit în legătură cu ceea ce se întâmplă acum
în Israel: „Sunt îngrozit de atacul Hamas și sunt plin de presentimente rele cu
privire la ce se poate face.”
Cel care a fost condamnat la moarte de ayatolahul
Iranului pentru scrierea „Versetele satanice”, în urmă cu un an, a fost atacat
de un musulman cu vederi radicale. A supraviețuit. Acestea sunt patru
perspective despre două războaie care tulbură lumea. Știm când au început, dar,
deocamdată, nimeni nu știe când se vor sfârși. Și mai ales cum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu