Hristos a Înviat !
Fiind zile de Rugăciune, vă rog să primiți și articolul „Rugăciunea: scop, beneficii, cum să ne rugăm”.
N. Grigorie Lăcriţa
Rugăciunea:
scop, beneficii, cum să ne rugăm
Cuprins:
1.
Scopul rugăciunii
2.
Beneficiile rugăciunii
3. Cum să ne rugăm
4. Rugăciunea şi ipocrizia
1. Scopul rugăciuni
Sunt numeroase
studii științifice, făcute de peste 100 de ani și în întreaga lume, prin care
s-a dovedit că rugăciunea, meditația și alte practici spirituale îi ajută pe
oamenii cu pregătire și cu
credință în acestea (deci numai pe aceștia) să își concentreze atenția asupra
unui scop mai înalt decât propriul sine, obținând astfel mari beneficii, dintre
care unele au uimit și lumea medicală.
Prin
rugăciune, oamenii credincioși spun că pătrund într-o
altă lume, în lumea în care încep să simtă că o energie divină coboară asupra lor, care îi fac să se conecteze
cu aceasta și să trăiască benefice stări mentale și spirituale, cu totul și cu
totul aparte;
Condiția
de bază, pentru ca rugăciunea să ajungă la Dumnezeu este ca aceasta să fie
sinceră, pornită din tot sufletul.
Dacă rugăciunea
este făcută dintr-un sentiment de obligație, de
câștig personal, din ipocrizie, cercetările
arată că o astfel de rugăciune poate avea chiar serioase efecte dăunătoare.
Este important
să găsești cu adevărat o semnificație pentru rugăciune în viața ta.
Scopul
rugăciuni
adresată Divinității:
1) o încercare
personală de a intra în contact direct cu divinitatea.
2) de a exprima
o mulțumire, o laudă şi adoraţia faţă de El,
3) de
a-I spune ce se petrece în inima, în sufletul şi în mintea noastră,
4) de a căuta
înţelepciune şi călăuzire,
5) de a-I cere
să ne împlinească anumite nevoi,
2. Beneficiile
rugăciunii
Rugăciunea
este, fără îndoială, o experiență foarte personală care poate însemna ceva
diferit pentru fiecare dintre cei care se roagă.
Știința nu a
reușit până în prezent să măsoare și să prezinte efectele benefice ale rugăciunilor
pe care credincioșii adevărați le primesc cu adevărat ca răspunsuri de la Divinitate,
dar cercetările au dovedit că rugăciunea:
1) aduce
beneficii semnificative sănătății emoționale, fizice și mintale pentru
credincioșii autentici, și
2)
generează răspunsuri în interiorul celui care se roagă.
Peste 250 de
studii efectuate de oamenii de știință vin cu o concluzie clară că rugăciunea este
sănătoasă pentru cei care o practică în deplină credință, printre
principalele beneficii dovedite enumerându-se (vezi https://eugencpopa.ro/rugaciunea-beneficii-dovedite/):
2.1. Rugăciunea îmbunătățește autocontrolul
Oamenii de
știință vorbesc despre „modelul de putere” al autocontrolului, care
sugerează că resursele noastre cognitive, la fel ca și resursele noastre
fizice, au o putere limitată. Cei mai mulți dintre noi am experimentat cu
siguranță acest lucru. Până la sfârșitul unei zile lungi, de exemplu, uneori
pur și simplu nu mai ai energia mentală pentru a alerga sau a face alegeri
alimentare sănătoase. Un studiu efectuat
în Germania a constatat că rugăciunea poate contracara această oboseală mentală
și poate stimula autocontrolul. Cei care s-au rugat scurt înainte de o sarcină
dificilă din punct de vedere mental au reușit să finalizeze apoi și un test
fără să prezinte o epuizare cognitivă. Cei care nu s-au rugat deloc înainte de
sarcină nu s-au concentrate și nu au avut rezultate la fel de bune la test. Cercetătorii
de la Universitatea Queen au ajuns la concluzii similare. În timpul a patru
experimente separate, participanții au exercitat mai mult autocontrol când
le-au fost reamintite, subtil, diverse concepte religioase.
2.2. Rugăciunea consolidează relațiile
Rugăciunea
poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra relațiilor noastre apropiate.
Studiile au arătat că rugăciunea pentru un prieten sau partener de viață ne
poate crește capacitatea de a ierta, dar și crește încrederea pe care o avem în
relație. De asemenea, studiile arată că cei care se roagă constant pentru
partenerii lor romantici au o tendință mai mică spre infidelitate. În plus, un
studiu a analizat modul în care oamenii se gândesc la sacrificiile pe care
le-au făcut în relațiile lor. Acesta sunt adesea un bun indicator al
satisfacției tale generale față de relația pe care o ai. Studiul a constatat că
rugăciunea pentru cineva pe care îl
consideri apropiat mărește gradul de satisfacția și dorința de a face
sacrificii pentru relația voastră. Rugăciunea pogoară pacea și bucuria în
familie. În familia unde soții și fiii lor se roagă mai mult lui Dumnezeu, nu
este ceartă, tulburare și dezbinare, ci numai pace, bucurie și unire în
credință.
2.3. Rugăciunea îmbunătățește capacitatea de a
face față stresului
Un studiu al
Universității din Florida a descoperit că 96% dintre adulții în vârstă, în mod
special, folosesc rugăciunea pentru a face față stresului. De fapt, se pare că
rugăciunea este principalul „tratament” folosit de seniori pentru a
se simți mai bine și a-și menține sănătatea generală. O treime dintre
respondenți au raportat, de asemenea, folosirea altor strategii spirituale
pentru a-și îmbunătăți sănătatea, inclusiv vizualizarea, muzica, terapia prin
artă, vindecarea energetică, meditația și consilierea religioasă.
2.4. Rugăciunea activează genele de protecție
împotriva bolilor
Cercetătorii de
la Școala Medicală Harvard au descoperit că tehnicile de relaxare, inclusiv
yoga, meditația și rugăciunea repetitivă precum și mantrele
sunt capabile să activeze numeroase gene de „combatere a bolilor” din corpul nostru. Practicile de relaxare par
să schimbe genele care ne protejează de diferite tulburări, cum ar fi
hipertensiunea arterială, cancerul, infertilitatea și artrita reumatoidă. Și cu
cât practicați mai des fie rugăciunea, fie o tehnică de relaxare, cu atât
beneficiați mai multă „protecție”.
2.5. Rugăciunea combate depresia
S-a dovedit că
rugăciunea conduce la îmbunătățirea sentimentului general de bunăstare. Acest
lucru se datorează faptului că rugăciunea, meditația și alte practici
spirituale pot crește nivelul de dopamină. Dopamina este un neurotransmițător
eliberat atunci când simți plăcere și fericire. Dopamina îmbunătățește emoțiile
pozitive, crește motivația și abilitățile cognitive. Nivelurile de dopamină
sănătoase sunt, de asemenea, cunoscute pentru că previn depresia și anxietatea.
Un alt studiu a investigat adulți cu risc crescut de depresie, pe baza
istoricului familial. În mod obișnuit, riscul sporit de depresie este
evidențiat în anumite regiuni ale cortexului cerebral. Cercetările asupra
creierului celor care au acordat o importanță deosebită religiei sau
spiritualității au arătat un cortex semnificativ mai gros în exact aceleași
regiuni care erau subțiate în cazul celor fără preocupări spirituale. Același
studiu arată că oamenii care au inclus spiritualitatea (în special prin
rugăciune) în viața lor prezintă cu 90% mai puțin risc de a dezvolta o depresie
majoră.
2.6. Rugăciunea Gestionează Controlul Durerii
Un studiu
efectuat de Bowling Green University a constatat că meditația și rugăciunea au
contribuit semnificativ la reducerea migrenelor și a durerilor de cap.
Cercetătorii au cerut oamenilor care suferă de migrene să mediteze 20 de minute
în fiecare zi prin repetarea unei mantre
spirituale sau unei rugăciuni, cum ar fi „Dumnezeu este bun. Dumnezeu este
pace. Dumnezeu este dragoste”. Un al doilea grup a fost rugat să folosească o mantra nonspirituală, cum ar fi „Iarba este verde.
Nisipul este moale.” După o lună, cei care au folosit o mantră spirituală aveau mai puține dureri de cap și o toleranță
mai mare la durere. În timp ce mantra neutră
nu a adus niciun beneficiu.
2.7. Rugăciunea Sporește Longevitate
Un sondaj
publicat în Journal of Gerontology a analizat 4.000 de oameni în vârstă și a
constatat că cei care se roagă sau meditează în mod regulat s-au confruntat mai
bine cu bolile și au trăit mai mult decât cei care nu au făcut-o. Aceste
rezultate se datorează, probabil, unei combinații a tuturor celorlalte
beneficii dovedite ale rugăciunii care măresc sănătatea mintală și fizică.
3. Cum să ne rugăm
Pentru a înțelege cât mai bine
cum este corect să ne rugăm, vom porni de la învățămintele Mântuitorului Iisus
Hristos, redate în Luca, capitolul 11, versetul 1 și
de la Matei, capitolul 6, versetul 9.
3.1. Luca, capitolul 11, versetul 1:
În Luca 11:1 se spune: „1 Într-o
zi, Iisus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din
ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învață-ne să
ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.»”
„învaţă-ne
să ne rugăm.” Ucenicii erau foarte mult impresionaţi când
ascultau modul în care Se ruga Iisus, comunicând intim cu Dumnezeu, Părintele
Său ceresc.
Rugăciunile Lui erau deosebite
de acelea ale conducătorilor religioşi ai timpului, de fapt, de orice altceva
auziseră ei.
Rugăciunea formalistă,
exprimată în fraze pregătite mai dinainte şi părând adresate unui Dumnezeu
impersonal aflat la mare depărtare, este lipsită de realitatea şi vitalitatea
care ar trebui să distingă rugăciunea.
Ucenicii credeau că, dacă ar fi
putut să se roage aşa cum Se ruga Iisus, propria lor eficacitate ca ucenici ar
fi fost mult sporită.
Având în vedere faptul că Iisus
îi învăţase prin cuvânt (Matei 6,7-15) şi exemplu (Luca 9:29) cum să se roage,
se pare că de data aceasta cererea a venit de la unii ucenici care nu fuseseră
cu Iisus în ocazii asemănătoare în trecut.
Termenul „ucenici”
nu este nevoie să fie restrâns numai la cei doisprezece.
Ucenicii aceştia se poate să fi
făcut parte din cei şaptezeci.
În armonie cu cererea „Învaţă-ne să ne rugăm”, Iisus a răspuns
dând ca model de rugăciune „Rugăciunea «Tatăl
Nostru»”, o parabolă pentru a ilustra spiritul de rugăciune şi
unele îndemnuri încurajând credincioşia şi sârguinţa în rugăciune (cap.
11,2-13).
Așa după cum am mai arătat, Rugăciunea
„Tatăl Nostru”, redată atât în Matei
6:9-13, cât și
în Luca 11:2-4, este potrivită pentru muritorii, care sunt supuşi greşelii, nu
și pentru Iisus Hristos, care nu avea nevoie să Se roage pentru iertarea de
păcate deoarece nu se poate vorbi de păcate pe care El să le fi săvârșit și
pentru care să se roage să-i fie iertate.
3.2. Matei, capitolul 6, versetul 9:
În Matei 6:9 Iisus spune: „7
Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași
vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de
vorbe, vor fi ascultați.”
Deci, în
rugăciune:
1) să nu bolborosiţi aceleaşi
vorbe;
2) să nu folosiţi repetiţii
zadarnice;
3) să nu spuneţi puține esențe
în multe cuvinte;
4) să nu vorbiți gângăvit;
5) să nu spuneți iarăşi şi
iarăşi acelaşi lucruri inutile;
6) să nu bolborosiți;
7) să nu turuiți;
8) să nu vă rugați din inimă, din
suflet și cu mintea și să ţineți seama de ceea ce gândiți, de ceea ce spuneți
și de ceea ce cereți.
Iisus nu a interzis orice
repetiţie, deoarece El Însuşi a folosit repetiţiile (Matei cap. 26,44), dar trebuie folosite numai acele
repetiții conforme cu spiritul Bibliei și al dogmei.
Așa după cum am
mai arătat, dacă rugăciunea este făcută dintr-un
sentiment de obligație, de câștig personal, din ipocrizie, cercetările arată că o astfel de rugăciune poate avea chiar
serioase efecte dăunătoare.
Este important
să găsești cu adevărat o semnificație pentru rugăciune în viața ta.
4. Rugăciunea şi ipocrizia
În cele ce urmează să prezintă câteva
opinii (texte selectate de subsemnatul) ale unor înțelepți despre rugăciune şi
ipocrizie
4.1. Rugăciunea şi ipocrizia,
autor Corneliu Livanu, pe https://www.resursecrestine.ro/devotionale/194771/rugaciunea-si-ipocrizia
Domnul Iisus îi învaţă pe
ucenici cea mai concisă şi cuprinzătoare rugăciune în „Rugăciunea «Tatăl nostru»”.
Era un exemplu de totală
opoziţie faţă de felul ipocrit în care se rugau fariseii, oamenii cei mai
religioşi ai acelor zile.
Rugăciunea adevărată nu poate şi
nu trebuie să fie pe placul naturii noastre păcătoase care se afişează în
public în faţa altora cu tot ceea ce face.
Rugăciunea rostită stând în
picioare nu este propriu-zis un păcat, dar când închinătorul alege un anumit
moment şi un anumit loc pentru a fi văzut de alţii, ea devine o ipocrizie care
nu poate rămâne nesancţionată de Cel care vede toate lucrurile.
Discreţia rugăciunii din odăiţa
personală este mai degrabă preferată de Dumnezeu atunci când Îl căutăm cu
credinţă, din toată inima, rugându-ne în Numele Domnului Iisus.
Răsplata la care se referă
Domnul Iisus în sfatul şi chiar porunca Sa cred că are legătură cu ceea ce
scrie la Evrei 11.6: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să-I fim plăcuţi
Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte
pe cei care-L caută.”
Un alt defect al rugăciunii
păgânilor, de data aceasta, semnalat de Domnul Iisus ucenicilor, se referea la
acele multe bolboroseli de cuvinte repetate care nu se mai terminau, în speranţa că Dumnezeu va
aprecia o astfel de rugăciune şi-i va da răspunsul aşteptat.
Nu lungimea în timp a rugăciunii
sau mulţimea cuvintelor rostite de închinător hotărăsc soarta acesteia înaintea
lui Dumnezeu.
Se pune întrebarea, în acest
caz, cum se mai poate reconcilia stăruinţa în rugăciune care necesită timp cu
restricţia pusă de Domnul pentru rugăciunea păgânilor.
Desigur contează conţinutul
rugăciunii şi atitudinea inimii, şi nu în ultimul rând, credinţa biblică bazată
pe promisiunile lui Dumnezeu.
Adevăratele rugăciuni sunt
inspirate şi însoţite de Duhul Sfânt, şi nu putem vorbi despre eşecul vegherii
în rugăciune decât atunci când „carnea neputincioasă” domină „râvna duhului”
aşa cum s-a întâmplat cu ucenicii Domnului Iisus în Ghetsimani.
4.2. Ipocrizia este impertinenţă probată!,
autor PS Ignatie, pe
https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-ipocrizia-este-impertinenta-probata
, text selectat
„Tipologia fariseului este
tipologia omului ipocrit, care face caz de calităţile pe care le are. Prin
termenul de fariseu înţelegem un om care una spune şi alta face. Nu
este consecvent cu sine însuşi, este un om fals.
Fariseul din Evanghelie chiar făcea
ceea ce spunea. Era un om corect. Unde este greşeala lui? Ea rezidă în faptul
că a încercat să-L manipuleze pe Dumnezeu. Aşa face orice om ipocrit:
manipulează întotdeauna! Vrea să pozeze în ceea ce nu este! Se convinge pe sine
însuşi de calităţi pe care nu le are. Încearcă apoi să inducă o imagine falsă
despre sine însuşi, imagine care nu are niciun corespondent în realitate.”
Fariseul transformă totul în
reguli şi norme! Este groaznic din punct de vedere spiritual, duhovnicesc, să
transformăm credinţa în norme, în reguli, pentru că acestea ne ucid!
Dacă noi transformăm credinţa
noastră, relaţia noastră personală cu Dumnezeu în norme şi reguli, nu facem
altceva decât să ne oprim la formalism, să propovăduim formalismul credinţei,
fără să schimbi ceva în viaţa noastră! Aceasta înseamnă să fii fariseu: să
transformi credinţa ta în Dumnezeu, într-un ritual, într-un formalism.
Fariseul din Evanghelie încerca
să-L manipuleze pe Dumnezeu, să-I dea chestiunile exterioare, însă Dumnezeu se
uită la inima omului.”
Efectele ipocriziei şi ale mândriei în relaţia cu cei din jur:
Să ştiţi că ipocrizia este o
impertinenţă probată, o obrăznicie probată! Omul mândru este cel care nu ştie
să îşi calibreze corect diferenţele, chiar spirituale, faţă de semenul său. Se
urcă pe un piedestal, care nu este al său, şi se comportă cu dispreţ. Ipocriţii
sunt nişte mici tirani şi îi întâlnim peste tot. Arată cu degetul! Nu se văd pe
ei înşişi! Tot timpul sunt preocupaţi de păcatele, de slăbiciunile celor din
jur.
Vameşul îşi vedea de propriile
lui păcate. Rugăciunea lui era sursă de pocăinţă, de părere de rău. El a stat
smerit. Într-o traducere mai corectă, „Dumnezeule, ai milă de mine!” înseamnă
„Dumnezeule linişteşte-mă, împacă-mă cu Tine!”.
Omul care vine la biserică, cu
cât are tendinţa lăuntrică de a tăcea mai mult după ce a plecat, cu atât este
un semn clar că s-a folosit de prezenţa lui la rugăciune. (...) Un om care
vorbeşte foarte mult despre calităţile sale, de fapt îşi dă seama că nu este
sigur pe ele, şi nu le are. Când nu ai ceva, încerci să convingi pe cel de
lângă tine ca şi cum le-ai avea. Niciodată un om smerit nu va face paradă de
virtuţi.
4.3. Faptele interzise în islam. Ce este ipocrizia
și cine sunt ipocriții?, pehttps://islamul.ro/blog/2017/09/30/ce-este-ipocrizia-si-cine-sunt-ipocritii/
Islamul privește
ipocrizia ca fiind mai degrabă o problemă a moralității credinței decât o
problemă a credinței.
Ipocriții sunt aceia care
aparent pretind că sunt credincioși, dar în realitate ascund necredința.
Pe scurt, ipocriții sunt lipsiți
de moralitatea credinței; nu sunt sinceri nici în credință și nici în
necredință.
De obicei ipocriții invidiază
credința și sinceritatea.
Motivul pentru care a fost
interzisă ipocrizia este de a-i încurajarea pe oameni să fie ceea ce par și să
pară ceea ce sunt.
Potrivit Coranului, în Ziua de
Apoi, ipocriții vor fi într-o poziție mai joasă decât necredincioșii (Nisa 4:145).
Bibliografie pentru „Beneficiile
rugăciunii”
https://eugencpopa.ro/rugaciunea-beneficii-dovedite/
Bibliografie pentru „Rugăciunea şi ipocrizia”
„Dumnezeu urăște ipocrizia și
mândria spirituală”, scris de Zac Poonen, pe https://romanian.cfcindia.com/wftw/god-hates-hypocrisy-and-spiritual-pride-3
„Fără atitudine de pocăință,
rugăciunea nu valorează nimic în ochii lui Dumnezeu”, scris de Părintele Symeon
Brüschweiler, pe https://doxologia.ro/fara-atitudine-de-pocainta-rugaciunea-nu-valoreaza-nimic-ochii-lui-dumnezeu
„Noţiuni generale despre
rugăciune”, pe
https://www.catehezebiblice.ro/matei/c6-vv5-8/
„Cum rămâne cu ipocrizia?”, de
Nicu Butoi, pe https://semneletimpului.ro/religie/spiritualitate/cum-ramane-cu-ipocrizia.html
http://www.e-communio.ro/stire4560-adevarata-rugaciune-cu-smerenie-fara-aroganta-si-ipocrizie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu