O nouă Golgotă pentru Maia Sandu

                                                                       de Gheorghe Pârja

Maia Sandu a fost realeasă în funcția de președintă a Republicii Moldova. Dacă referendumul constituțional pentru aderarea țării la Uniunea Europeană a trecut pe muchie de cuțit, votul pentru Maia Sandu a fost mai confortabil. După ce vor trece aplauzele, felicitările, mesajele protocolare pentru izbânda Maiei Sandu la președinția Republicii Moldova, trebuie să îmbrăcăm cămașa lucidității, să analizăm la rece contextul politic din țară. Alegerile din 3 noiembrie sunt doar un popas al succesului, deoarece anul viitor vor avea loc alegerile parlamentare, care vor stabili vectorii de putere în Republică. Mai ales raportul de forțe dintre Președinție și Parlament. Din această ecuație nu poate lipsi Guvernul.

Scriam, cu câteva zile în urmă, că Maia Sandu este soluția pentru drumul spre Vest al țării de dincolo de Prut. De ce spre Vest? Deoarece istoria, mai veche și mai nouă, ne-a dovedit că din această parte vine o stare mai bună pentru om. Argumentul ne este la îndemână. În ultimele trei decenii, peste o jumătate de milion de basarabeni lucrează în Occident. Ei sunt diaspora care au salvat-o pe Maia Sandu. Nu știu câți lucrează în Federația Rusă, dar, oricum, mult mai puțini. Nu vă pot îndemna la un entuziasm fără cunoașterea realității.

Nunta ține o zi și o noapte, truda toată viața. Cei patru ani, pe care-i are, deocamdată, în față noul președinte, stau sub semnul multor interogații. Ca unul care sunt preocupat de fenomenul politic basarabean, socotesc că este o nouă haltă în drumul spre deschiderea țării spre lume. Ceea ce nu este puțin. Dar în interior, cum spuneam, președintele are serioase opreliști. Cei care au votat cu fostul procuror general Stoianoglo sunt o opoziție bine consolidată, se zice finanțată de Rusia, care are alte convingeri despre mersul țării. Am fost foarte atent la discursurile electorale ale realesei președinte. Nu a folosit niciun termen care ar sugera unirea cu România, despre istoria Basarabiei. Cred că a fost o strategie electorală, să nu supere electoratul, care, oricum, nu venea spre urnele ei. Adevărul istoric poate fi mai puțin pe placul Uniunii Europene?

Vocile din diaspora au sporit victoria, de care se va ține seama de acum înainte. Și mai ales noua realeasă trebuie să țină seama de opțiunea basarabenilor plecați peste hotare. O tânără, intervievată la Londra, tocmai asta spunea. Dacă se relaxează situația în țara ei, are de gând să deschidă o afacere la Chișinău. Deja s-au auzit comentarii că Occidentul și-a vârît coada. O fi, dar basarabenii care lucrează prin țările Europei au termen de comparație. Așa că au votat pentru speranța reîntoarcerii acasă. Maia Sandu are legitimitate. A câștigat, dar este un comandant fără armată. Politologul Dan Dungaciu, care cunoaște foarte bine starea de spirit de la Chișinău, se întreabă: câte divizii are Maia Sandu? Cum va putea colabora Președintele cu Parlamentul și Guvernul?

Maia Sandu, deocamdată, nu poate promite multe. Și, mai ales, nu va putea oferi mult. Depinde cu cine va negocia pentru a-și împlini platforma din campania electorală, cea cu anticorupția. Când negociatorii de la masă vin de pe insula mănoasă a corupției. Sunt în calcul și eventuale alegeri anticipate, dacă știm cine domină legislativul. O soluție imediată, și cu efect, este sprijinul popular. Cu un efect minim, când este vorba de a negocia puterea. Să nu uităm nici statutul nebulos al Transnistriei, oricând un rezervor de posibile conflicte. Unioniștii nu au câștigat prea mult. Curentul nu are prea mulți aderenți. Maia Sandu propagă un moldovenism european, care nu este antiromânesc, dar nici unionist nu este. În Republica Moldova predomină curentul suveranist și apoi cel unionist. Ea poate întreține sentimentul lui Mircea Druc. Care, în urmă cu trei decenii, îmi spunea la Chișinău: „Trebuie să fim convinși că Dumnezeul independenței cere sacrificii. Deci lupta continuă și vom învinge!”

Poate speranța fostului premier Druc se poate întrupa în Maia Sandu. Profesorul Dungaciu a sintetizat starea de fapt: „Până la urmă, miza proiectului politic Maia Sandu este dacă va fi de partea valurilor care se duc și se sparg de țărm, sau de partea ancorei ferme.” Votul din 3 noiembrie a fost profund geopolitic. Occidentul a câștigat, prin orientarea strategică. Liderii europeni au reacționat la votul din Basarabia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a felicitat-o pe Maia Sandu în cuvinte măgulitoare. Președintele american Joe Biden a luat în seamă victoria de la Chișinău. Politicienii de la București au trimis telegrame de felicitare. Dacă în urmă cu patru ani Putin a scris câteva cuvinte de apreciere pentru Maia Sandu, acum propaganda de la Kremlin a ironizat realegerea președintei. Că Maia Sandu ar fi președinta diasporei, nu a Republicii Moldova.

Pașii de urmat de către noul lider de la Chișinău sunt grei. Maia Sandu are de urcat o nouă Golgota. Este bine că foarte mulți ochi ai Basarabiei au privit cu încredere țara.