Moara lui Gelu: scrisoare pastorală

Se afișează postările cu eticheta scrisoare pastorală. Afișați toate postările

duminică, 10 mai 2026

Scrisoare pastorală

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026), nr. 561(1 –30 Aprilie)

Dragii mei enoriași!

Hristos a înviat! Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului să aducă apropiere de Dumnezeu, sănătate, bucurii, înțelegere, fericire în viața și în familiile Dumneavoastră, iar în lume pace între popoare!

Puterea rugăciunii. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte, icoanele sau alte obiecte sfințite. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul ,,material" al acestui fenomen divin. ,,O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. ,,Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei." Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut: a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroence-falogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit: ,,stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută ,,trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizează tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele, emise de clopotele care bat, omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică. Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.

Astfel, recomandările ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca… Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. ,,Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Îngerul toreador. Începusem să învăț prima mea rugăciune: ,,Înger, îngerașul meu,/ Ce mi te-a dat Dumnezeu!/ Totdeauna fii cu mine/ Și mă-nvață să fac bine./ Eu sunt mic, tu fă-mă mare/ Eu sunt slab, tu fă-mă tare,/ În tot locul mă-nsoțește/ Și de rele mă ferește! Amin.”/ O spuneam seara, așa cum mă învăța mama. Ședeam în genunchi, în pat, cu fața la icoana din perete, mă închinam și o rosteam mai în șoaptă, mai cu voce tare. Îmi plăcea rugăciunea. Care copil nu ar vrea să fie tare, să fie mare, să fie apărat de cineva de relele ce-l amenință la tot pasul. Nu prea înțelegeam bine cine este îngerul, unde șade, cum arată, dar spuneam rugăciunea cu toată tragerea de inimă, convins fiind că îngerașul meu mă aude și mă ascultă.

Era toamna. Între Ogașul Buciumului și șosea, pe acolo pe unde astăzi mai sunt resturile fostei plantații de meri a fermei, fuseseră porumbi. Se recoltaseră știuleții, se tăiaseră cocenii, se luaseră țuțele și eliberaseră terenul. Rămăseseră însă pe loc multe și de toate. Puzderie de știuleți în pene sau curățați ședeau ascunși în iarbă, coceni verzi netăiați, coceni uscați, căzuți, frunze și pene, ici-acolo chiar vreji cu dovleci. La acestea se adăuga costreiul, potroaca, volbura, lăptuca și multe alte buruieni crescute în umbra porumbilor. Toate acestea acopereau terenul. Peste câteva zile trebuiau să vină plugurile să înceapă aratul, așa că se dăduse voie particularilor să pască vitele. Atât le trebuise acestora. Vestea se răspândise ca fulgerul în Bârda și Colibași, ba chiar și în Bobaița și vitele veneau buluc din toate părțile. Vaci, boi, cai, oi, capre, ba chiar și porci, toate amestecate, de nu mai știai care și ale cui sunt. Păzitorii vitelor nu mai încercau să și le izoleze de mulțime. Totul era în devălmășie în acele zile până la arat. Toate aveau însă ce să mănânce. Nu lipseau loviturile, împunsăturile, apucăturile, zbieratul, icnitul. Păzitorii se adunau grupuri-grupuri, fie la marginea tarlalei, fie printre vite, în locurile mai puțin aglomerate și ședeau de vorbă, mulțumiți că satură vitele repede și bine în zilele acelea.

Într-o astfel de zi, eram și eu cu mama acolo. Ne dusesem cu vitele, mai bine-zis cu Stela, vaca pe care mama o adusese de zestre de la părinți și cele două oi. Mama găsise un neam de-al ei de la Colibași. Discutau. Eu m-am desprins încetișor de mâna ei și am vrut să merg acolo unde erau alți copii și se jucau, la câteva zeci de metri depărtare. Am luat-o printre vite. Boii mai ales mi se păreau niște monștri uriași. Îi ocoleam sfios.

La un moment dat, un bou s-a slobozit spre mine. Am încercat să fug. Am făcut doi-trei pași. Sandala mi s-a prins de teșul unui cocean și am căzut. Eram cu fața în sus. Nu mai avem nici o scăpare. Boul s-a apropiat fulgerător până la câțiva centimetri de trupul meu. I-am simțit răsuflarea, i-am simțit firele de păr de pe frunte cum m-au atins pe pieptul dezgolit. Putea să mă strivească fie cu capul, fie cu copitele; putea să-și înfigă cornul în mine și să mă arunce ca pe o zdreanță cât colo. Nimic din toate astea. Ceva parcă l-a oprit.

O forță nevăzută l-a ținut suficient de departe de mine, ca să nu-mi facă nici un rău. Poate chiar îngerul a fost acea forță. El a făcut în acele momente pe toreadorul. Se știe doar că toreadorii sunt acei bărbați spanioli curajoși, care se luptă pe stadioane și-n arene cu taurii. Așa s-a luptat și îngerul meu și m-a apărat de rele, așa cum îl rugasem în rugăciune seara. Boul a stat câteva clipe cu capul deasupra mea, apoi s-a retras cuminte și și-a văzut de păscut. M-am ridicat și eu și m-am strecurat tiptil, printre vite, până la mama și nu m-am mai dezlipit de dânsa. Cred că niciodată nu a bănuit prin ce pericol am trecut în ziua aceea, fiindcă nimeni n-a observat întâmplarea, iar eu am evitat întotdeauna să i-o povestesc, pentru ca să o feresc de emoțiile ce i le-ar fi provocat aflarea unei asemenea posibile nenorociri.

De câte ori am spus acea rugăciune și de câte ori am învățat și pe alții s-o spună, mi-am amintit întâmplarea aceea de pomină, care putea însemna sfârșitul groaznic al vieții mele.

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(IV).

Ø Recunoașterea păcatelor cu sinceritate: ,,Atunci te poți mântui, când, recunoscându-ți greșeala, nu numai te vei căi, ci te vei pocăi”(VIII, 390); ,,Cel păcătos cunoaște prea bine greșeala sa, dar de mândrie s-arată ca și când nici o știință n-ar avea”(VIII, 469); ,,Cu suflet viteaz și cu trup leneș”(II, 439); ,,Cu sufletul în palmă”(II, 440); ,,Cu sufletul la gură”(II, 440); ,,Cui i-e frică de Domnul, nu-i este frică de greșeli, că niciodată nu greșește”(VIII, 194); ,,Curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea din afară curată”(IV, 39); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești”(VIII, 194); ,,Greșeala are și iertare”(X, 408); ,,Greșalele când se mărturisesc de sine se iartă”(VIII, 193);,,Greșalele se iartă când omul se pocăiește”(VIII, 194); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg”(VIII, 390); ,,Mai bine să mărturisești greșeala ce-ai făcut și s-o îndreptezi, decât să zici că n-ai greșit și în greșeli să rămâi”(VIII, 196); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg”(VIII, 390); ,,Păcatul acoperit – totdeauna suferit”(VIII, 469); ,,Păcatul ascuns nu te necinstește”(VIII, 469); ,,Păcatul mărturisit este iertat”(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat”(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit și îndată părăsit este vrednic de iertare, când pocăință are”(VIII, 469); ,,Păcatul netămăduit cu noi în pământ se îngroapă, ca să se arate la Dreptul Judecător”(VIII, 469); ,,Se pocăiește ca lupul când îl tundea și el se văieta că oile se depărtează”(IX, 72); ,,Cu trupul în biserică și cu gândul la dracu”(II, 447);

Ø Umilința trebuie să caracterizeze pe cel ce vine la Sfânta Spovedanie: ,,Ca rugăciunea cu umilință, nimic altceva nu ți-aduce bună rânduială”(IX, 140);

Ø Rugăciunea trebuie să fie pe buzele și în inima celui ce vine la Spovedanie, dar o rugăciune sinceră, ci nu rugăciuni formale, rostite fără noimă: ,,Rugăciunea peste măsură, ca ,,Doamne miluiește!” de mii și mii de ori, ce-aduce și la popă mare supărare”(IX, 140);

Ø Iertarea dușmanilor și a celor ce ne-au făcut rău: ,,Blând și lesne iertător către cei ce-ți greșesc ție de te vei arăta, cu Dumnezeu te vei asemăna”(VIII, 37); ,,Când zici ,,Iartă-ne nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșalele greșiților noștri” se înțelege că faci o legătură cu Domnul, că de vei ierta tu mai întâi pe ai tăi greșiți, așa și Domnul în urmă să te ierte pe tine; iar de nu, nu. Vezi dar acum ce legătură faci și cu cine o faci, că și de-ar voi Domnul să te ierte pe tine, n-ar putea să te ierte mai înainte, până ce vei ierta tu celor ce ți-au greșit ție. De aceea, ca să se păzească această legătură ce însuți tu ai făcut cu Domnul, de bună voia ta, iartă tu mai întâi și apoi roagă pe Domnul ca să te ierte și el pe tine”(VIII, 36); ,,Cel ce nu iartă pe altul, nu să înțălege de om, că omul, firește fiind supus patimilor, unul altuia trebuie să creadă”(VIII, 37); ,,Până nu vei ierta nu cere iertăciune, că Domnul nu te va asculta”(VIII, 37); ,,Cel mai mare păcat este a ține tu minte greșeala ce ție altul a greșit”(VIII, 469). Sunt și din cei care chiar și pe patul morții, la Spovedanie mărturisesc că pe anumiți dușmani nu-i pot ierta, nu pot vorbi cu ei, iar fapta acelora ,,O să o spun și morților”(II, 616) și ,,O să o țin minte și mort”(II, 616), ceea ce nu-i creștinesc, iar Sfânta Spovedanie nu-și face efectul;

Ø Iubirea semenilor și chiar a dușmanilor: ,,Bucuria și fericirea celor mântuiți a se iubi în veci”(VIII, 390);

Ø Despăgubirea celor păgubiți, asemenea lui Zaheu vameșul: ,,Păcatul cu pomene nicicum nu se curăță, ci numai cu despăgubirea celui ce l-ai năpăstuit”(VIII, 469);

Ø Postul în perioada premergătoare Sfintei Spovedanii ajută pe cel în cauză să-și facă o analiză atentă a propriei stări sufletești, crează mediul potrivit pentru rugăciune, fapte bune și căință: ,,Cel ce postește spre spășenia sufletului și de fapte rele nicicum nu se lasă, mai mult păcătuiește, socotind că cu postul pe Domnul va înșela”(VIII, 459);

Ø Căința sinceră pentru păcatele făcute și hotărârea de a nu le mai repeta în viitor: ,,Ca căința, nici o pedeapsă nu te duce la pocăință”(IX, 72); ,,Ca mușcătura de căință nici o mușcătură mai dulce”(IX, 72); ,,Ca să te scapi de amărăciunea căirii, să te căiești până a nu greși”(VIII, 263); ,,Căința fără pocăință moartă să-nțelege. Urmează-le pe amândouă”(VIII, 263); ,,Căința și pocăința – cea mai mare cinste a păcătosului”(VIII, 469); ,,Cea mai mică căință c-o bună pocăință, ți-aduce la suflet bună fericire. De ea să te ții” (VIII, 264); ,,Cei ce târziu se căiesc, ca râsul de cu vară ce plânge de cu iarnă”(IX, 72); ,,Cel ce se căiește își cunoaște greșeala; cel ce se pocăiește mai înțelept să socotește, că de ea se părăsește. Tu acestuia să te asemenea”(VIII, 264); ,,Cel ce se căiește târziu se deșteaptă, când vremea nu-l mai așteaptă. Deșteaptă-te mai din vreme, ca să nu te căiești”(VIII, 264); ,,Cu pocăință după căință păcatul l-ai spălat, fără a mai supăra pe Domnul cu mii și sute de rugăciuni, iar dimpotrivă, mai mult Îl întărâți, că-I aduci aminte de relele ce-ai urmat”(VIII, 468); ,,Cui i-e rușine să se căiască, să se ferească să nu greșeasc”(VIII, 263); ,,După căință/ Vine pocăință”(VII, 351); ,,Nici o iertare de păcate până nu te vei îndrepta și părăsire lor nu vei da”(VIII, 37); ,,O pocăință cât de mică, cu părăsire de cele rele, biruiește mii și sute de mătănii”(VIII, 381); ,,Omul cu știință/Are pocăință”(V, 585); ,,Vai de cel ce cere iertare pentru greșale numai până se va cumineca, socotind că cu aceasta pe Dumnezeu va înșela”(VIII, 36); ,,Păcatul îndată se uită, când îndată se îndreptează”(VIII, 469).

Ø Milostenia și facerile de bine trebuie să însoțească Sfânta Spovedanie: ,,Câte lacrimi de săraci vei șterge cu mâna ta, atâtea păcate din sufletul tău vei spăla”(VIII, 468); ,,Ce dai săracilor ție-ți dai”(V, 561); ,,Cel mai mare păcat în lume este a nu săvârși binele ce poți altuia a săvârși”(VIII, 469); ,,Cine dă săracului împrumută pe Dumnezeu”(V, 560); ,,Bogățiile trec, faptele bune rămân”(V, 94); ,,Păcatele, cât de multe, numai milostenia cu pocăință, ca apa pe foc le stinge”(IX, 125);

Ø Sfaturi bune date semenilor: ,,Cel ce va îndrepta pe un păcătos, sufletul din moarte va mântui”(VIII, 469);

Ø Metaniile nu sunt agreate prea mult de omul din popor. Le socotește formalism și fără folos pentru suflet: ,,Mătănii multe în zadar, când pocăința îți lipsește”(VIII, 382); ,,Mătănii multe, întreagă dobitocie, viclenie și răutate arată, că va să înșele pe cei ce-i văd făcând metanii”(VIII, 382); ,,Nici măcar o metanie, ci îndurare mare”(VIII, 382); ,,Nici mătănii cere Domnul, ca să-ți frângi mijlocul, tocmai ca pehlivanii, ci căință și pocăință, cu depărtare de orice rea urmare”(VIII, 282).

VIII.Efectele Sfintei Spovedanii sunt mai multe, astfel:

v Iertarea păcatelor mărturisite: ,,L-a iertat Dumnezeu”(VI, 687); ,,Cine are iertăciune până a nu se osândi, își dovedește greșeala sa și scapă de păcat. Asemenea și tu să urmezi”(VIII, 37);

v Curățirea sufletului: ,,Când ne căim, nu ne căim pentru răul ce am făcut, ci pentru că ni-i frică să nu ne ajungă alt rău și mai rău; iar când ne pocăim cunoaștem răul ce am făcut, de-aceea de el ne părăsim”(VIII, 263); ,,Întâi să te căiești, apoi să te pocăiești și în urmă să nădăjduiești iertare să dobândești”(VIII, 36); ,,Nu înfrunta pe cel ce se pocăiește, că toți suntem vinovați păcatului”(VIII, 263); ,,Nu înfrunta pe păcătosul ce Domnul l-a iertat”(VIII, 468); ,,Păcătosul când se pocăiește, sufletul îi înflorește”(VIII, 469);

v Mântuirea: ,,Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina”(III, 67); ,,A-și vedea de suflet”(II, 443); ,,Cu spovedania și cu buna mărturisire la multe greșeli te îndreptezi; de-aceasta să te ții”(VIII, 574); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești”(VIII, 194); ,,Pocăința te duce în cer de pe pământ, când la vreme o săvârșești”(VIII, 263);

v Răsplată de la Dumnezeu: ,,Nici o faptă fără plată, îndată sau mai pe urmă(VIII, 607); ,,Nici o căință fără mângâiere, după pocăință”(VIII, 263); ,,Când se trudește săracul,/Dumnezeu îi umple sacul”(V, 563);

v Reorganizarea vieții și a comportamentului: ,,De acu calea bisericii”(VI, 492).

Primul cântec. Din scrierile regretatului Arhiep. Iustinian Chira, am selectat un text splendid, dedicat muzicii. Iată-l:

,,Cel mai frumos și sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul și apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă și la bucurie și la supărare, el cântă, cântă…

Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului ca pe o mângâiere. Primul cântec l-a cântat omul când a fost alungat din Rai. Atunci sufletul omului a început să cânte de dorul lui Dumnezeu, de dorul Raiului și al Îngerilor, de dorul fraților lui și al tuturor Sfinților și așa a început să întocmească slujbele, ca să le cânte în fața altarelor și a icoanelor. Acestea sunt formate din cele mai frumoase cuvinte de laudă, de mulțumire și de cerere. Cântările acestea sunt cele mai iubite daruri, pe care Dumnezeu și toți Sfinții le primesc de la fiii oamenilor.

Dar și în familie, în casa lui, omul cântă, cântă, cântă. Cântă mama cea bună, când își leagănă copilul. Cântă bărbatul, când se află departe de casa lui, de satul lui, de familia lui. Cântă tânărul îndrăgostit și omul când se simte singur.

Omul cânta, când este vesel sau trist. Cântă omul și la durere, la despărțirea de cei dragi, care pleacă pe calea de unde nu se mai întorc niciodată, dar cântă de bucurie și la nuntă sau când se întâlnește cu prietenii care nu-l uită...”

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 558, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 3 mart. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 559, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 14 mart. 2026, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, 16 mart. 2026, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 19 mart. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 560, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 21 apr. 2026, ediție și on-line(https:// armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 20 mart. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul. com);

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: Doamna Chiriac(Brașov), fiică a satului Bârda, Doamna Pătru(Brașov), fiică a satului Bârda, Domnul Hora Grigore(Topleț), fiu al satului Bârda, Domnul Curea Gheorghe(Bârda) și Domnul Sârbu Marian(Tr. Severin): câte 200 lei; Doamna Trocan Tinca(Bârda) și Domnul Tănase Aurel(Bârda): câte 150 lei; Domnul Sain Florentin(Topleț), fiu al satului Bârda și Doamna Oproiu Elisabeta(Malovăț): câte 100 lei.

Le mulțumim tuturor! Dumnezeu să le răsplătească!

În cursul lunii aprilie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 5 Apr.(Malovăț): 243 pâini; 9 Apr.(Bârda): 136 pâini; 19 Apr.(Malovăț): 264 pâini; 23 Apr.(Bârda): 80 pâini; 26 Apr.(Bârda): 100 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 823 pâini. Facem precizarea că zilele Sf. Paști brutăria a fost închisă și nu ne-a livrat pâine. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc. astfel: 5 Apr.(Malovăț): 257 pâini; 9 Apr.(Bârda): 134 pâini; 19 Apr.(Malovăț): 236 pâini; 23 Apr.(Bârda): 120 pâini; 26 Apr.(Bârda): 500 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 1.247 pâini.

Plăți. În luna aprilie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.898 lei brutăriei pentru cele 2.070 pâini donate și vândute în lua aprilie; 600 lei hârtie de scris; 392 lei impozit; 120 lei internetul; 120 lei curentul electric; 50 lei poștei pentru colete și altele mai mici.

Spovediri. Împărtășiri. În Săptămâna Sfintelor Patimi am avut programate mai multe zile pentru spovedit și împărtășit la biserică și în sat. în Bârda: 38+4+5=47 enoriași. Dintre aceștia, 12 au fost copii, iar 10 au așteptat preotul acasă, fiind nedeplasabili. În Malovăț, am spovedit și împărtășit 44+1+152=197. Dintre aceștia, 150 au fost copii, iar 26 nedeplasabili. Așadar, în total, au fost 244 enoriași de toate vârstele.

Copiilor li s-au dat cărți de rugăciuni, ciocolată și brățări cu însemne religioase.

Zâmbete.☺,,-Părinte, sunt foarte speriat! Aud mereu o voce, care-mi spune ce să fac! Sunt posedat?” ,,- Nu, fiule! Ești însurat!” ☺ Dumnezeu a făcut viața simplă; omul a complicat-o! ☺Cuvintele sunt gratuite! Numai modul cum le folosești te poate costa! ☺Am luat o pungă cu sare de Himalaia, pe care scrie că s-a format în urmă cu 250 de milioane de ani, dar expiră în patru luni!☺ O doamnă l-a întrebat pe scriitorul B. Show: ,,- De ce credeți dvs. că Dumnezeu a creat întâi bărbatul și apoi femeia?” Scriitorul i-a răspuns: ,,- Probabil că Dumnezeu n-a vrut să fie deranjat de sfaturile femeii, în timp ce-l crea pe bărbat!” ☺ După ce şi-a scrântit piciorul, la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: „- Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior!”

Excursii-pelerinaj. În ziua de vineri, 5 iunie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj la Mănăstirea Godeanu. Parohia suportă costul transportului. Participanții vor asista la slujba oficiată de mai mulți ierarhi. Rugăm pe cei care vor să meargă să se înscrie cel mai târziu până la sfârșitul lunii mai. Este nevoie să comunicăm la episcopie numărul de participanți, deoarece după slujbă sunt invitați la masă și trebuie să se știe pentru câți meseni se face pregătirea. Anul trecut s-au înscris 800, iar la masă au fost 1.000. Puneți-vă în situația organizatorilor!

În ziua de joi, 11 iunie, parohia noastră organizează o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Caransebeș-Hunedoara-Alba-Iulia-Mănăstirea Izbuc. Vom reveni cu amănunte privind obiectivele ce vor fi vizitate pe traseu. Costul: 150 lei/persoană.

Licitații. Duminică, 10 Mai, în biserica de la Bârda, la ora 11, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Govăra, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirul din Bârda, iar duminică, 17 Mai, la ora 11, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Ogașul Barbului, curtea bisericii și cimitirul din Malovăț.

Mulțumiri I. Mulțumim cordial enoriașilor noștri pentru disciplina de care au dat dovadă în timpul slujbelor din preajma și din perioada Sf. Paști. Deși au fost foarte mulți, au păstrat liniște deplină, au manifestat atenție sporită, s-au comportat ca niște adevărați creștini.

Mulțumiri II. Mulțumim cordial enoriașilor noștri pentru efortul depus cu prilejul efectuării curățeniei generale la cele două biserici în ziua de 19 martie. Au participat:

I. La Malovăț: Dima Vasile, Nistor Petre, Oprișan Stela, Ciobanu Constanța, Săftoiu Monica, Popescu Elena, Mănescu Elena, Crăciunescu Paraschiva, Vișan Ramona, Căprioru Stela, Lupșa Anca, Bazavan Georgeta, Baltac Mariana, Tărăbâc Elena, Manolea Elisabeta, Ionașcu Livia, Bobiț Violeta și Popescu Niculina;

II. La Bârda: Ivașcu Domnica, Luca Mihai, Luca D. Maria, Gheran Iuliana, Gheran Aurel, Stoichină Ecaterina, Șeitan Adela, Mema Păuna, Morjan Gheorghița, Luca C. Maria, Drăghia Maria, Drăghia Aurel, Luca Lala, Mema Ileana, Avram Maria Stănciulescu Puița și Curea Vasile.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 18 aprilie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Mihăescu Cataleya-Elena, fiica Domnului Mihăescu Irinel-Dumitru și a Doamnei Mihăescu Valentina din Bârda, iar în ziua de 30 Aprilie pentru Curea Bianca – Ștefania, fiica Domnului Curea Petrișor și a Doamnei Curea Mădălina-Nicoleta din Bârda. Să le trăiască! În ziua de 25 Aprilie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Tănase Aurel din Bârda și Doamna Vâjaică Irina-Loredana din Balta. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 4 Aprilie am oficiat slujba înmormântării pentru Avram Dumitru(74 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

Program. În luna mai avem următorul program de slujbe: 2 Mai(Malovăț-Bârda); 3 Mai (Malovăț); 9 Mai(Bârda-Malovăț); 10 Mai(Bârda); 16 Mai(Malovăț-Bârda); 17 Mai(Malovăț); 21 Mai(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 23 Mai(Bârda-Malovăț); 24 Mai (Bârda); 30 Mai(Malovăț-Bârda); 31 Mai(Malovăț). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Hristos a înviat! Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

sâmbătă, 14 martie 2026

SCRISOARE PASTORALĂ, FOAIE PERIODICĂ, GRATUITĂ a PAROHIEI MALOVĂȚ- MEHEDINȚI, ANUL XXVI (2026), NR: 559 (16-28 februarie)

Dragii mei enoriași!

Adevărul Învierii. În ,,Scrisorile pastorale” din preajma Sfintelor Paşti, pe care vi le-am trimis în anii trecuţi am revenit în mai multe rânduri cu privire la argumentele referitoare la adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos. Niciodată însă nu v-am vorbit de adevărul morţii Mântuitorului. Abordez acum această temă, fiindcă zilele trecute a venit o enoriaşă la mine cu sufletul foarte bulversat şi mi-a relatat o întâmplare, care mi-a dat de gândit. Femeia se întâlnise în Severin cu un individ cu o poziţie socială destul de ridicată. Din respect pentru instituţia şi pentru tagma din care făcea parte acel individ, îi voi păstra anonimatul. Cel puţin deocamdată. Femeia îi spusese, aşa cum spun toţi creştinii când se întâlnesc unii cu alţii: ,,-Hristos a înviat!” Individul a rânjit cu superioritate şi, fără să-i răspundă la salut, a întrebat-o: ,,- Ha, ha, ha, chiar crezi că a înviat?” ,,- Cum să nu cred?” i-a răspuns femeia revoltată. Individul nu s-a oprit. ,,- Ha, ha, ha, dar dacă a fost moarte clinică? Atunci mai putea fi înviere? Ei, ce mai zici acum?”

Dacă şi printre Dvs. sunt unii care pun la fel problema, socotesc că sunt absolut necesare câteva precizări. Moartea clinică de care vorbea individul de mai sus este aşa-numita moarte aparentă. E vorba de un fel de letargie, care se poate produce în anumite situaţii deosebite. Să zicem că cineva este electrocutat sau trăznit. Aparent, el este mort; în realitate, nu. Este posibil ca, după ce este înmormântat, cantitatea de electricitate ce se depozitase în trupul lui să fie absorbită de pământ şi, la un moment dat, omul să revină la viaţă cu adevărat. De data aceasta însă moare cu adevărat, din cauză că nu are aer. S-au întâmplat cazuri când s-au făcut deshumări şi s-au găsit trupurile în altă poziţie decât în cea în care fuseseră înmormântate, respectiv culcat pe spate. De obicei, în astfel de cazuri, se spune că respectivii ar fi fost moroi sau strigoi, ceea ce nu este adevărat. Omul acela s-a zbătut acolo în sicriu, până a murit. Pot fi şi alte cauze, care duc la o astfel de moarte aparentă sau clinică. Tocmai de aceea legea nu le permite medicilor să elibereze certificatele de constatare a decesului decât după 48 de ore după deces, iar înmormântarea se face abia după trei zile de la deces, pentru că, dacă este vorba de o moarte aparentă, să poată să-şi dea seama cei din jur.

În cazul Mântuitorului nu poate fi vorba de moarte clinică sau aparentă. În cazul Lui a fost o moarte reală, datorată procedurii la care a fost condamnat. I s-au bătut cuie în mâini şi picioare, deci I s-au făcut răni deschise, din care s-a scurs sânge timp de câteva ore. A fost ridicat pe cruce şi s-a zbătut de durere, fapt care a făcut ca rănile să se mărească şi sângele să curgă cu putere. Fiindcă a doua zi era paştele iudeilor, trupurile nu trebuiau să rămână pe cruce. Tocmai de aceea Pilat a trimis garda să verifice dacă cei condamnaţi la moarte muriseră cu adevărat. Cei doi tâlhari încă nu muriseră şi li s-au spart fluierele picioarelor cu ciocanul, pentru ca, datorită durerii îngrozitoare, să moară. Mântuitorul tocmai murise şi nu i-au mai spart fluierele picioarelor, ci doar I-au băgat suliţa sub coasta stângă, înpungându-I inima şi atunci a mai curs restul de sânge care mai rămăsese depozitat acolo. Moartea clinică nu mai poate să se producă în astfel de cazuri, la trupuri din care s-a scurs sângele. Moartea Mântuitorului a fost reală. Tocmai de aceea şi Învierea Lui a fost reală. Teoria aceasta cu moartea aparentă a mai fost vehiculată şi în vechime, ea constituind chiar miezul unei erezii. Sfântul Apostol Pavel spune că, ,,dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră, zadarnică şi speranţa voastră!”

Aşadar, dragii mei, Mântuitorul a murit cu adevărat şi a înviat cu adevărat, dovedind că este Împăratul cerului şi al pământului, creatorul şi conducătorul lumii, mai presus de Viaţă şi de Moarte, mai presus de legile firii. A dovedit cu prisosinţă că este Dumnezeu adevărat. Această credinţă s-o păstraţi cu tărie în sufletul dumneavoastră, fără să vă îndoiţi vreodată. Chiar de ar zice şi papa de la Roma că a fost moarte aparentă să nu-l credeţi. Asemenea afirmaţii şi asemenea glume de prost gust nu pot veni decât de la duşmanii lui Hristos şi de la duşmanii mântuirii noastre. Niciodată să nu fiţi printre aceia!

Postul. Din lucrările Sf. Grigore Palama selectăm un scurt fragment, care se referă la post: ,,Rugăciunea și știința curăță și înfrumusețează mintea, blândețea partea irascibilă, înfrânarea partea poftitoare. Postul și cumpătarea înmoaie răzvrătirile trupului, veștejesc furia mâniei și a poftei, aduc cugetării un văzduh limpede și, ca să spunem așa, lipsit de nori, curățind-o de aburii pricinuiți de mulțimea mâncărurilor și de ceața izvorâtă din acestea. Prin post și cumpătare omul cel din afară se strică. Și pe cât se strică acesta, pe atâta omul cel dinlăuntru se înnoiește. Când stomacul este subțiat prin post și cumpătare, în mod necesar se subțiază și mintea. Să fugim de lăcomia pântecelui, să îmbrățișam cumpătarea, să strângem în brațe aceste zile de post, ca unele care fac ca trupul să fie ascultător sufletului și fac mai ușoară mintea care se înalță către Dumnezeu”.

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(II).

II.Perspectiva eshatologică. Strădania omului de a-și mântui sufletul, de a se face plăcut lui Dumnezeu, se face cel mai adesea în perspectivă eshatologică. Sfârșitul vieții, moartea și judecata de după moarte îl înfricoșează pe om și-l face să privească mult mai responsabil realitatea. Moartea face parte din viață, fiind legată strâns de aceasta: ,,După viață este și moarte”(II, 802). Omul știe că ,,Sufletul e călător”(II, 440), ,,Și e viața o nălucă,/Călător gata de ducă”(II, 803), că-n orice moment ,,umblă cu moartea în sân”(II, 629). Se știe doar, că ,,O dată moare omul”(II, 636) și că ,,O moarte are omul”(II, 625). Pentru aceea poate să zică: ,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte”(II, 620).

Momentul marii treceri spre eternitate nu-i este indiferent creștinului. ,,De ar ști omul când are să moară, și-ar săpa groapa singur”(II, 637), deși el știe bine că ,,De moarte și de nuntă nimeni, niciodată, nu poate fi gata”(II, 619); ,,Ploaia și moartea niciodată nu le chemi”(II, 638). Pentru acel moment, el trebuie să fie ,,iertat de Dumnezeu”(VI, 687), pentru a ,,merge la Dumnezeu”(VI, 688). Nimeni nu știe când va fi acel moment: ,,La pocăință să nu dai vreme peste vreme, că nu știi când și cum va da peste tine ceasul cel din urmă”(VIII, 263); ,,Moartea e mai aproape decât cămașa”(II, 625) ,,Moartea nu vine când o chemi,/Ci te ia când nu te temi”(II, 623). Unul moare, fiindcă ,,i s-au isprăvit zilele”(II, 642), în timp ce altul ,,moare cu zile”(II, 642). Unul ,,se bate cu moartea”(II, 629), sau ,,se dă de ceasul morții”(II, 631) în vremea agoniei, altul reușește câteodată să-și mai prelungească zilele ,,Ca din gura morții”(II, 628), după ce ,,dă mâna cu moartea”(II, 628) sau ,,Îi cu sufletul pe sobă”(II, 440). Toți suntem datori cu o moarte, toți ajungem la acel ceas, însă nu trebuie să ne fie indiferent cum ajungem acolo. Atâta vreme cât ,,avem sufletul în oase”(II, 40), cât ne ,,ținem sufletul în buze”(II, 440).

Moartea are mai multe denumiri în proverbe: ,,A bea paharul morții”(II, 630), ,,A i se bate sufletul în tindă”(II, 440), ,, A-i suna clopotul”(VI, 517), ,,Ca mâine o să-mi mănânce coliva”(VI, 525), ,,Candela e pe sfârșite”(III, 66), ,,Când untdelemnul se isprăvește, candela se istovește”(III, 66), ,,De-aici înainte ciobu și lumânarea”(VI, 512), ,,I-a suflat în lumânare”(III, 214), ,,L-a iertat Dumnezeu”(VI, 687), ,,L-a strâns Dumnezeu”(VI, 687), ,,Leacul e limba de clopot”(VI, 514), ,,Lumânarea e pe sfârșite”(III, 212), ,,Se sfârșește undelemnul din candelă”(III, 66), ,,Se vindecă cu zeamă de clopot”(VI, 514), ,,umbla cu coliva în piept”(VI, 524).

Nu ne este indiferent cum ne găsește momentul morții. În mentalitatea populară este foarte importantă lumânarea. Cel care ,,n-are parte de lumânare”(II, 642) este un om blestemat de Dumnezeu, el ,,moare ca un câine”(II, 642),iar moartea lui este ,,moarte întunecată”(II, 627). Aceasta era convingerea că lumânarea luminează drumul celui plecat prin tenebroasele drumuri pe care le are de străbătut în lumea de dincolo. Existau și din cei care erau conștienți că ,,Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru orbi”(III, 214). Pentru cei aflați în viață mai există posibilități de salvare: căința și pocăința, adică Sfânta Spovedanie: ,,Căința și pocăința la ceasul morții în zadar se socotesc, că de nevoie se-nțeleg, iar nu de voie bună; de-aceea tu din vreme să le urmezi, ca sufletul să nu ți-l pierzi”(VIII, 263). Îndemnul se repetă insistent, tocmai fiindcă mesajul este de maximă importanță: ,,Îngrijește-te mai din vreme, ca după căință să ai vreme de pocăință”(VIII, 264), ,,Decât mătănii cu capul până la pământ și cu suflet spurcat, mai bine cu suflet curat, când intri în mormânt”(VIII, 282).

Pentru cei decedați mai pot face câte ceva cei rămași în viață: ,,Cu plânsul nu se înviază morții”(II, 674). Rugăciunile și pomenile pentru sufletele celor morți sunt esențiale în acest sens. Mortul ,,așteptă colacul”(VI, 518). Cei vii dau celui mort ,,colac și lumânare”(VI, 619), fie că e ,,De sufletul bunicii”(II, 443), ,,De sufletul morților”(II, 443), ,,De sufletul tatei”(II, 442), fiindcă ,,Din pomană s-a făcut raiul”(VII, 81). Ce-i drept, niciodată cei vii nu fac suficient pentru sufletele celor decedați: ,,Mortul multe zice, viul face ce știe”(II, 613), știind că ,,Mortul nu se mai întoarce înapoi de la groapă”(II, 613), ,,Nu fac vii ce zic morții”(II, 613); ,,Nu mai mănâncă colivă”(VI, 525), doar ,,Când vor învia morții”(II, 616), adică niciodată, așa că se puteau consola cu proverbul: ,,Morții cu morții, viii cu viii”(II, 614). Sunt cazuri când în acest sector se poate vedea cel mai bine cum mulți semeni sunt nerecunoscători față de binefăcătorii lor decedați: ,,Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”(II, 638), viața de apoi fiind de fapt o realitate. Romanii spuneau că ,,De mortuis nisi bene”. Același lucru spun și românii: ,,De morți nu trebuie să vorbești decât de bine”(II, 615), deși aceasta folosește doar în ceea ce privește imaginea pământească a celui dispărut, memoria lui, ci nu-l ajută cu nimic în viața de dincolo.

Unii au veac îndelungat, sunt ,,uitați de moarte”(II, 630), dar cât de bătrâni ar ajunge, tot nu se îndură să moară ,,Cât de rău să trăiască omul, tot nu se îndură să moară”(II, 636), Fie tânăr, fie bătrân, în fața morții toți sunt egali, vârsta nefiind o condiție privind momentul morții: ,,Moartea e mai aproape decât cămașa”(II, 625), ,,Viața omului ca oul în mâna copilului”(II, 803). O condiție care să întârzie moartea nu e nici averea, nici condiția socială: ,,Moartea nu vrea să știe, de averi, de bogăție”(II, 624); ,,Mor întocmai ca tot omul/Și bogatul ca și robul”(II, 638). Nu înseamnă că sărăcia sau starea socială modestă ne întârzie momentul morții: ,,Nici n-am la ce muri, nici la ce trăi”(II, 639). Toate acestea sunt o deșertăciune, o zădărnicie: ,,În deșert sunt toate, dacă este moarte”(II, 625). Toate rămân neputincioase în fața morții: ,,Până la moarte sunt toate”(II, 625), fiindcă moartea-i ,, fără leac”(II, 625) și numai ei ,,leac între muritori nu s-au aflat”(II, 625).Ea nu depinde de oameni, nu poate fi programată, ,,nu vine când o chemi”(II, 623). Toate zbaterile, eforturile, bucuriile și necazurile, toate urile și dușmăniile sunt doar ,,Până la moarte”(II, 630). În fața ei se împacă toate, conform proverbelor: ,,Moartea împacă”(II, 625), ,,Moartea potolește pe toată lumea”(II, 624), ,,Viața urăște, iar moartea împacă”(II, 803).

Sunt oameni care au presimțiri că li se apropie moartea, fie datorită unor boli care-i cuprinde, fie vârstei, fie, pur și simplu, că presimt ei că ,,au intrat în anul morții”(II, 631), sau că sunt ,,gura morții”(II, 629). Pentru cei mai mulți însă, moartea este inopinată, ea vine ,,Când ți-e viața mai dragă”(II, 803). Este mare lucru, este o favoare pe care o face Dumnezeu cuiva să mai poată spune celor rămași ,,Cu limbă de moarte”(II, 630). Vorbele acelea, fie că sunt dorințe, fie îndrumări și dispoziții, fie iertăciuni sau rămas bun sunt de mare importanță pentru cei în cauză. Clipele acelea pot fi chiar hotărâtoare pentru viața lui de aici și pentru cea de dincolo. Dacă mai apucă să se spovedească și să se împărtășească, el este asemenea tâlharului de pe cruce, care intră în rai în ultimul moment. După moarte, orice căință este zadarnică.

În fața morții, omul intuiește toată filozofia vieții. Abia atunci cei mai mulți înțeleg că ,,lumea și viața sunt brăcinari de ață”(IV, 216), că ,,Lumea asta nu-i a mea,/Cealaltă nici așa”(IV, 213), că ,,Lumea e înșelătoare, moartea hoață, răpitoare”(II, 624). Un proverb precum acesta: ,,Numai moartea e în dar”(II, 625) ne duce la unul din cele mai profunde adevăruri privind antropologia creștină(Va urma).

Apostolul şi lupii. Părintele Stelică Zoican de la Balta mi-a relatat o întâmplare memorabilă din viaţa sa de preot de ţară. Ascultându-o, am înţeles mai bine cât de folositoare este ucenicia unui preot la o parohie de ţară în primii ani ai activităţii sale, indiferent al cui este şi pe cine are rudă la Ierusalim. Numai la sat înţelegi mai bine frumuseţile sufletului românesc nealterat de influenţele nefaste ale civilizaţiei moderne, numai acolo, confruntându-te cu greutăţile şi necazurile, cu lipsurile şi cu problemele specifice treci prin cuptorul de foc al încercării şi al călirii. Numai acolo îţi înţelegi mai bine ca oriunde misiunea de preot şi-ţi poţi da seama dacă ai chemare pentru ea sau trebuie să-ţi cauţi rosturile în viaţă în alte părţi.

Era la Bobotează. Părintele Stelică era preot la Balta. Părintele Izverceanu de la Cernavârf a primit veste că are fiul, profesor în Bucureşti, bolnav. I-a trimis vorbă părintelui Stelică să-l suplinească o săptămână sau două, până se întoarce. De acord, nici nu se putea altfel! Abia a trecut Sfântul Ion şi iată că a venit veste că la Buseşti, -sat al Parohiei Cernavârf-, este o înmormântare. Părintele Stelică a plecat de dimineaţa, cu sania. Crăpau lemnele de ger, iar zăpada era destul de mare. Şi-a luat cojocul cel mare, şi-a înfăşurat picioarele cu pături groase şi a pornit. A trecut pe la Turtaba, şi-a luat cântăreţul şi a ajuns la Buseşti pe la prânz, fiind cale lungă. Înmormântare mare! La pomană au fost peste 600 de persoane, după cum i-a numărat părintele. Tăiaseră un junc de 400 kilograme şi un porc de 100 kilograme. Uimit de atâta mulţime, a întrebat dacă aşa se întâmplă întotdeauna. ,,-Aşa este obiceiul la noi, părinte, să vină tot satul la pomană!” i-au răspuns oamenii. ,,-Şi dacă familia în cauză nu are posibilitate să facă o cheltuială atât de mare?” a întrebat părintele nedumerit. ,,-Nu-i problemă! Noi, satul, punem mână de la mână şi facem pomana, fie că are familia ceva, fie nu. Părintele nostru ne-a învăţat că trebuie să ne ducem neputinţele unul altuia, că aşa scrie în Cartea Sfântă. Tot părintele nostru ne-a învăţat că în faţa lui Dumnezeu trebuie să fim toţi egali şi la rugăciune, şi la pomană! Vin la pomană toţi din sat, cu mic cu mare. Cei care sunt cu vitele sau la muncă vin seara, dar tot vin!” au precizat oamenii. ,,-Este extraordinar ce-mi spuneţi dumneavoastră, oameni buni! Aşa a fost din vechime satul românesc!” le-a spus părintele Stelică. ,,-Da, părinte, noi aşa facem şi la nuntă şi la botez. Se naşte un om, se naşte o familie, moare cineva, se construieşte o casă, se face un drum, suntem toţi alături, ca fraţii, umăr lângă umăr, c-aşa-i place lui Dumnezeu să ne vadă: uniţi şi ajutându-ne unii pe alţii!” ,,-Cinste dumneavoastră!” le-a mai spus părintele.

Nu s-a terminat bine pomana, că a venit la preot cineva din alt sat şi i-a spus: ,,-Părinţele, cineva de la Cornet e pe moarte şi trebuie împărtăşit!” ,,-Păi, mergem acolo, să-l împărtăşim. Poate ajunge sania?” ,,-Nu, că e drumul rău şi se răstoarnă. De fapt, nu e decât pârtie de picior!” Au plecat pe jos, cale de aproape cinci kilometri. A împărtăşit persoana în cauză şi părintele a plecat singur înapoi, la Buseşti, să-şi ia sania şi cântăreţul. La întoarcere abia îl aşteptau, fiindcă în altă parte a satului cineva era pe moarte şi trebuia împărtăşit. Aproape se întunecase. S-a dus până acolo. Când a întors la casa paracliserului, unde avea sania, acesta i-a spus: ,,-Părinte, acum vreau să mă împărtăşesc şi eu!” ,,-Păi, bine, măi, nea Ilie, nu putuşi să-mi spui acolo, unde grijii bătrâna aceea, că fuseşi cu mine! Făceam o singură slujbă şi te grijeam şi pe dumneata!” i-a zis părintele dojenitor. ,,-Nu, părinte, pe mine mă împărtăşeşti de bucuria de a te avea oaspete pe dumneata şi pe cântăreţ!” ,,-E târziu, nea Ilie, e târziu, se întunecă şi e iarnă. Îţi mulţumesc frumos, dar lasă, că stau altădată la dumneata!” ,,- Nu, părinte, nu, că eu am o datorie la tatăl dumneata. De câte ori am trecut prin Coada Cornetului şi el m-a văzut, nu m-a lăsat până nu m-a băgat în casă şi mi-a pus masa!” Au stat la masă, au servit ceva de mâncare, au băut o ceaşcă două de ţuică fiartă şi au plecat.

Până la Balta era cale lungă, poate mai bine de zece kilometri. A trebuit să treacă mai întâi prin Turtaba, să lase cântăreţul, o deviere de alţi trei sau patru kilometri. Se făcuse ora 22-23 noaptea. Se lăsase ger cumplit. Când a trecut printr-un clet de pădure, părintele Stelică a auzit lupii urlând. Ii auzise de multe ori, dar ca atunci, aşa de înfricoşător, niciodată. I s-a ridicat căciula pe cap. Calul a început să dea semne de teamă. Părintele s-a gândit repede ce trebuie să facă. Avea de urcat un deal, Babele, şi calul nu putea să fugă. Dacă ar fi rămas în sanie, se putea întâmpla ca să nu-l mai asculte calul, s-o ia zăuş prin pădure, să răstoarne sania şi atunci lupii puteau cu uşurinţă să-l mănânce şi pe el şi calul. Părintele a oprit cu greu sania. A coborât, ţinând strâns hăţurile calului. Şi-a făcut o rugăciune şi s-a închinat de mai multe ori. A luat într-o mână toporul de care nu se lipsea niciodată când pleca la drum şi cu cealaltă a luat calul de sub barbă. Au apărut şi lupii. Erau şapte. Trei pe o parte a drumului şi patru pe alta. Calul se zbătea înfricoşat. Cu greu îl putea struni. Nu avea lumină, ci doar luna făcea ca umbrele copacilor să pară mai înspăimântătoare. Lupii mergeau paralel cu sania, la câţiva metri distanţă şi urlau. Parcă o putere nevăzută îi oprea să nu atace. Când au ajuns în vârful dealului, părintele şi-a făcut vânt şi-ntr-o clipită a fost în sanie. Calul a pornit într-o fugă nebună, cum nu mai fugise în viaţa lui. Sania venea în urma lui ca o aşchie, nu-i mai simţea greutatea. Lupii veneau pe urmele saniei urlând. Pericolul cel mare era acum răsturnarea saniei. Drumul avea multe şanţuri, denivelări, pietre care ieşeau ameninţătoare prin zăpadă. A ajutat însă Dumnezeu şi sania nu s-a răsturnat.

Când au ajuns acasă, trecuse de miezul nopţii. În ciuda gerului năpraznic, atât calul, cât şi Părintele Stelică erau scăldaţi de sudoare. Era sudoarea morţii, care le dăduse târcoale.

Astfel se încheia ziua de lucru a unui preot de ţară!

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 558, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 mart. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 12 mart. 2026, ediție și on-line (https://www.observatorul.com); Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești, în ,,Națiunea”, 5 mart. 2026, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate).

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afară parohiei, astfel: Doamna Ivanovici Florica(Bucureșști) și Doamna Enache Maria (București): câte 250 lei; Domnul Ing. Bălu Constantin(Tr. Severin), fiu al satului Bârda și Doamna Sârbu Felicia(Turda): câte 200 lei; Doamna Prof. Kemenschi Florica(Tr. Severin): 150 lei; Doamna Prof. Șerban Avelana (Tr. Severin), Domnul Zgarcea Cornel(Tr. Severin), Domnul Cioabă Constantin(Malovăț): câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta(București), fiică a satului Bârda: 50 lei.

Tuturor le mulțumim cordial. Dumnezeu să le ajute!

În cursul lunii Februarie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 1 Febr.(Bârda): 70 pâini; 2 Febr.(Bârda): 128 pâini; 8 Febr.(Malovăț): 124 pâini; 15 Febr.(Bârda): 122 pâini; 22 Febr.(Malovăț): 160 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat: 604 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei, astfel: 1 Febr.(Bârda): 30 pâini; 2 Febr.(Bârda): 572 pâini; 8 Febr.(Malovăț): 276 pâini; 15 Febr.(Bârda): 578 pâini; 22 Febr.(Malovăț): 240 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 1.696 pâini.

În luna februarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000 lei protoieriei pentru lumânări: 4.682 lei tipografiei pentru cărți; 3.850 lei protoieriei pentru subvenții pe 2026; 3.290 lei pentru cele 2.300 pâini donate și vândute în februarie; 1.849 lei mașina de spălat pentru Azilul Șimian; 500 lei poștei pentru timbre; 392 lei impozit; 250 lei poștei pentru colete; 78 lei internetul; 50 lei curentul electric și altele mai mici.

Zâmbete.☺,,- Domnule doctor, nu mai văd la distanță!” ,,– Vezi luna?” ,,– Da.” ,,– Vezi soarele?” ,,– Da.” ,,– Păi și cât de departe vrei să vezi?” ☺ La spovedanie: ,,-Părinte, am înșelat, am mințit, am furat!” ,,– Din ce partid faci parte, fiule?” ☺ Somnul adânc ajută la prevenirea îmbătrânirii, mai ales dacă dormi la volan! ☺Pe vremea mea copiai ca să iei un 5, nu ca să ajungi doctor! ☺ Când profesorii nu lasă repetenți, suferă toată țara.

Excursii-pelerinaj. În ziua de marți, 31 martie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj de o zi, pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Florești-Apa Neagră-Mănăstirea Tismana-Tg. Jiu-Mănăstirea Lainici- Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca – Caransebeș – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Mănăstirea Vodița-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 80 lei/pers.

Atenție. Din motive obiective, am fost nevoiți să schimbăm data. Rămâne valabilă aceasta de 31 martie.

Simpozioane. Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la simpozionul internațional ,,Explorări în tradiția biblică românească și europeană”, ediția a XV-a, ce se va desfășura la Iași în zilele de 9-11 iulie a. c. Grea problemă!

Înmormântări. În ziua de 25 febr. am oficiat slujba înmormântării pentru Trocan Ion(75 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

Mulțumire. Pe 5 februarie s-a împlinit un an de când malovicenii și-au impus punctul de vedere, au respins delegația episcopiei, care venise să instaleze un nou preot și au cerut să se prelungească mandatul subsemnatului, ceea ce s-a și împlinit.

Vă mulțumesc frumos, dragii mei enoriași din Malovăț și Bârda! Dacă ar fi s-o iau de la început de zece ori, tot preot m-aș face și tot la Dumneavoastră aș veni!

Dumnezeu să vă răsplătească!

Program. În luna aprilie avem următorul program de slujbe: 4 Apr.(Malovăț-Bârda); 5 Apr.(pomeniri la ora 8 în biserica din Bârda; slujbă la Malovăț); 6 Apr.(denie la Bârda); 7 Apr.(denie la Malovăț); 8 Apr.(spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat; denie la Bârda); 9 Apr.(pomeniri la ora 8 la din Bârda; slujbă la Malovăț; denie la Malovăț); 10 Apr.(spovediri și împărtășiri de adulți în Malovăț; denie cu Prohod la ora 18 în Bârda; denie cu Prohod la ora 21 în Malovăț); 11 Apr.(spovedit și împărtășit copiii la Malovăț dimineața; pomeniri la Malovăț, la ora 19; slujba Învierii la Malovăț, la ora 23); 12 Apr.(slujba Învierii, la ora 3 în Bârda); 13 Apr.(Bârda, slujbă cu slobozirea Paresimilor la vii); 14 Apr. (slujbă la Malovăț cu slobozirea Paresimilor la vii); 17 Apr.(slujbă la catedrala episcopală din Tr. Severin); 18 Apr.(Bârda-Malovăț, cu pomenirea Paresimilor la morți); 19 Apr.(Malovăț); 23 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 25 Apr.(Malovăț-Bârda); 26 Apr.(Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda