Nu știu

Nu știu de ce

Ziua-i mai mică, viața-i mai scurtă,

Tinerețea a trecut ca o ceață.

Fruntea s-a încrețit cu multe riduri,

Nu mai e senină, e plină de gânduri.

Unde s-au dus zilele albastre

cerul meu cu zbor și cu multe astre?

Încerc să-nțeleg, să-mi aduc aminte,

parcă mult mai bine era înainte.

Zilele senine

mă ademeneau spre zările albastre,

toate zborurile spre care am râvnit

prin visul copilăriei s-au împlinit

și-n vis copacul vieți a-nflorit.

Da. Nu știu de ce

Cerul e mai mic, soarele mai zgârcit

Copacul vieții mai puțin înflorit.

Soarele nu mai strălucește,

Ca-n vremea copilăriei mele.

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca, 17.04.2025