- Aerul respiră Oltul ce aduce balade lângă butoaie cu vin
- Amintirea respirată când m-am născut pe ulița cu pietre venite din povești
- Mă cheamă să mă întorc la strada întotdeauna cu pelin
- Unde vocile copiilor au rămas amintirii în curtea școlii.
- Căruța trasă de un nechezat de cal umplută cu struguri
- Din care furam gustul mustului seara scurs din lin
- Pe când pulpele fetelor jucând pe struguri aminteau de ruguri
- De foc aprins de dor în piepturi de adolescenți la prima iubire.
- Aceste toate au încăput într-o bulă de aer respirat
- Când mama m-a adus pe lume și soarele își rupea raza în struguri
- Pe strada cu amintiri și legende asemeni unui sat
- Mă fac să mă întorc la tine acum la tâmple cu multe meșteșuguri.
- Orașul ieșit încet din legende uitate și dulci povești
- Mă face să mă întorc venind de departe și nu-l găsesc,
- Toate m-i se par ieșite din cărți îngălbenite și livrești,
- Îmi rămâne sufletul în pahare goale și nu-l părăsesc
- Orașul meu din legendă rămas în gesturi tinerești.
- În orașul natal când mă întorc aud diferite povești:
- La volanul autoturismului meu
- Cutreier ţara şi distanţele se-nfăşoară pe roţi
- În urmă rămâne miriştea nedesţelenită
- Şi oameni miraţi pe la porţi.
- Privesc uneori prin lunetă şi văd
- Omul mâncând cartofi, aruncând cojile pe jos.
- -Doamne, vezi ? Mănânc numai cartofi, sunt prăpădit!
- Iar Dumnezeu îi răspunde sfios:
- -Priveşte în urmă, altul mănâncă cojile, mulţumit!
- Autoturismul merge mai departe
- Iar eu citesc viaţa ca din carte:
- Prin parbriz văd două întâmplări:
- În propria-i vilă, Ion se scoală spre prânz
- Ia o gură de wisichi şi scuipă:
- -Miroase a ploşniţă! Îşi zice:
- -Mama iei de viaţă!
- De-ţi vine să-l plângi de milă.
- Se împarfumează şi se urcă în propria-i limuzină
- Plecând la servici unde este patron.
- Mai ia un wisichi cu ghiaţă
- După care înjură: Mama ei de viaţă!
- Ioan, stă la etajul zece şi cântă
- Omoară o ploşniţă de pe o uşe frântă.
- -Ce frumos miroase, a wisichi!
- Liftul nu merge, coboară pe jos.
- Se agaţă de un autobuz jegos.
- Gândindu-se la o invenţie ingenioasă,
- Exclamă: viaţa e frumoasă!
*
- La volanul autoturismului ce nu-l am
- Povestesc oamenilor despre un cal bălan.
- Când trupul o ia înainte să plec spre orașul adoptiv
- Rămâne sufletul pe strada copilăriei când poetul emotiv
- S-a întors în orașul natal
- cu toate păsările lui zburătoare
- aceleaşi râu îi aduc la mal
- amintiri din clipe arzătoare.
- S-a întors poetul pe strada copilăriei
- şi e o altă adresă pe casa lui
- bronzul toamnei sună în frunza viei
- şi galbenul scrisorilor a trecut în gutui.
- …Ceaţa timpului,val după val,
- peste nuci încet se lasă
- prin inimile oamenilor din orașul natal
- trece poetul,amintire,spre casă.
Al.Florin Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu