Răsplată pentru mediocri

 

                                                                                 de Gheorghe Pârja

Profesorul nostru de pedagogie și psihologia copilului, domnul Nițescu, insista la orele de curs pe ideea că, după cinci ani de studiu, nu este admis să fie absolvenți mediocri. Că noi eram pregătiți să devenim învățătoare și învățători și nu se împăca cu gândul că vom fi cadre didactice cu pregătire de mântuială. Vremea a trecut și am putut să-mi dau seama că zbaterea gândului profesorului nostru a avut un final fericit. Promoția mea, cinci clase paralele, a dăruit școlilor din județ, dar și din alte părți ale țării, dascăli de ispravă, care și-au iubit profesia până la sacrificiu. Foarte mulți au fost luminători ai satelor, alții au performat în școlile de la orașe. Dintre ei, unii au devenit dascăli emeriți. Eram absolvenți ai Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Câțiva am plecat să urmăm studii superioare în amfiteatrele universităților, dar cei mai mulți au optat pentru statornicia la catedră, la sate și orașe. Adică de la terminarea liceului până la pensionare.

Vremurile s-au schimbat, alte cerințe, alte generații. Cât de mult s-ar răsuci lumea, o dimensiune a învățării nu se schimbă. Este vorba de performanță, pe vremea mea numindu-se știință de carte. Că și idolul profesorului meu, adică pedagogul elvețian Pestalozzi, în urmă cu peste două veacuri, considera că situația maselor populare se poate îmbunătăți numai prin educație în școală și familie. S-a schimbat ceva? Da, mentalitatea generațiilor. Felul oamenilor de a-și asuma lumea. Au loc în jurul nostru fenomene cărora nu știm cum să le facem față. De pildă, un raport al Băncii Mondiale arată că, în ultimii 15 ani, din România au emigrat peste două milioane de oameni, ceea ce reprezintă aproape 20% din forța de muncă. Cei mai mulți sunt oameni tineri, cu un nivel de educație mai ridicat decât al multora care rămân în țară.

Motivele pentru care părăsesc România nu sunt neapărat cele financiare. Pe cântarul părăsirii țării atârnă și contextul social și politic. Lipsa de perspectivă, atât în ceea ce privește cariera, cât și viața personală. Am întâlnit tineri care afișau o lehamite dureroasă față de societatea noastră, care prețuiește nonvalorile, sfidând competența. Și nu-i o afirmație de rating, ci o constatare la îndemâna noastră. Recent, s-a declanșat un scandal legat de noile criterii de acordare a burselor de merit pentru elevii de gimnaziu și liceu. Potrivit noii legislații, s-a ajuns ca elevi cu medii școlare sub nota 5 să primească burse de merit. Bursa de merit educațional. Burse de merit cu performanțe școlare scăzute.

Ce minte năstrușnică a născocit această răsturnare de valori? Am ajuns pe planeta mediocrilor, închipuită de prozatorul Ioan Groșan? Unde minorii țării sunt mângâiați duios pe creștet. Un secretar de stat a încercat să explice cum s-a ajuns aici, dar fără argumente logice. Inclusiv ministra învățământului a ieșit în public să explice această aberație. Meritul a devenit o idee periculoasă, pe cale de dispariție. Avem dreptul să fim mirați de aceste anomalii căutate, nu accidentale. Este ciudat că sistemul românesc de educație îngăduie asemenea note de admitere în liceu. Câtă adaptare a suferit inteligența conducătorilor din educație, eu rămân la ideea că nu poți pune deasupra kilogramului, gramul.

Se vede că una dintre inițiativele de reforme educaționale, cuprinse în eșuatul proiect România educată, a fost regândirea burselor de merit. Schimbați termenii! Nu-i poți răsplăti pe cei mediocri. Eventual pot fi ajutați să urce pe scara reușitei. Când ajung în vârf se schimbă percepția. Merituoșii dascăli actuali pot să explice mai bine această anomalie. Au apărut și experți care au spus că s-au emis hotărâri pentru a câștiga puncte politice prin bursa de merit. Mințile echilibrate, logice, nu au părăsit bunul-simț al meritului în procesul de educație, ca rezultat al competiției în clasă, dar și rodul muncii individuale. Deocamdată, cred că a acorda bursă de merit pentru cei cu performanțe școlare scăzute este tocmai o definiție nefericită a mediocrității. Ideea de merit este zdrobită și apare un factor pervers, subtil, de școală pe bani.

Chiar în Parlamentul României s-a discutat că ar fi o măsură de a încuraja elevii din orice categorie. Dar se vorbește de merit. Dar cum definim meritul, ce este meritul? Merituos este elevul care face efortul de a trece de la nota 6 la nota 7 și apoi mai departe. Comentând anomaliile provocate de criteriile legislației de acordare a burselor de merit, o profesoară a dat cea mai simplă și de bun-simț explicație a faptului că tinerii educați aleg să părăsească România: „Nu-mi vine să cred că trăiesc în această realitate. Legea educației este neinspirată, nepotrivită, nedreaptă. Elevii spun: învățăm pentru noi și mergem mai departe! Dar se întreabă: ce este meritul? Felul cum este perceput prin aceste anomalii este o palmă pe obrazul elevilor care învață. Ne mai întrebăm: de ce pleacă tinerii? De aceea pleacă, pentru că valori precum munca, etica, educația ajung să fie tratate cu rușinoasă confuzie. Cei care au de pierdut sunt cei care rămân în țară.”

Cert este că această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea, cu izbânda în învățare. Ce-i trist este faptul că guvernanții își apără decizia. De aici puteți scrie, mai departe, și dumneavoastră, stimați cititori! Eu cred în legea firii, în legea devenirii prin muncă. Că Mircea Eliade ne atenționează: „Mediocritatea este cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra mediocrității.”