Din puțul gândirii...(5)

 

Fiecare are dreptul să încerce ceva într-un domeniu

Când pe un anumit pasionat de sport dorești să-l promovezi în acest domeniu, nu trebuie să sari din start cu diplomă înaintea lui doar pentru că a purtat cu piciorul o minge dintr-un colț al terenului în altul, ci trebuie încurajat la început că e pe drumul cel bun și că are talent, și nimic mai mult, deoarece de la unele simple mișcări într-o anumită disciplină sportivă și până la elemente de tehnică avansată e cale lungă. Așa este și în domeniul literar. Dacă la unele evenimente literare fie acestea concursuri sau întruniri de alt fel se acordă diplome pentru orice scrieri în care doar se exprimă fad că ce e bine să facem și ce dorințe au cei care doar că încearcă a exprima în aspect literar ceva, concret doar că relatează cu sau fără rimă despre ceva, într-un mod cât se poate de banal, chiar simplist, fără nici cele mai firave licăriri poetice. De la aceste încercări și până la a forma o scriere cu elemente de stil poetic, cu metafore, despre care se poate spune că e poezie, e diferență cât cuprinde zare.

Evident când pe asemenea scrieri fade nu se poate acorda nici cea mai simplă mențiune, dar să nu descurajăm pe acești pasionați de literatură, le putem spune în particular că încercările lor deocamdată sunt minore, dar să nu se lase ci să mai încerce, deoarece poezia nu e doar că vei relata simplu ce vezi, ce auzi și ce simți față de cineva, ci în elemente poetice. Un anumit pasionat de poezie care se află la început de drum poate ști ce sunt acestea doar dacă citește multă poezie scrisă de poeții consacrați, care au publicat din creațiile lor în revistele de prestigiu. Și totuși când la unii vedem vitrine întregi de premii și diplome primite la diferite concursuri, însă n-au publicat în viața lor o poezie într-o anumită revistă de prestigiu, ci doar texte/ scrieri de slabă calitate doar în unele antologii care acaparează materiale la năvală de la toată lumea în percepții financiare și după cunoștințe sau conjuncturi bazate pe diverse interese, fără nicio legătură cu partea literară. Este drept că în asemenea aspecte nu se încumetă nimeni să participe la concursuri sau la evenimente de alt fel doar după valoare, fără cunoștințe și invitații.

Unde mai puteam vedea literați că participă la evenimente literare numite fie „tabere”, „festivaluri” sau denumite altcum fără să aibă invitație sau sub alte conotații, de parcă asemenea întruniri trebuie să fie doar în percepții de chermeze, ospețe, petreceri și distracții, mai puțin pe linie literară. De ce asemenea evenimente nu se pot desfășura în săli spațioase, în cămine culturale, case de cultură sau unități culturale de alt fel? Ne obligă cineva să organizăm un eveniment cultural doar în aspect de chermeză, sau de nuntă, ori de pomană, doar cu invitați, în mare parte plătitori și invitați în altă măsură după diferite interese bazate pe ranguri, funcții, colegialitate ,grade de rudenie , nu pentru toți doritorii? Oare doar prin asemenea percepții se mai organizează evenimente literare de ținută? Dacă vei participa undeva la un eveniment literar, ca simplu doritor și simpatizant, fără să întrununesti „condițiile” menționate mai sus, ești considerat „intrus” sau „în plus” ca fiind neinvitat și din altă gașcă, sau că n-ai cotizat cu o anumită taxă pentru masă și cazare. În acest sens nu ne obligă nimeni să etalăm meniuri în sala unde se desfășoară prezentări de cărți, reviste sau alte materiale literare.

Cum la spectacole muzicale sau pe stadioane, nu te obligă nimeni să dai de mâncare la toată lumea. În acest sens sunt unități care se ocupă cu așa ceva. Dacă dorești în particular să inviți pe cineva la dumneata acasă sau în alt loc, o poți face, deoarece nu este treaba celui care participă la evenimente literare că pe cine a invitat organizatorul, când literatura este pentru toată lumea, nu doar pe linie de gașcă și invitați. Asemenea evenimente trebuie organizate în săli spațioase în cămine culturale, case de cultură, biblioteci, sau în unități culturale care au o activitate redusă și nu se vor „întretăia” astfel cu evenimente organizate odată pe săptămână sau lunar.

 

Vasile Dan MARCHIȘ, fondatorul revistei  „Sintagme codrene”