Romulus Moldovan sau fereastra deschisă spre Universul Poeziei

Pod de cuvinte de Romulus Moldovan

Editura Ecou Transilvan,Cluj Napoca, 2020

             Structurat în patru capitole:  De pe cetățuie, Fereastră deschisă, Vadurile melancoliei și Ochii  minții, volumul semnat de Romulus Moldovan relevă în versuri clare, fără urmă de echivoc o realitate melancolico-depresivă caracteristică societății românești contemporane. Sensibilitatea sa lirică, ale cărei premize se reliefează încă din copilărie, așa cum ne spune autorul în datele biografice publicate la finalul cărții este evidentă ca și exprimarea  în vers alb, relevantă ca mod de transmitere a mănunchiului de sentimente și trăiri care străbate orizontul său cognitiv cu străfulgerări de bucurii greu de stăpânit.

            Deși autorul mărturisește că nu cunoaște cauza acestor defulări din cotidianul frust în sentimentalismul poetic este evident talentul său de a ne conecta la ceea ce este evident în realitatea vremurilor prezente.

 Nu am prea reușit să dezvălui cauza

sau natura pornirii mele lăuntrice

de a înșira cuvinte în formă de poem

deși am apelat la scrieri ilustre

inclusiv la un psihiatru

(Mărturisire)

Poetul este membru al unor cenacluri literare de renume: Cenaclul Cadrelor Didactice „Octavian Goga” și Cenaclul Universității „Babeș Bolyai”. Autorul poemelor din Clujul unde își duce existența zilnică, oraș căruia îi dedică de fapt versurile din primul capitol al acestui volum abordează cu dezinvoltura specifică omului  cu multă experiență de viață  versuri pline de miez, înțeles și realism.

 Pod de cuvinte arcadă de sentimente aruncată ca un curcubeu peste apusul unor timpuri care renasc din propria cenușă ca și pasărea Pheonix- Romulus Moldovan al cărui prenume ne poartă prin tunelul timpului în Roma antică este prins cu funii de mătase  în realul fiecărei zile. El simte, grație unui al șaselea simț, orice schimbare din ordinea firească a evenimentelor și anunță șoptit, aproape complice pericolul unei „disocieri a simțurilor”.

Scrise cu nonșalanță, versurile nu au complicitatea unor construcții sofisticate, ci se pot asimila cu dezinvoltura poemelor în proză ale scriitoriilor din zona suprarealistă a literaturii:

Cu gândurile ancorate în cotidian,

Oricine o poate achiziționa

La un preț derizoriu,

Ca pe o haină de firmă

Dintr-un magazin second hand.

 (Templul iubirii)

În mijlocul unei lumi  marcate de „semne ciudate”, „cenușă vie”, „gânduri uscate” iubirea pătrunde în inima celor mai cred în acest sentiment desăvârșit de Dumnezeu.

Un renumit medic nonagenar clujean

a confirmat că îndrăgostiții autentici

sunt aproape muți, aproape surzi

și uneori orbi de-a binelea.

Dar se iubesc.

( Coronaviruși)

Iubita este mereu țelul, idealul, eternul feminin spre care tânjește neîncetat, fluturii care își flutură aripile pentru a trăi doar o singură zi. Doar iubirea încremenește zborul său spre înalt:

Pentru fluturii tăi, iubito

îngerul meu păzitor a suflat spre mine

și deodată toți fluturii

au încremenit în zbor.

 

Mă înfioară teribil acest zbor împietrit,

unic tablou cu fluturi de porțelan.

(Tablou)

 Romulus Moldovan  nu se mărginește doar la a constata întâmplările care ne determină  existența ci poetul, meditativ,  prin „viziuni amețitoare” încearcă să construiască o lume mai bună:

Când gândurile din noi

vor înceta să mai sape

în pământ putred și reavăn,

ori în limpezimi

de ape nevăzute,

va fi momentul crucial

în care se dă startul veșniciei”

(Moment crucial)

Versul alb neîngrădit de căutarea rimelor care nu întotdeauna corespund ca mod de exprimare a ceea ce dorește poetul să ne transmită, permite autorului să folosească expresii din vorbirea curentă care conduc la  înțelegerea mesajului poetic și crezului care îi motivează scrierea cuvintelor:

 Eu sunt ecoul

unui poem în formă de ou,

care divinizează iubirea,

lumina, viața

și moartea deopotrivă.

(Ecou)

Universul are și el rolul său infailibil în a asigura legătura permanentă între oameni, planete, regnuri prin tuneluri, prin zei, gânduri și mai ales prin cuvinte:

 Noi

            am descoperit cuvintele

care croiesc tunele prin realitate.

................................................

Ele

ar putea înconjura Pământul

ar lega planetele unele de altele,

sateliții rotitori și soarele.

( Tunele)

  Romulus Moldovan este un poet complet și complex care a scris versuri ce ne poartă din zona teluricului, în cea a iubirii nemărginite, din întunecimea  gândurilor pe culmile semețe ale dimineților solare, de la suferință la dragoste și mai ales într-un univers liric nuanțat prin culorile unui evantai de sentimente și stări absolut inedite prin chiar însăși simplitatea lor.

Liana Ghiță Boian Jianu