Foaie periodică,
gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024),
nr. 513(1 –15 Martie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare
către Eminescu(XXVIII).
,,Bădie Mihai,
Recitesc – pentru a câta oară! – poezia matale Scrisoarea
I și parcă te văd cu ochii închipuirii cum, târziu după miezul nopții, când
mintea-ți era îngreunată de somn și mâna de osteneală, puneai capăt trudei și te apropiai de patul
aducător de odihnă. Dar parcă tocmai atunci observai pe geam luna tronând
asupra întregii făpturi ca o divină împărăteasă și gândul tău țâșnea nepotolit
spre hotare puțin bătătorite de minte omenească. Somnul se retrăgea sfios și
neputincios într-un cotlon al ființei tale și imaginația o lua razna spre zări
numai de ea știute. Versurile rupeau zăgazurile minții și ale inimii și țâșneau
vertiginos spre câmpuri, mări și codrii de frumuseți. ,,Lună tu, stăpân-a
mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață, suferințele
întuneci;/Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,/Și câți codri-ascund
în umbră strălucire de izvoară!/Peste câte mii de valuri stăpânirea ta
străbate,/Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!/ Câte țărmuri
înflorite, ce palate și cetăți,/Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți
arăți!/Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești,/Câte frunți pline de
gânduri, gânditoare le privești!” Și versurile tale continuă să descrie o
lume și o realitate fascinantă, pe care ochiul trupului și al minții tale o
străbătea scrutător!
Ehei, Bădie! Cât s-au schimbat lucrurile de pe
vremea ta până azi! Cine mai șade azi la masa de scris până târziu în noapte,
străduindu-se să lase posterității roadele gândurilor și imaginației sale? E
destul să avem necesarul de mâncare pe masă și televizorul la-ndemână. Restul
nu mai interesează! Socotim că suntem superiori celor de pe vremea ta, că știm
multe și de toate, că vedem tot felul de emisiuni și de știri, că suntem la
curent cu ultimele noutăți, cu ultimele informații. Judecăm pe alții pentru faptele
lor, deși oamenii aceia sunt la mii de kilometri depărtare de noi, trăitori în
alte medii și mentalități, dar nu mai observăm că ne-au crescut copiii mari, că
au terminat școli, că au dat examene, că sunt de căsătorit! Și un lucru mai uităm,
Bădie! Că sufletul ne rămâne tot mai pustiu, că suntem tot mai singuri, tot mai
săraci spiritual. Avem mașini și tot felul de aparate moderne, dar nu mai avem
timp să visăm, să povestim, să ne imaginăm, să ne apropiem unii de alții. În
tot mai multe case sunt mai multe aparate de tot felul, care ne diversifică
poftele, preferințele și interesele. Fiecare cu ale lui! Cred că asta e deviza
omului de azi!
În versurile tale, Bădie, se vede la tot pasul
geniul ce ți-a călăuzit pașii. Tu descrii realitatea vremii tale, dar nu
pregeți s-o întrevezi și pe-a noastră și pe cea dintotdeauna. Generalizarea se
întrevede cu ușurință în versurile tale, așa încât în ele se va regăsi și
cititorul de peste mii de ani, truditorul vieții și tributarul morții. ,,Vezi
pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac,/Când la ziua cea de mâine
abia cuget-un sărac…/Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,/
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;/La același șir de patimi
deopotrivă fiind robi,/ Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!” La vremea ta, dincolo de frământările de zi
cu zi ale omului obișnuit pentru a-și câștiga existența sa și a familiei sale,
se regăsește filozoful, teologul, gânditorul, politicianul veritabil. Sunt
oameni care gândesc pentru mii de semeni ai lor existența, rânduiala vieții și
a lumii, rosturile omului pe pământ.
Întrevăd, Bădie, în versurile tale ecourile
puternice ale nenumăratelor lecturi din cărțile sfinte, care nu ți-au fost
străine niciodată: ,,La-nceput, pe când ființa nu era, nici neființă,/Pe
când totul era lipsă de viață și voință,/Când nu se-ascundea nimic, deși tot
era ascuns…/Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns./Fu prăpastie? Fu
genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,/Căci
era un întuneric ca o mare făr-o rază,/Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi
care s-o vază./Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/Și în sine
împăcată stăpânea eterna pace!.../Dar deodat-un punct se mișcă…. El dintâi și
singur. Iată-l/Cum din chaos face mumă, iar el devine Tatăl!.../Punctu-acela de
mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile
lumii…/De-atunci negura eternă se desface în fășii,/De atunci răsare lumea,
lună, soare și stihii…/De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute/Vin
din sure văi de chaos pe cărări necunoscute!”
Versurile matale, Bădie, ne învață un lucru
esențial pentru viața noastră și a tuturor din toate timpurile și toate
locurile. Învățăm din ele că suntem trecători pe acest pământ și în această
lume, că toate bunătățile și frumusețile lumii acesteia ne sunt date provizoriu. Ne trudim din
răsputeri să construim case și palate mărețe, clădiri și câte toate, parcă am
moșteni pământul cu toate bogățiile și frumusețile lui. În fața lui Dumnezeu toate construcțiile
noastre sunt adevărate ,,mușuroaie de furnici”, popoare și imperii nu
sunt decât ,,muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,/În acea
nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul/Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă
suspendată,/Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.”/
Nimeni nu-i veșnic, nimic nu-i etern într-o lume
trecătoare. ,,Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi… orice-ai
spune,/Peste toate o lopată de țărână se depune./Mâna care-au dorit sceptrul
universului și gânduri/Ce-au cuprins tot
universul încap bine-n patru scânduri…” Fastul lumii e spoială și măririle iluzii; tot
ce zici că este trainic nu-i decât un sloi de gheață, ce-l topește prima
rază de la soarele-arzător…! Nu-i ușor să te convingi și mai ales pe alții
să-i convingi că ,,Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții!”
Într-o lume trecătoare și supusă la-ncercări, doar
Hristos e izbăvirea, idealul – mântuirea, restu-i fum-nălțat spre zări!
Cu bine, Bădie, pe curând!
*
Misiunea neamului românesc. Redăm mai jos un cuvânt
de învățătură al răposatului duhovnic Arsenie Papacioc. Precizez că am
avut bucuria de a ajunge în chilia sa de la Mănăstirea Techirghiol și de a
discuta cu dânsul în anul 2007. E mult de atunci, dar nu l-am uitat! Iată
textul:
,,-Cum
va rezista neamul românesc?
-Va avea neamul românesc, după părerea mea, o mare
misiune. De ce? Nu pentru că am avut un Ştefan cel Mare în Moldova, un Mihai
Viteazul pe care-l susţin cu tot sufletul, în partea astălaltă şi Vlad Ţepeş.
Nu pentru asta. Ci pentru că neamul românesc nu a uitat bătaia clopotelor.
Dacă tu cauţi viaţa ca un vierme, primeşti plată,
dar de vierme. E copleşitor, zice sfântul Grigore, căci învinge aspectele
nevăzute ale vieţii, ale existenţei pozitive ale vieţii. Dacă reuşiţi
să suportaţi lumea aşa cum e, aţi ieşit din categoria viermilor; intraţi în
categoria omului. Şi nu-i uşor.
Toți
vor să tragă de noi
De aceea am vrut să vă văd şi eu, ca să vă trăiesc.
Că nu-i de-ajuns să mă iubeşti, trebuie să mă trăieşti. Orice român are o
mişcare interioară trecătoare, dar o are când aude bătaia clopotelor. Pentru că
România nu a dus niciodată un război de avangardă, adică de înaintare, ci de
avanpost, de apărare. Avem voie să ne apărăm. Şi Țara românească nu a vrut
nicio palmă de pământ să ia de la vecini. Atacată din toate părţile: ba de
unguri, ba de ruşi, ba de turci şi de greci. Toţi vor să tragă de noi.
Şi a trecut un grup, cântând nu în cuvinte
romaneşti, ci ungureşti. Și unui oarecare Otto, cu care făceam fotbal împreună,
i-am zis: „Măi, Otto, tu eşti ungur”? ,,- Da!” a răspuns și s–a
uitat aşa cu emfază la mine. „-Aţi uitat că sunt şi eu român!”. Şi m-am suit pe
banca aia şi am vorbit o jumătate de zi şi m-a făcut primar în oraşul ăla. În
trei zile am scos toţi ungurii de-acolo, asta am făcut în primul rând. Cu nicio
condiţie, nici nu am vrut să stau de vorbă. M-au dat în judecată. Revenise axa:
Budapesta – Bucureşti – Zărneşti.
Răspunderea
de român
Bineînţeles că nu m-am jucat cu viaţa mea, dar
aveam o răspundere de român. M-au condamnat bineînţeles, dar nu s-a aplicat.
Asta era la Braşov. Dar pe urmă i-am pus şi eu în mişcare. La proces a venit o
parte din oraş, plus cetăţile de-acolo. Şi-am zis: Mi-am făcut datoria.
Şi m-a luat Aiudul…
Deci pregătiţi-vă să rezistaţi unde nu vă e voia,
printre pietre.
Dragii mei, trebuie să alergăm după două lucruri.
De ce Mântuitorul a spus să fiţi înţelepţi ca şerpii? De ce a ales animalul
acesta atât de fioros, de înspăimântător – şarpele? V-aţi gândit vreodată?
Şarpele nu moare, orice i-ai face, numai dacă-l loveşti în cap. Aşadar, fereşte
capul! Fiecare a văzut un şarpe şi şi-a dat seama că dacă îl loveşte în cap tot
nu moare şi Mântuitorul e capul nostru şi trebuie păzit cum îşi păzeşte şarpele
capul.
Nu fugi la Hristos, ai pierdut tot! Cine este
Hristos? „Eu sunt Cel ce sunt” este. El e totul. Deci de aceea să fim înţelepţi
ca şerpii. Dar acuma am pus mâna pe vierme. Ce înseamnă că am pus mâna pe
vierme? Mă rog să mă ia şi pe mine în plimbarea lui. Să caut şi eu viaţa. Sunt
călugăr şi vă rog să mă scuzaţi, nu vă invit că sunteţi neputincioşi, dar
dac-aţi îndrăzni, e cel mai mare lucru: călugăria(Extras din Revista ,,Atitudini”).
*
Adevărații români. Am avut prilejul și
bucuria să străbat comuna Breznița de Ocol din județul nostru. Atât în
Breznița, cât și în satul Jidoștița, care aparține de acea comună, am fost
impresionat de denumirile de ,,străzi”. Toată istoria românească se ,,vărsase”
pe ulițele acelor sate. Nume de voievozi și de domni, de răsculați și de
revoluționari, de evenimente istorice, de scriitori și de poeți, de savanți și
de filozofi. Satele acelea erau ca o enciclopedie deschisă, care invita la
lectură și la meditație pe toți cei care locuiau acolo și pe cei ce le
străbăteau. Nu știu dacă cei ce au pus denumirile ,,străzilor” mai sunt la
conducerea comunei, ori sunt alții acum, dar denumirile respective au rămas ca
o mărturie a dragostei lor de țară, de istorie, de cultură și de oamenii de
seamă. Fără îndoială că Doamna Uniune Europeană a cerut și autorităților de
acolo să pună denumiri de floricele și musculițe ulițelor și ,,străzilor”, dar
apelul s-a izbit de hotărârea unor oameni curajoși, care au pus mai presus de
interesele personale interesul național și patriotic. Cinste lor! Din fericire,
nu numai în comuna Breznița de Ocol găsești asemenea urme de sincer patriotism!
*
Pr. Dr. Gheorghe Paschia. Părintele Gheorghe
Paschia(1905-1990) nu mai este printre noi decât prin scrisul şi gândurile
sale, prin amintirea ce a lăsat-o în sufletul celor ce l-au cunoscut.
S-a născut
la 24 aprilie 1905 în Bârzeiul de Pădure din jud. Gorj. A făcut şcoala
elementară în satul natal, studiile medii la Şcoala Comercială din Craiova
(1917-1925), apoi la Seminarul „Sf. Grigorie Decapolitul”din Craiova (1925-1929).
A urmat Facultatea de Teologie la Bucureşti (1929-1933), obţinând doctoratul în
teologie în 1945 cu calificativul ,,magna cum laude”. „Printre picături” a absolvit şi Seminarul
pedagogic universitar „Titu Maiorescu” din Bucureşti. A funcţionat câţiva ani
ca pedagog la Seminarul Teologic din Craiova (1929-1931) şi apoi a lucrat în
cadrul Ministerului de Finanţe. Nu s-a depărtat însă de Biserică. Fie că a fost
cântăreţ bisericesc în Bucureşti la bisericile ,,Andronache” și ,,Sfinții
Împărați”(1930-1936), fie profesor de religie la Liceul Industrial din
Bucureşti (1935-1936), sau preot la Biserica „Bărbătescu Vechi” din Bucureşti
(1936-1965), toată viaţa lui a fost o adevărată misiune în slujba Ortodoxiei.
Stagiul militar l-a satisfăcut în anii 1934-1935. De altfel a fost numit preot
misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1936-1938). A mers pe front în
1941-1944 ca preot misionar şi a suferit mulţi ani de puşcărie tocmai că şi-a
împlinit cu patos misiunea de preot. A fost celibatar, convins fiind că în
felul acesta îl poate sluji mai bine pe Hristos.
Părintele Paschia a fost un om de acţiune, dar şi
de carte. A socotit întotdeauna că
lucrările sale, fie că erau cărţi, fie articole, sunt o prelungire a predicii
de la amvon în timp şi spaţiu. A scris mult, deşi a publicat puţin. Dintre
cărţile sale amintim aici: Predica prin viaţă la sfinţi (1934);
Sfânta Biserică a lui Hristos, Biserica luptătoare(1937); Desfiinţarea
sâmbetei şi prăznuirea Duminecii după Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi
actele primelor secole creştine (1937); Tineri biruitori. Învăţături din
Sfânta Scriptură şi viaţă pentru tineret (1939); Sfânt şi sfinţenie
(1940); Misterele Odesei (1940); Cer şi pământ. Predici (1944).
În perioada de dinainte de război este colaborator perseverent al unor
publicaţii periodice precum „Fântâna Darurilor”, „Duminica copiilor”,
„Tinerimea creştină”, „Glasul monahilor”, „Apostolul” şi alte ziare şi
reviste. După război revine greu în publicistica românească. Abia după 1966 îşi
recapătă dreptul la semnătură şi publicitate. Colaborează regulat la reviste
precum „Biserica Ortodoxă Română”, „Mitropolia Olteniei”, „Mitropolia
Banatului”, „Glasul Bisericii”, „Studii Teologice” ş.a. Greu a reuşit să
publice lucrări de dimensiuni mari. Şi totuşi! Olteanul nu s-a dat uşor bătut!
A găsit modalitatea de a se strecura pe sub nasul cenzurii. Şi-a luat ca temă
generală a scrierilor sale buna-cuviinţă, în care nu erau mulţi specialişti! A
avut norocul de a întâlni un redactor sufletist şi îngăduitor, recunoscut
partizan al bunei-cuviinţe, dl. Gheorghe Marin, şi a reuşit să publice câteva
volume de referinţă precum: Buna-cuviinţă oglindită în proverbe şi maxime
din toată lumea (1970); Dicţionar al bunei-cuviinţe (1973), Iordache
Golescu. Proverbe pentru buna-cuviinţă (1975).
Alte manuscrise îşi aşteptau rândul la tipar.
Contextul ideologic nu i-a mai fost însă prielnic. A apărut şi o boală
nemiloasă, care l-a biruit definitiv la 17 noiembrie 1990.
Am corespondat mulţi ani cu dânsul. Era plin de
viaţă şi de idealuri. Mă încuraja întotdeauna. Mereu găsea proiecte, multe
dintre ele necesitând mulţi ani de studii. Îi citeam cu interes lucrările în
volume, dar mai ales studiile din revistele noastre teologice. Toate priveau
viaţa, constituiau o legătură puternică între învăţătura teologică şi viaţa
practică.
Stilul său era cald, accesibil, convingător, lipsit
de savantlâcuri. Articolele sale erau adevărate ghiduri de comportament pentru
orice tânăr dornic de a descifra şi de a-şi însuşi tainele vieţii şi ale bunei
comportări în societate. Părintele Paschia nu a avut copii trupeşti, dar a avut
mulţi fii sufleteşti. Nu mă refer numai la enoriaşii săi, ci la toţi cititorii
din ţară şi nu numai, care i-au primit scrierile cu interes şi au putut să
înveţe ceva din ele. Avea mult tact pedagogic şi ştia să se facă plăcut.
Prin 1987 mi-a trimis trei manuscrise: Buna-cuviinţă
creştină, Dicționarul bunei-cuviințe creștine și Epitafuri.
Îi admir şi azi premoniţia de atunci. Mi-a încredinţat manuscrisele cu
rugămintea ca atunci când se va ivi vreun prilej să i le public. Eram preot
într-un cătun la o margine de ţară! Şi, totuşi! Mie mi le-a încredinţat. Nu
ştiu dacă le-a mai dat şi altora. Ştiu, însă, că am purtat ca pe o sfântă
povară dorinţa aceasta a Părintelui Gheorghe Paschia de a putea să-i dau într-o
bună zi la lumină aceste roade ale ostenelilor sale și am reușit.
Cărțile respective i le-am publicat în câteva
ediții și le-am răspândit în lume în sute de exemplare. Am făcut această
lucrare cu bucurie. Nu am cinstit doar memoria unui preot, a unui om dedicat
condeiului şi moralei creştine, ci am dat publicităţii cărțile părintelui cu
convingerea că ele sunt de folos tuturor celor ce le vor citi, indiferent de
vârstă şi preocupări.
Într-o lume în care violenţa şi dezmăţul au prins
mult teren, în care buna-cuviinţă este socotită de mulţi o adevărată
cenuşăreasă, cărțile părintelui Paschia se impun prin sobrietatea şi
seriozitatea cu care abordează problemele de comportament. Sunt printre primele lucrări de acest gen din câte cunosc,
prin faptul că abordează comportamentul de pe poziţia învăţăturii creştine.
Lucrările se vor nu numai un auxiliar preţios pentru preoţi, învăţători şi
profesori, care predau religia în şcoli, ci şi pentru credincioşii de diferite
vârste şi profesii. Aceasta tocmai datorită universului în care ne introduc: în
biserică, la nuntă, la botez, la înmormântare, la masă, la discuţiile cu
semenii etc. Toate îndrumările date în lucrările părintelui nu sunt sterile, învechite, depăşite.
Nicidecum. Ele sunt verificate practic.
Părintele Gheorghe Paschia, în îndelungata sa
activitate pastorală, a avut posibilitatea să cunoască cele mai diverse
categorii de oameni. Adesea îmi povestea, în scrisori sau în timpul
întrevederilor ce le-am avut cu dânsul, despre oameni şi întâmplări de seamă.
Viaţa l-a dus în anturajul regelui, al patriarhilor, în apropierea miniştrilor
şi înalţilor ierarhi, a avut legături cordiale cu profesori universitari, ofiţeri
superiori, medici, ingineri ş.a. A învăţat de la fiecare şi şi-a îmbogăţit
permanent propria educaţie şi propriul comportament. Lucrările dumnealui nu
sunt rezultatul unor cercetări sterile de bibliotecă, lucrări de birou, ci sunt
direct implicate în viaţa practică.
Presimțindu-și sfârșitul, Părintele Gheorghe
Paschia și-a încredințat întregul fond de lucrări edite și inedite Bibliotecii
Sfântului Sinod spre păstrare și valorificare.
Dumnezeu
să-l odihnească și cu drepții să-l numere, așa cum a sperat întreaga viață!
*
Tratamente pentru cancer. Vă propunem câteva
filmulețe, în care cei interesați vor găsi multe soluții pentru vindecarea sau
stăvilirea evoluției cancerului:
Valeriu Popa, Vindecarea prin gândire (http://www.terapii-naturiste.com/
gratis/carti/ Valeriu-Popa-Vindecarea-Prin-Gandire.htm);
Rudolf Breuss, Tratamentul
total al cancerului (http://www.terapii-naturiste.com/
gratis/carti/Rudolf-Breuss-Tratamentul-Total-Al-Cancerului.htm);
Max Gerson, O terapie
naturala eficienta pentru tratarea cancerului ( http://www.
terapii-naturiste.com/gratis/carti/Max-Gerson-O-terapie-naturala-eficienta-pentru-tratarea-cancerului.htm);
Tratamente pentru cancer (http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti/tratamente-pentru-cancer.htm);
David Icke, Cancerul este o ciupercă
(http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti/
David-Icke-Cancerul_este_o_ciuperca.htm);
Să vă fie de folos!
*
Pentru mama. Cu prilejul zilei de 8
Martie, urăm tuturor doamnelor și domnișoarelor, tuturor enoriașelor parohiei
noastre sănătate, bucurii, spor în toate cele bune, fericire în suflet și în
casă. La mulți ani! Folosim acest prilej pentru a aduce în atenția tuturor o poezie
a lui Virgil Carianopol cu acest titlu, găsită pe internet. Toți am avut
sau încă mai avem o mamă, iar respectul față de dânsa este totdeauna de
actualitate. Iat-o:
,,Tare
necăjită ai fost mamă,
Iarna,
vara, orice timp trecând,
Cât
era de frig sau de căldură,
Tot
desculţă te-am văzut umblând!
N-ai
purtat o haină mai ca lumea,
O
scurteică veche doar aveai,
Dar
şi pe aceea totdeauna
Doar
la sărbători o îmbrăcai.
Ochii
tăi ardeau ca două stele,
Le
mai văd luminile şi azi.
Boabe
mari de lacrime, ca jarul,
Le
striveai cu mâna pe obraz.
Tot
aşa ai fost de când ţin minte,
Pe
picioare-ai mers la drum mereu.
Nici
în car nu te suiai, de teamă
Boilor
să nu le fie greu.
Ce
păcat că n-ai trăit, măicuţă,
C-ai
plecat fără de timp în lut!
Ce
pantofi ţi-aş fi adus acuma
Şi
ce haină azi ai fi avut! …”
*
Ajutoare și donații.
În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Un enoriaș
care nu vrea să i se știe numele a donat 1.200 lei pentru cărțile de
strană ale bisericii din Pârlagele; Domnul Alexoae Dan din Tr. Severin
și Doamna Borugă Norica din Malovăț: câte 200 lei; Doamna
Rolea Violeta(București), fiică a satului Bârda: 50 lei;
Doamna
Vasilescu Ioana din Malovăț și Doamna Șonea Floarea din
Bârda au achitat câte 100 lei pentru
contribuția de cult.
*
Am cumpărat și donat Parohiei Bâlvănești, pentru
Biserica filială din Pârlagele, următoarele cărți pentru strană: Ceaslov, Psaltire, Penticostar,
Triod, Minei pe Ianuarie, Minei pe Martie, Minei pe Aprilie, Minei pe Mai,
Minei pe Iunie, Minei pe Iulie, Minei pe August, Minei pe Septembrie, Minei pe
Octombrie, Minei pe Noiembrie și Minei pe Decembrie. Costul acestor cărți a
fost de 1.400 lei. Doamna Borugă Norica a donat 200 lei, iar 1.200
lei i-a donat un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i se știe
numele. Mai trebuie pentru acea biserică Triod, Octoih Mare, Catavasier și
Minei pe Februarie. Dacă Episcopia Severinului nu le va avea, vom face
comandă la Patriarhie și le vom procura și pe acelea.
Tot bisericii de la Pârlagele i-am donat două
covoare persane, pe care le-a donat recent bisericii de la Bârda familia Nau
Grigore din Bârda.
*
În ziua de 28 martie vom merge la Azilul de la
Cireșu(MH). Conform solicitării conducerii acelei instituții, vom dona acolo
numai haine groase pentru cele 35 de persoane internate, bărbați și femei.
Apelăm la toți cei care au asemenea îmbrăcăminte și le prisosește să o aducă la
biserică și în ziua respectivă vom face deplasarea cuvenită. Nu vor nimic de
mâncare.
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva materiale, astfel: Memoria
timpului, în ,,Națiunea”, București, an. XII(2024), 10 mart., ediție
on-line(https://ziarulnatiunea. ro); ,,Scrisoare
pastorală”- 512, în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2024, 18 mart. 2024, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com); Baia focului, în ,,Națiunea”, București, an.
XII(2024), 23 mart., ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare
către Eminescu (XXI)(II-III)), în ,,Obiectiv mehedințean”, an.
XXVI(2024), nr. 1221, 21 mart., p. 12; nr. 1222(28 mart.), p. 12;
*
Zâmbete. ☺ ,,- Mami,
eu vreau cățel de Crăciun!” ,,- Nici gând, o să mănânci și tu porc, ca noi toți
ceilalți!” ☺Inițial, ziua femeii a fost
pe 6 martie, dar până s-a hotărât cu ce să se îmbrace, s-a făcut 8 martie.
☺Fetelor! Făt - Frumos nu există! Concentrați-vă pe aceia, care știu să facă
diferența între ,,miau” și ,,mi-au”! ☺Femeile se supără doar din patru motive:
din nimic, de orice, de aia și de ce nu! ☺,,- Serviți mormoloci în acest
restaurant?” ,,- Servim pe oricine! Luați loc!”
*
Excursii-pelerinaje. Joi, 7 martie, am organizat o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-Densuș-Sarmisagetuza-Caransebeș
(catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.
Au participat 55 persoane din localitățile Malovăț, Bârda, Tr. Severin,
Dudașul Cernețiului, Balotești, Colibași, Căzănești, Negrești, Laz din Jud.
Mehedinți și Tălpășești din jud. Gorj. A fost o acțiune reușită. Ne-au
impresionat mănăstirile Vișina,
Lainici, Prislop și Teiș, mormântul Părintelui Arsenie Boca, Biserica Densuș și
tot traseul în plină primăvară.
*
Joi,
11 aprilie, vom organiza o excursie-pelerinaj pe următorul
traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Balta - Apa Neagră - Tismana(mănăstirea)
- Baia de Aramă(oraș, mănăstire) - Obârșia Cloșani - Băile Herculane(oraș)
- Orșova(oraș, mănăstire) – Vodița (mănăstire) - Tr. Severin(catedrală) – Malovăț - Bârda. Costul: 50
lei/persoană. Înscriem cu bucurie și credincioși din afara parohiei.
*
Parohia Malovăț va organiza în lunile viitoare
o excursie la Aiud. Se înscrie cineva?
*
Înmormântări. În ziua de 5 martie am oficiat slujba
înmormântării pentru Secărin Adriana (51 ani) din Malovăț, în ziua de 9
martie pentru Mema Elena(78 ani) din Bârda și în ziua de 10 martie
pentru Dragotă Alexandru(35 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii Aprilie avem următorul program
de slujbe: 6 Apr.(Bârda-Malovăț); 7 Apr.(Malovăț); 13 Apr.(Malovăț-Bârda);
14 Apr. (Bârda); 20 Apr.(Malovăț-Bârda); 21 Apr.(Malovăț);
23 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 27 Apr.(Bârda-Malovăț);
28 Apr.(Bârda); 29 Apr.(denie la Malovăț); 30 Apr.(denie la
Bârda). În restul timpului, la orice oră
din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu