Cred că alegerile sunt singurul prilej de a scoate
din popor lideri capabili să-l conducă. Nu vă supărați, dar atent fiind la
încercarea de a decanta însușiri politice la cei care se silesc să ajungă pe
podium, nu prea reușesc să vă prezint profilul unor lideri în care să învestesc
încredere și speranță. De unde rezultă certitudinea. Greu să ajungi la această
performanță spre binele celor mulți. Cei care stau lângă scară, gata să urce
spre lojile puterii, sunt convocați în fapt de seară, unde asudă variante multiple.
În birourile în care se consumă multă energie, pentru a nu ajunge la concluzii
așteptate, sunt scene din nopțile cu somn agitat, sau fără somn. Campania
electorală este ocazia bună pentru a lansa în lumea politică oameni care pot
face istorie. Cred că am pretenții prea mari.
Trăiesc un paradox în aceste vremuri agitate. Adică
istoria se face fără mari contribuții ale unor lideri. Cu pretenția că dau
direcția de bază societății pe care o cârmuiesc. Negândindu-se unde poate
ajunge România cu partide fără doctrină, fără program, dar care clamează
identitatea națională. Zadarnic vorbesc despre patriotism, numele poporului
român îl rostesc de trei ori pe zi, că nu înțeleg nimic din istoria reală. Zău,
este jalnic să strigi în gura mare vorbe fără conținut, pentru a câștiga
voturi, putere. Și ce vei face cu puterea? Fără măcar un mic plan pentru țara
aceasta. Urmăriți seară de seară cât de goale de conținut sunt mesajele celor
care strigă că sunt patrioți! Acest nobil și necesar sentiment nu se lasă strigat
ca în vreme de răscoală! El are nevoie de a fi împlinit prin fapta curată a
unor lideri curajoși. Cu gânduri bune, remarci inteligente, pilde de umor
sănătos, mesaje încurajatoare, de solidaritate reală. Cu viziune asupra
viitorului țării.
Cât de obligați suntem față de Clubul Uniunii
Europene, avem și noi dreptul de a nu ne pierde cu sufletul. Cei înșirați pe
ața noii puteri mie nu-mi dau sentimentul că pot întoarce carul pe direcția
care să pună țării alt semn al valorii. În concertul țărilor europene, sunt
state care au făcut pași mai siguri în direcția siguranței pentru ziua de
mâine. Nu sunt cârcotaș de profesie, dar îmi iau dreptul profesional de a privi
realitatea până la încredere în ochi. Și constat că nu toate rânduielile din
jur au vocația relaxării în țară. Liderii care înaintează pe câmpul de
întrecere al acestei campanii încep să provoace derută. În timp ce scriu aceste
rânduri, mari emoții provocate de sondaje. Coaliția, cu suficientă întârziere,
l-a aruncat în luptă pe domnul doctor ortoped. Dar sondajele îl dau centru
înaintaș pe Piedone. Speriată de diferența de procente dintre cei doi, se
sugerează chiar retragerea doctorului din cursă.
Ar fi o și mai mare dezamăgire pentru Coaliție. Ce
prognoză au pus în funcțiune liderii ei? Cum se pot contura lideri puternici
și curajoși? Dacă cele două partide coalizate pierd Capitala, se prefigurează
un viitor incert pentru ele. Atunci metafora maritală a unui lider liberal, cu
mama și cu tata care îndeamnă la căsătorie, dar partenerii nu se înțeleg, poate
duce la consecințe nedorite. Ieșirea din acest impas cere gândire suplă,
curajoasă. Vorbeam de lideri salvatori, adică gospodari. Stăpâni pe domeniul
râvnit în alegeri. Apoi mișcarea surprinzătoare pe scena politicii
internaționale, autopropunerea lui Klaus Johannis în funcția de secretar
general NATO face parte tot din îndoiala mea de a avea lideri adecvați.
Îmi cer iertare, dar intuiția mea nu-l vede în acest
post. Deși o asemenea funcție este în avantajul imaginii României. Americanii
nu au dat semnal că președintele României ar fi agreat la NATO, dar dacă
candidatura intempestivă a lui Klaus Johannis va avea câștig de cauză? Pentru
această funcție este nevoie de consensul obligatoriu al țărilor NATO. Greu de
crezut că îl poate învinge pe liderul popularilor olandezi, Mark Rutte. Sau
poate estoniana Kaja Kallas îi poate oferi o șansă. Preocuparea mea din acest
text de a vedea cum se lustruiesc lideri curajoși pentru funcții înalte poate
stârni interes. Dar experiența electorală de la Primăria Generală are, pentru
mine, tocmai improvizația cu care se promovează lideri care să conducă țara.
Deocamdată, sunt prudent pentru marile mize. Și,
oricum, viața merge înainte. Dar șchiopătând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu