În noaptea cheală, spoită cu catran,
ce se suia pe mine-ncet, tiptil,
mi s-a așezat în dreptul inimii,
o namilă de crocodil.
Priveam cum trec spre case cirezile-n amurg,
carnea de pe oase mi se dejghioca,
oasele fugeau în stradă lângă alte oase,
iar fiara mă privea și mă dorea.
Un viscol se iasca-n negreala nopții,
iar dintele la crocodil lucea.
Dorea sărmanul să mă facă porții,
în starea asta ce mă încrucea.
Mă rog de Domnu-n brațe să mă țină
să mai încurc viața asta lumească
și-i zic la crocodil să se abțină,
altfel, s-ar putea să se-otrăvească.
Ușor mă-ndepărtez de crocodil,
mii de broboane își fac rugăciunea,
iar fiara aspră s-a ascuns în Nil.
Puiu RĂDUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu