Toamna cu picioare de brumă

 

Toamna cu picioare de brumă umblă creștinește prin crâșme obediente și dă năvală-n butoaie, sticle, pahare, țoiuri.

Bătrân de tânăr, noiembrie își bea liniștit cafeaua-n cămara somnoroasă. Un pic mai are pân’ ce-și pierde mințile,urlă și aleargă hai-hui prin copacii goi să izbească-n doagă cu pumnii grei de brumă și în paharul plin de vrajba iernii, dar cu colinde bătrâne.

Afară-i toamnă pe săturate.

Ochiului tomnatic ce-mi șade-n cale să-mi spună nemurirea trează, în prezența lipsei, cotrobăie prin anotimpuri apuse, prin urletul zăpezii stinse, se cocoață pe cep și constată că s-a trezit mai întâi trezirea.

Da.

S-a trezit, trezirea, dar noi?

Nopțile îmi sunt ca la începuturi. Plâng și mă plâng.

Durerile sunt bulgări de lumină, iar ochii continuă să se rezeme de coapsa ta albastră leopardă.

Deocheat de zorii revărsați și ascultatul plânsului, mă uit mereu la cerul proptit în spatele zării și printre icoane bătrâne ascult vocea din adâncuri, chemarea părinților, iar prin vânturi luate-mprumut stau călare pe-o toamnă frumoasă cum n-a mai fost.

Rezemat de-un abur de cafea, sorb toamna care mă soarbe și fac crucea Domnului. În grădina toamnei din fascinantul meu Țepești, Domnul a pus iar raze de lumină. Gutuile spânzurate-n gutui luminează.

Mulțumesc, Doamne, pentru ziua de toamnă care mi-o dăruiești!

Bună dimineața, oameni buni ai luminii Domnului!

Puiu RĂDUCAN

29102023-B. Olănești