Aroganța cancelarului

                                                            de Gheorghe Pârja

Zilele acestea s-a consumat un nou episod din aroganța cancelarului austriac față de România, privind obositoarea tevatură despre spațiul Schengen. Nu vrea nici în ruptul capului să dea o explicație lămuritoare de ce se împotrivește cu atâta fermitate. Povestea cu emigranții, care trec prin România și le strică structura demografică, nu este reală. De aceea nu aduce pilde demne de crezare pentru această amânare, care ne face să fim umiliți, să pierdem bani mulți și să avem și noi confortul demn între țările europene. Recent, Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România a atras atenția că sistemul Schengen, despre care arogantul cancelar a spus că nu func­ționează pentru noi, nu poate fi extins. Cancelarul cu pricina a venit în România la un eveniment de rang european. Nu a amintit un cuvânt despre țara în care s-a găsit, despre poporul care l-a găzduit.

Eu știu că este un protocol diplomatic între state. Cancelarul austriac a întors spatele la toate. Tot m-am gândit de ce spațiul râvnit de noi funcționează doar cu țările prietene, dintre care România este exclusă. De ce? M-am dus la istorie. În ultimul timp, cum ziceam, s-a vorbit și s-a scris mult în România despre Austria, poate mai mult decât în toate epocile trecute luate la un loc. Dar românii nu au aflat date efective din această campanie arogantă a cancelarului din mica țară din Alpi, cu excepția că luptelor interne de acolo le-au căzut victime România și Bulgaria. Impresia este că, oarecum din senin, le-a cășunat austriecilor pe români. Am aflat un articol lămuritor al academicianului Ioan-Aurel Pop despre această stare de fapt.

Spune istoricul că Austria a pornit prin lume ca și Țara Românească a Moldovei, de la o mică marcă de apărare. Multe secole habsburgii au rămas dinastia domnitoare a Austriei. Care au strâns alături provincii sau țări. Este interesant cum liderii de la Viena și-au apropiat teritorii cu populație majoritar românească. În urmă cu trei secole și mai bine, la asediul Vienei de către otomani, românii au sabotat acțiunea invadatorilor, ajutându-i pe austrieci cu informații, cu pasivitate, cu paie trase din tunuri în loc de ghiulele. Fapta românilor a fost recunoscută chiar de primarul Vienei. Austria și-a îndreptat privirea spre Estul Europei după slăbirea turcilor. Austria s-a ridicat, de la un mic ducat, la un imperiu printr-o minune, fiind ajutată în mod definitoriu de accederea Casei de Hamburg la demnitate imperială. Suveranul Imperiului a fost secole la rând cel mai important monarh din Europa.

Lozincile acestui stat central-european au fost pragmatice. De felul: „Poarte alții războaie, tu fericită Austrie, căsătorește-te!” Ori „Dezbină și stăpânește!” În timp ce statele de pe malurile mărilor și oceanelor și-au creat imperii coloniale, Austria și-a făcut un imperiu continental, format din cehi, unguri, români, slovaci, ruși, croați, polonezi, sași, evrei, romi etc. Dezamăgirea românilor scăpați de sub dominația otomană a fost mare. Că spunea Vasile Goldiș în 1918: „Împăratul ne-a înșelat, patria (Austro-Ungaria de atunci) ne-a ferecat, și ne-am trezit că numai credința în noi înșine, în neamul nostru românesc ne poate mântui. Să jurăm credință de aici înainte numai națiunii române!” Austriecii au deținut oficial Transilvania mai bine de două veacuri. Din aceste spații locuite majoritar de români s-au scurs spre Viena multe bogății. Muzeele Vienei sunt pline de artefacte de aur și argint din Transilvania, intrând în tezaurul imperial, ori rotunjind averile personale ale unor nobili.

Să nu uităm că istoricii austrieci au fost primii în elaborarea teoriei imigraționiste, făcându-i pe români păstori venetici în Balcani, ocupanți pe nedrept ai Transilvaniei. Românii erau trecuți invariabil în categoria a doua, iar popoarele din această speță nu aveau dreptul la state proprii. Mai eram și ortodocși. Multă lume se întreabă cum pot azi unele țări mici, precum Austria și Olanda, să aibă o influență așa de mare în Europa? Ele au cheag de demult, când furtul de la alții era o virtute. Când nu verifica nimeni aceste evoluții imorale. Dar nici astăzi nu este o mare deosebire față de acele timpuri ale jafului sistematic. S-au rafinat doar formele. Românilor li se pot lua și petrol, și gaz metan, și cereale, și păduri, că doar suntem obișnuiți din istorie. Ne-am obișnuit și cu refuzul Austriei de a ne primi în acel spațiu.

De un deceniu suntem umiliți. Suntem azi membri ai grupului select de țări europene, dar din punctul de vedere al arogantului cancelar suntem de mâna a doua. Nimeni nu are leac pentru asemenea infatuare? Eu cred că motivele sunt de altă natură. Poate vin și din istoria amintită de domnul academician. Oare Viena mai visează la gloria de odinioară a imperiului? Mă amăgesc cu gândul că vremea imperiilor a trecut. Nicidecum în mentalitate. Noi stăm la ușă. Batem și nu ni se deschide. Așteptăm cu iluziile pe masă!