Decembrie 1989 – o lovitură de stat militară, cu sprijinul agenturilor sovietice și occidentale

De la an la an apar tot mai multe mărturii şi documente care dovedesc că Revoluţia din Decembrie 1989 a fost un scenariu foarte bine regizat de o clică de nomenclaturişti comunişti sprijiniţi de serviciile secrete ale URSS şi ale câtorva ţări frăţeşti: Ungaria şi Iugoslavia. Pe fondul de nemulţumire generală, datorită unei crize economice începute din anul 1980, ca experiment FMI cum şi cât poate un popor să sufere pentru plata datoriei externe, românii au ieşit pe bună dreptate în stradă începând cu 15 decembrie 1989, la Timişoara. Dar întreaga răzmeriţă spontană a fost extrem de bine regizată de circa 30.000 agenţi sovietici, dar şi de numeroşi ofiţeri sârbi, germani şi maghiari, înfiltraţi în România. Tot ce s-a întâmplat în România, în decembrie 1989, a avut binecuvântarea şi sprijinul serviciilor secrete occidentale şi, în special, a CIA. În august 1989 şefii filialelor KGB şi CIA din Viena, centru mondial de spionaj, l-au avertizat pe Nicolae Ceauşescu, prin fratele său Marin, ambasador în Austria, că dacă nu pleacă de la putere şi nu lasă conducerea ţării în mâna agenturii interne pro-sovietice conduse de Ion Ilici Iliescu va fi lichidat. Nicolae Ceauşescu în naivitatea sa de ţăran şiret a crezut sincer că poporul roman îl iubeşte şi a refuzat propunerea serviciilor secrete sovietice şi americane. Ceea ce s-a întâmplat cunoaştem cu toţii foarte bine. Pe fondul unei revolte populare induse de sărăcie şi lipsuri şi bine instigate de “agenturile străine” o echipă conspirativă din eşaloanele doi şi trei ale PCR au preluat puterea în 22 decembrie 1989. Pentru a se legitima Ion Ilici Iliescu şi echipa sa aveau nevoie de sânge. Dacă până la plecarea cu elicopterul a lui N. Ceauşescu de pe sediul CC au murit datorită represiunii circa 306 de români, după preluarea puterii de clica kaghebistă Iliescu şi Roman au murit în diversiunea cu teroriştii peste 800 de români, ucişi cu sânge rece de o echipă politică care dorea să se legitimeze. Toţi ţinem minte cum trăgeau “teroriştii” în Piaţa Revoluţiei şi pe străzile Bucureştiului numai în balconul CC unde vorbea Ion Iliescu, Petre Roman sau Nicolae Militaru nu țintea nimeni cu Kalașnicovul. Mai mult, actorul Ion Caramitru fixa tunurile armatei pe tablourile de colecție din Muzeul de Artă. În celelalte oraşe mari asistăm la un asalt al balcoanelor puterii locale, unde lideri PCR, UTC şi ASC devin peste noapte şi la ordin noii lideri politici şi vocile străzii. La fel ca în studioul 4 al TVR, deşi noi credeam că intra toată lumea, de fapt se pătrundea pe baza unei liste prestabilite înainte de cei care păzeau intrarea în televiziune și care făceau parte din complot. Un fapt similar s-a întâmplat şi la intrările din clădirile oficiale ale PCR sau puterii de stat din municipiile țării. Numai nişte aleşi cunoscuţi de dinainte aveau voie să se afişeze şi să vorbească mulţimilor isterizate de o libertate pe care nu o înţelegeau şi o confundau de cele mai multe ori cu anarhia.

Mulţimile au acceptat, în naivitatea lor, noii lideri ai revoluţiei, care de fapt erau parte dintr-un sistem şi o reţea nomenclaturistă şi securistică foarte bine pusă la punct. “Întâmplător” şi ciudat în acelaşi timp aproape toţi liderii revoluţionari din zilele de decembrie 1989 au fost deconspiraţi după 2000 de CNSAS ca foşti colaboratori ai securităţii comuniste. Cum se poate ca la o revoluţie aproape toţi liderii să fi fost activiştii PCR, UTC, ASC şi membrii sau informatori ai fostei Securităţi comuniste? E o dilemă din care cu greu poţi ieşi ca să afli adevărul, mai mult tăcerea revoluţionarilor de profesie a fost cumpărată prin legi speciale: îndemnizaţii lunare, scutiri de taxe şi impozite, spaţii comerciale şi terenuri imobiliare. Şi acum mă întreb ce căuta Mihai Răzvan Ungureanu, liderul ASC Iași şi membru în CC al UTC în zilele de 20, 21 şi 22 decembrie 1989 la Cluj-Napoca? Pe zi ce trece revoluţia din 1989 se dezvăluie ca un puzzle uriaş, în care rolurile principale l-au jucat eşaloanele doi şi trei ale partidului comunist şi UTC/ASC, împreună cu o parte a securităţii comuniste, care aştepta şi pregătea din timp momentul schimbării gărzii de la conducerea ţării, conform intereselor geostrategice ale marilor puteri. Morţii nevinovaţi au fost doar carne de tun şi un prilej macabru de legitimare, de către clica politică conspiraţionistă în frunte cu Ion Ilici Iliescu, a acestui scenariu foarte bine regizat al revoluţiei din decembrie 1989, care de fapt are toate trăsăturile istorice a unei lovituri de stat. La începutul lunii decembrie 1989 actorul Ion Caramitru a venit la Cluj-Napoca unde s-a întâlnit la Casa Universitarilor cu actori și profesori clujeni la un spectacol eminescian (100 de ani de la trecerea la eternitate a Poetului Național) iar, apoi, într-un cadru restrâns le-a tramsmis unor participanți să se pregătească de evenimente noi care vor duce la căderea Ceaușeștilor. În aer plutea schimbarea regimului, cu acordul Securității române, care prin Iulian Vlad încă din vara lui 1989 și-a luat mâna de pe Ceaușescu.

În pregătirea revoltei din Decembrie 1989, URSS și KGB au avut doar rolul de ”instrumentum”, dar comanda era efectiv la Washington și Berlin, adiacentă la Paris și Londra, cu înțelegerea condescendentă a Moscovei comuniste. ”Urmare a Revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO. Pentru ce ar fi intervenit ruşii, cu o asemenea enormă desfăşurare de forţe (25000 de KGB-işti ocupaţi timp de un an în România e un efort serios pentru un stat aflat în pragul colapsului, cum era URSS în 1989-1990) ca să obţină ieşirea României din sfera lor de influenţă? se întreba retoric în presă acum câțiva ani, jurnalistul Marius Mihoc. Dacă s-ar deschide arhivele DIE am fi uimiți că pe teritoriul României au acționat pentru schimbarea regimului ceaușist, în primul rând, CIA, cu acceptul KGB, având în subordine Serviciul Secret German BND, care a acționat tot cu acordul Moscovei în organizarea manifestărilor de la Leipzig din octombrie 1989, ce a dus la căderea DDR, stat efectiv cumpărat cu 100 de miliarde de mărci de către RFG, bani încasați de regimul Gorbaciov. Alte servicii interesate de situația din România a fost cel francez și britanic, dar pe acțiuni secundare față de interesele CIA sau BND. Căderea lui Ceaușescu trebuie să o înțelegem într-un acord cadru larg și transnațional, în care Washington și Berlinul și-au impus interesele față de un URSS aflat în criză economică și de sistem și într-un colaps inter-etnic, care a dus la desființarea acestui stat comunist, inventat de occidentali, care nu avea o osatură social-politică rusească, ci una internaționalistă, globalistă. După Decembrie 1989, România nu a devenit republică sovietică sau satelit al Moscovei comuniste, ci un stat în tranziție spre integrarea în structurile politice, militare și economice euro-atlantice, deci occidentale. Teoria istoriografică a ”mânei prea lungi” a Moscovei și a agenților KGB care luptau până la sacrificiu suprem (de ce?) pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu nu are o bază fundamentată științific și nici documentară solidă, precum și nici o logică istorică, România devenind stat UE și membră NATO, nu republică sovietică. În acei ani, Moscova era controlată de filiera internaționalistă, cu conexiuni și comandă în centre care nu aveau legătură cu interesele reale ale Rusiei în acel moment. Concluzia firească este că serviciile secrete sovietice și conducerea politică a Moscovei de atunci a executat cu elan un plan pus la punct, comandat și la înțelegere cu Washington-ul lui Bush și Berlinul lui Kohl, în care au pescuit în ape tulburi conform intereselor cauzale de moment: serviciile iugoslave, franceze, maghiare și britanice. Oamenii au iești de bună credință în stradă fiind din păcate un ”decor” necesar pentru puciștii ”gorbacioviști”, sprijiniți de cadrele militare controlate de sovietici. În decembrie 1989 am asistat la o lovitură de stat militară clasică, pusă la cale de agenturile sovietice și occidentale pentru schimbarea regimului ceușist și reintroducerea țării noastre în circuitul politic de control global. Singura instituție care a rămas alături de dictatorul Ceaușescu a fost Miliția, care nu avea informațiile necesare din interior că soarta regimului fusese pecetluită de marile puteri. Pentru opoziția la lovitura de stat, capii Miliției au plătit cu viața. Generalii Constantin Nuță și Velicu Mihalea au fost urcați de complotiști într-un elicopter și legați de banchete pe 23 decembrie 1989. Destinația aparatului? Sibiu. Mai precis o unitate militară. Zborul, însă, a fost curmat lângă Alba Iulia, cu epava aeronavei găsită pe un deal, în urma unei rafale de gloanțe iscată dintr-o unitate militară. La fața locului, carbonizate, au fost găsite cinci cadavre. Puterea în România a fost preluată pe 22 decembrie 1989, la ora prânzului, de armata condusă de generalul Victor Stănculescu, care a predat-o după ora 16,00 clicii de complotiști și agenți sovietici conduse de Ion Ilici Iliescu, cu acceptul Moscovei, Washingtonului și Berlinului. Era ora când soarta și asasinarea lui Ceaușescu era deja decisă. Românii se bucurau sincer, dar nu știau ce urmează. Dacă s-ar deschide arhivele DIE am afla adevărul, care eliberează!

 

Ionuț Țene