de Puiu Raducan
și iar prinde contur.
Îmbrobodește glia,
din nou, jur-împrejur.
În destule momente,
face mereu ce știe,
propuneri indecente,
în mare veselie.
Se hrănește Prostia,
cu laptele de focă
și, în toată mândria,
iată, ne sufocă.
În vremea de pe urmă,
un caz rar întâlnit,
s-a scufundat în urnă,
și ne-a nenorocit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu