FLORI

Nu poți mulțumi pe toată lumea. Toți au gusturi, așteptări, nevoi diferite. Mereu mi-am spus: ,,Scriu pentru mine!” până în ziua aceea când am primit un mesaj de la o cititoare care a citit din poeziile mele…

- Am meditat la scrisul dumneavoastră! mi-a spus ea… înainte să intre într-o operație complicată și asta a liniștit-o. Cred că a fost pentru prima oară când mi-am dat seama cu adevărat de puterea scrisului. Nu știu dacă ea și-a dat seama cât bine mi-a făcut, la rându-i, destăinuindu-mi lucrul acesta. Mi-a dat pur și simplu aripi. Eram gata să renunț, să nu mai scriu.

Toate lucrurile sunt prețioase, neasemuit de frumoase, când sunt la locul lor. Și cărțile ,și florile, și oamenii, și lansările de carte.

Încep săptămâna înconjurată de flori.

- Cu siguranță va fi o săptămână frumoasă, îmi zic.

Ieri, fiind duminică, am vizitat niște prieteni și le-am dus noua mea carte ,,Doar cărțile”, cu invitația de a-mi fi alături , joi 14 decembrie, ora 15, la Biblioteca Județeană Satu Mare, la lansare.

Oamenii s-au bucurat sincer , dar mi-au spus că din motive bine întemeiate nu pot veni. Așa că…ce s-au gândit ei? Să-mi ofere acest frumos buchet de trandafiri roz (știau ei ceva). Și aici…intervin eu:

-Nu trebuia să cheltuiți banii! Iubesc florile, doar că-mi place să le văd mai mult vii, prin grădini, prin parcuri, pe câmpie, prin lanurile de grâu vara.

-Florile sunt frumoase oferite, iar tu ești o persoană care meriți mai mult de atât!

-Multumesc frumos! Îngăim eu . Doar că sufăr mult , când peste trei zile, va trebui să le arunc.

-Care este prețul cărții? Întrebă soția, în timp ce -mi turna în ceașcă o cafea fierbinte și aromată.

-Cărțile sunt neprețuite. Ele sunt florile sufletului. Flori ce durează pentru eternitate, răspund.

Ce voiam, de fapt, să vă spun? Discursuri de asta fără cap și coadă, vor spune unii. Clămpănitul tastelor îmi deturnează ideile.

-Hai, că-i bine! Mă cert singură.

Nu, că, atunci când m-am apucat de textul ăsta aș fi avut o idee grozavă în cap. Poate doar pofta bolnăvicioasă de a mai spune ceva. Ceva ce s-a tot spus. Despre valoarea cărților și lansările de carte.

-Sunt frumoase aceste flori, nu-i așa? Vorbesc despre cărți și buchetul de trandafiri roz. Cărțile rămân în eternitate. Frumosul buchet trebuie aruncat.

-Deci, care ar fi mai valoroase? Și…cine rămâne mai câștigat?

Întrebări peste întrebări. Nevoia de a vorbi ca o scărpinare. O simți în tine însuți. Te lovești de ea peste tot. Nevoie afurisită.

Și…iată, cum îmi petrec eu dimineața asta binecuvântată. Bucurându-mă de aceste flori. Doamne cât sunt de frumoase! Cărțile și florile. Primele durează o eternitate. Celelalte se ofilesc și devin gunoi. Atunci, mă întreb din nou:

-Care ar fi prețul corect pentru o carte? Poate, cât pentru un pachet de țigări, o sticlă de vin, un buchet frumos de flori trecătoare? Sau, poate, nici măcar atât?

Dana Zen