de Gheorghe Pârja
Parcă nu avem timp să ne recuperăm valorile. Când
s-au întors acasă, prin grija unor minți limpezi, s-au aflat voci românești
care să le sfideze evidența valorii, căutând să deșurubeze tocmai ceea ce
alții, prin țări străine, au pus pe raftul de sus. O pildă în acest sens este
Constantin Virgil Gheorghiu, diplomat interbelic, jurnalist, romancier, poet și
preot. S-a născut la Războieni, județul Neamț, în anul 1916. După terminarea
studiilor de litere și filosofie, la București, începuse războiul. În iunie
1941, este trimis peste Prut, în Basarabia, corespondent de front. În acel an,
publică volumul de reportaje de război „Ard malurile Nistrului”, care au avut
un mare ecou în epocă. Dar și mai târziu. Știu din surse de încredere că Marin
Preda a folosit aceste reportaje ca sursă documentară pentru romanul „Delirul”.
Ajunge atașat de presă la Zagreb. După ocuparea
țării de către bolșevici, alege drumul exilului. Este arestat de americani, ca
diplomat al unei țări inamice. Se stabilește la Paris. Termină teologia la
Heidelberg. Continuă să scrie. În 1949, publică romanul ORA 25, care-l va face
celebru. Personajul principal, Ion, alias John, este considerat evreu, apoi
român, ajunge prizonier la unguri, este salvat de naziști, ca să ajungă într-o
închisoare americană. Romanul ORA 25 a fost ecranizat la Hollywood, în anul
1961, cu actorii Anthony Quinn și Virna Lisi. Cum aminteam la începutul acestui
text, celebritatea scriitorului Constantin Virgil Gheorghiu a fost sporită de mari
intelectuali ai Europei. Istoricul religiilor, Mircea Eliade, scria la apariția
cărții: „N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de
departe, de teroarea istoriei pe care le îndură personajele dumitale. ORA 25,
una din cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.”
Scriitorul francez Albert Camus, laureat al
Premiului Nobel pentru Literatură, apreciază scrisul românului exilat astfel:
„Gheorghiu remarcă pe bună dreptate că osândirea (și pătimirea) lui Hristos a
fost asociată cu cea a celor doi tâlhari. Tehnica amalgamului era deja
practicată în anul zero. Singurul progres, după Gheorghiu: astăzi zece mii de
nevinovați se află între doi vinovați.” Scriitorul și traducătorul francez
Thierry Gillyboeuf, din generația mai tânără, care a scris o carte despre
autorul român din exil, spune: „Cu un milion de exemplare vândute, acest roman
(ORA 25 n.a.) a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai mari succese
literare de după război. Cu toate că autorul lui era un mare necunoscut, despre
care nu se știa decât că e un român, în jur de treizeci de ani, sosit
clandestin în Franța de câteva luni. Nedreptățile posterității literare – dar,
poate mai bine spus, omerta de care a avut parte Gheorghiu după cabala lansată
împotriva lui de Lettres francaises, organ politico-literar finanțat de Moscova
– pot explica de la sine de ce ORA 25 nu a intrat în canonul operelor clasice,
al acelor cărți esențiale, vizionare, situate la limita distopiei, care au
marcat istoria secolului al XX-lea. Provoc, astfel, orice cititor care va
deschide acest roman pentru prima oară, să ia aminte dacă, după lectura lui, va
putea rămâne nevătămat. Eu unul nu am reușit.”
A fost asemuit, autorul nostru, cu Aldous Huxley,
Franz Kafka și George Orwell. Textul acesta mi-a fost stârnit de o fotografie
din arhiva mea. Îl înfățișează pe filosoful sud-coreean Byun Kyu-Yong, un
gânditor care a îmbinat fericit filosofia Orientului cu cea a Occidentului. A
studiat în Franța, unde a obținut trei doctorate. L-am întâlnit la Baia Mare,
am împărtășit împreună experiența tăcerii la Rohia. L-am dus la Desești să vadă
cum trăiește lumea într-un sat. Trebuie să spun că filosoful a venit în
Maramureș în cadrul celebrelor Cursuri de limbă, cultură și civilizație
românească, inițiate de scriitorul Augustin Buzura, pe când era președinte al
Fundației Culturale Române. A fost singura manifestare prin care Maramureșul a
fost cunoscut pe multe continente, în esența lui. Au durat zece ani, câte trei
săptămâni în fiecare an.
Într-un dialog, gânditorul Byun mi-a spus: „Primul
român pe care l-am cunoscut la Paris a fost celebrul scriitor Virgil Gheorghiu.
Un nume ilustru al exilului românesc din Franța, cunoscut mai bine în lume
decât în propria lui țară. Virgil a fost martor la cununia mea civilă și
religioasă”. Da, un român celebru, cunoscut mai bine în lume decât în țara lui.
Dar despre prietenia dintre filosoful sud-coreean și scriitorul român din exil,
cu alt prilej. Merită să știți! Mai ales că după plecarea în pribegie nu și-a
mai văzut țara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu