Ce-i pasă pomului din drum,
Dacă-l privește oarecine.
Nici dacă trec clăbuci de fum
El simte doar imboldul fin
Când primăvara îl sărută
Și razele-l alintă lin,
Pe scoarța veche și durută.
Semnalul dat de ciripit,
De păsări vesele prin ramuri,
Din somnul lui atunci trezit,
Își scoate mugurii la geamuri.
În grabă-și face pomul viu,
Coroana lui de frunze verzi,
Și sub voalul străveziu,
Apar buchetele grămezi.
Nu-i pasă pomului de-l vezi,
El florile și le arată,
Dar tu ca Om să nu le pierzi,
Sunt pulsul vieții ziua toată!
Autor: Aurelia Oancă
04.04.2025
Imagine internet
Superb!
RăspundețiȘtergere