Când vorbim despre spălarea de creiere ne gândim automat la stalinism, la maoism sau, mai recent, la regimul din Coreea de Nord. Sunt șabloane care ne-au fost cumva implantate în creier de realitățile istorice pe care le-am tot citit sau despre care discutăm. Comun tuturor spălărilor de creiere amintite este faptul că operațiunea se desfășoară într-un mediu tiranic, strict controlat. În URSS-ul stalinist nu aveai acces la informații din exterior, la fel ca și în China lui Mao. Izolaționismul asigură un setup teribil de bun operațiunii de spălare pe creier. Din acest punct de vedere, operațiunile specifice nu mai au niciun secret, devenind oarecum banale din punct de vedere teoretic și practic.
Cunoscând elementele amintite, marea întrebare – și
provocare, în același timp – apare atunci când îți pui problema dacă
operațiunile de spălare pe creier pot fi efectuate în societăți – să le spunem
– deschise, adică în medii în care oamenii au posibilitatea să se informeze din
surse alternative, unde cenzura nu este instalată implicit. Așadar, e posibil?
Răspunsul este afirmativ, dar ceea ce e mai cutremurător este că, în mai puțin
de un cincinal am trecut prin două mega-operațiuni de spălare pe creier. Vă
vine să credeți?
Prima a fost pandemia, un experiment derulat la
nivel mondial, care a reușit să le spele unora creierul atât de bine încât s-au
transformat în cobai ai celui mai mare experiment medical din istorie. Și nu
doar că s-au aruncat pe ei în nebunia respectivă, ci, mai mult, i-au împins pe
cei dragi lor: părinți, copii, prieteni buni, etc. Trauma acelei spălări pe
creier este atât de mare încât milioane de oameni care suferă de efectele
adverse ale vaccinării preferă să țină ascunse problemele pentru a rămâne
credincioși ideilor tembele cu care le-a fost spălat creierul. Radicalizarea
acestora a fost atât de puternică încât preferă să moară negând cu voce tare
greșeala pe care au făcut-o. Inclusiv atunci când își văd copiii victime ale
efectelor adverse, sau chiar doborâți de misteriosul val al „morților subite”,
neagă totul punându-l pe seama altor probleme. Și, pentru ca evenimentele să
capete un aspect hilar în tragismul lor, aduc în sprijin „știința”, aceeași
știință care, prin intermediul statisticii, ar trebui să le semnalizeze limpede
faptul că un asemenea număr de morți subite nu a mai fost întâlnit niciodată în
istorie.
Cea de-a doua mega-spălare pe creier este Ucraina.
Propaganda care a propovăduit timp de mai bine de trei ani „victoriile
decisive” ale Ucrainei – în timp ce, în realitate, Rusia producea catastrofe în
rândul dispozitivului militar ucrainean – continuă inclusiv azi, în ciuda
evidențelor din teren. În continuare sunt idioți utili – precum limbricul ăla
de la UM Digi – care repetă cu încrâncenare minciunile dovedite,
radicalizându-i pe tembelii care trăiesc în realitatea fabricată de propagandă.
„Asaltul” armatei ucrainene asupra Kursk-ului a fost
un dezastru absolut. Cifrele oficiale vorbesc despre un număr de cel puțin
70.000 de soldați ucraineni morți acolo. Rețineți: doar în Kursk, unde au fost
deplasate forțele de elită (și cele mai radicalizate!) ale Ucrainei, au fost 70
000 morți. „Legea războiului” ne spune că, la acest număr, avem de șapte ori
mai mulți răniți grav și foarte grav. Așadar, mai adăugăm încă aproape 500.000
de soldați care, din punct de vedere practic, mai există doar pentru a fi
întreținuți.
Ceea ce vine peste toți spălații pe creier ai
acestui conflict este ceva atât de groaznic încât efectiv nu vor putea pricepe.
Deja unii sunt tributari ideilor tembele atunci când văd că SUA negociază în
disperare cu Rusia. Și-a pus cineva întrebarea de ce SUA a pornit negocierea?
Inclusiv sumele înaintate (și exagerate) de Trump nu justifică disperarea cu
care caută să iasă din această „afacere”. Unii chiar cred că SUA profită de Ucraina
atunci când Trump le dictează ucrainenilor să treacă afacerile energetice sau
anumite exploatații sub control american. De fapt acolo e cu totul altceva,
anume un angajament al americanilor în fața rușilor. Ecuația e mult mai
complexă, iar fiecare asemenea „victorie” maschează de fapt o înfrângere
dureroasă.
Vă întreb sincer: aveți idee cu adevărat câți
ucraineni au murit în conflictul de acolo? Realitatea e atât de crâncenă încât
tare mi-e că nu vom afla adevărul decât peste mulți ani. Ceea ce e cert e că
autoritățile din Ucraina vor da vina pe „emigrația cauzată de război” atunci
când vor publica noile statistici. Acea emigrație însă nu va putea justifica
sub nicio formă imensul gol demografic. Dacă acum s-a ajuns ca raportul dintre
femei și bărbați să fie de 1:20, în condițiile în care refugiații au fost,
într-o măsură imensă, familii întregi, putem înțelege că avem de-a face cu o
altă poveste. În urmă cu un an estimam la aproximativ 1 milion numărul de
soldați pierduți de Ucraina. Acum cred că am estimat în jos, în condițiile în
care țara e într-o masivă criză demografică, iar cifrele nu mai bat deloc. Însă
mai e ceva: autoritățile poloneze, române, franceze, engleze, americane
s.a.m.d. vor avea grețuri teribile când vor apărea cifrele reale ale cetățenilor
lor morți acolo. Au omorât rușii ca la abator, ăsta e adevărul!
Care-i numărul real de morți și răniți? E greu de
pronunțat pentru că cifra, din câte îmi dau seama, e de-a dreptul
înfricoșătoare. Ceea ce însă e clar e că Ucraina a fost cea mai recentă
operațiune masivă de spălare a creierelor. Cetățenii țării sunt într-o negură
absolută, dar la ei e normal întrucât trăiesc o realitate nu cu mult diferite
de cea din Coreea de Nord. Sunt însă o groază de europeni care au percepție
absolut deformată despre ceea ce se întâmplă acolo. Iar jocul penibil pe care-l
vedem făcut de unii oficiali – precum cei din Franța, Germania sau Anglia –
este nu unul în favoarea Ucrainei, ci un simplu joc de glezne menit „a face
tranziția creierelor defecte”. Oamenii pe care-i patronează, pur și simplu nu
au cum să perceapă realitatea, motiv pentru care lichelele gen Macron, Scholz
sau Starmer fac acum un „spectacol de tranziție”, o temporizare.
Rețineți, e al doilea mega-experiment de spălare a
creierului desfășurat în ultimii cinci ani. Și e înfiorător când vezi cât de
bine a reușit. Imbecilul de la Kiev și-a transformat țara în mașină de tocat a
propriilor cetățeni, iar spălații pe creier îl consideră erou, în condițiile în
care el nu-i nimic mai mult decât un măcelar fără suflet.
Ceea ce însă e înfiorător e că în mai puțin de cinci
ani creierele celor mai mulți din lumea asta au fost spălate cu un scop precis.
Iar acel scop ar trebui să ne sperie teribil, la fel de mult cum ar trebui să
ne sperie numărul atât de mare al imbecililor cu creierele formate la
„Cooperativa Spălătoriilor Profesioniste”.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:Trenduri
Economice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu