luni, 30 iunie 2025

Cearcănele dimineții

 


Cu noaptea-n cap, strada s-a oprit în fața casei mele.

Soarele încă dormea. Nici gând să se cațere-n moțul salcâmilor din coastă.

Dimineața începe să se frece la ochi.

Vântulețul cel mic plânge după tăticul plecat la muncă-n străinătățuri. Vânturarița-și clătește-n râu bulendrele. Începe o nouă zi. Își dă cu iasomie sub brațe și sub țâțe, după care-și alăptează copii.

Pe cele două benzi de pe spinarea străzii câteva mașini zgândăre liniștea.

La gleznă de vioară un greieraș rotofei, după-o frunză de lăptucă, înjgheabă o melodie.

Cocoșul privește-afară pe-un rost, apoi se uită la ceas. Mai am o țâră-și spune-n gușa fudulă!

Niște vorbe urâte ținute-n lanț, vor să fie libere.

O cățea de vorbă spurcată face eforturi disperate să fie slobodă, să polueze mediul citadin.

O manea târzie încă mai zburdă leneșă la ușa unui club modernist într-un ecou trist, sugrumat.

La stâne oile se pregătesc de muls, de păscut și de lupi, iar mieii visează grătare-ncinse.

Râul, neobositul râu, clătește câțiva pești, face freza pomilor și cerului, spală frunți de bolovani și se scurge alene către marea cea mare.

Un mănunchi de frunze ale cireșului, străjerul superbei livezi, își pun mâinile pâlnie la ochi și privesc pe fereastră spre mine.

Doarme ca un prunc zice o frunză suratelor!

Dimineața încă mai stă pe ciuci.

Somnul zace-n lenevia lui, dar deodată se-aude-un Cucuriguuu!

Noaptea se duce-atunci la culcare-n cearcănele dimineții.

Soarele se freacă la ochi, se cațără-n salcâmi și pleacă iar să-și caute sora, Luna, care, urmând blestemul Domnului, fuge de el.

Dimineața mă mușcă de călcâie.

Bună dimineața, lume bună și frumoasă!

 

Puiu Răducan

01072025-B. Olănești

Nu vă mai cred

O să cred în intențiile bune și corecte de reducere a deficitului bugetar doar când pensiile speciale vor reveni la statutul comun al celor pe contribuție, când evaziunea fiscală prezentă în majoritatea actelor comerciale va fi redusă substanțial, când în instituțiile statului vor lucra doar oameni competenți, angajați pe bază de concurs adevărat nu pe criterii politice, când guvernul nu va funcționa cu cinci vicepremieri și o armată de consilieri, toți cu recomandare de la partide.

Până atunci nu pot să cred decât că actualii guvernanți merg pe același drum, bătătorit de ceilalți incompetenți dinaintea lor, singura intenție reală din această bazaconie națională este găsirea de „soluții” prin care doar fraierii de jos să plătească cheltuielile nesăbuite făcute de-a lungul timpului.
Sunt o sumedenie de „soluții” de acest gen pe care le-au găsit mințile politicienii puși să gândească în această direcție, adică exact cei care au cheltuit deșănțat banii românilor. Să-i recupereze de la „proștii” de jos și nu cumva să se atingă de sinecurile celor de sus.
În acest sens mă opresc doar la diminuarea din pix, fără cea mai elementară logică, a pensiilor de peste 4.000 de lei câștigate prin contribuție, nu căzute din cer, prin impunerea unei cote de 10% pentru Sănătate.
Lista fărădelegilor pregătite e lungă, toate duc însă la același final: oamenii năpăstuiți vor duce și de data asta greul...

C.L.

Vorbărie multă și bătaie de cap cu AUSTERITATEA asta!

 


Reformarea sistemului! Dacă funcționați cu 40 de persoane, puteți lucra și cu 20!

Guvernul trebuie să reducă deficitul uriaș al României, astfel că mai multe instituții ale statului nu vor avea doar ajustări de bugete, ci vor trebui să facă și concedieri.
Antena 3 CNN, a prezentat luni, 30 iunie, o listă a agențiilor și departamentelor finanțate de la bugetul de stat care vor face disponibilizări de personal.
După ce Executivul a adoptat, luni după-amiază, proiectul de Ordonanță de Urgență pentru stabilirea unor măsuri privind personalul plătit din fonduri publice, a devenit clar că trebuie redus numărul de posturi, astfel încât schemele de personal să fie mai suple.
Sursa citată a aflat că mesajul prim-ministrului ar suna astfel: „Dacă funcționați cu 40 de oameni, puteți să funcționați și cu 20".În concluzie, nu vor fi doar reduceri de venituri, ci și disponibilizări.
Instituțiile vizate de premier:
- Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă
- Agenția Națională pentru Romi
- Agenția Națională Anti-Doping
- Autoritatea Competentă de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Off-shore la Marea Neagră
- Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova
- Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România
- Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
- Oficiul pentru Licență Industrială
Toate aceste instituții, aflate în coordonarea premierului, fie direct, prin Cancelaria prim-ministrului, fie prin Secretariatul General al Guvernului, urmează să facă liste pentru disponibilizări, arată Antena 3 CNN.

C.L.

Mai rău decât în Epoca de Aur! Actriță scoasă dintr-un serial pe motive politice!

 


„Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Săptămâna trecută am luat castingul pentru un rol din sezonul doi al unui serial la ProTV. Dimineața asta am primit pe e-mail contractul completat pentru a-l semna. Proba de costum, repetițiile și prima zi de filmare programate.
Toate bune și frumoase până acum o jumătate de oră când am primit un telefon în care mi se comunica că am fost scoasă din distribuție din cauza „expunerii mele politice”. Păi cum e, dragi tovarăși bolșevici? Cine nu e cu noi este împotriva noastră și trebuie eliminat?
Adică să înțeleg că dacă „expunerea mea politică” coincidea cu politica trustului, precum a majorității colegilor mei, eram ok? Cum e cu egalitatea de drepturi a ideologiei voastre pro-europene? Mie îmi cam miroase a discriminare pe motive politice.
Vă dau un sfat. Lăsați-o mai moale cu astfel de apucături, că nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Deocamdată, din ce văd, foarte mulți susținători și votanți ai actualei puteri încep să se trezească și să vocifereze, ba chiar să protesteze.
Știți vorba aia din popor: Fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată”, scrie actrița Manuela Hărăbor pe Facebook.

C.L.

Tatăl lui Nicușor Dan a murit într-un azil în timpul dezbaterilor pentru alegerile prezidențiale


La puțin timp după ce și-a anunțat intenția de a candida la alegerile prezidențiale, Nicușor Dan și-a înmormântat tatăl în discreție. Acesta decedase într-un azil din București unde se afla internat de doi ani de fiul său.

  Evenimentul a fost ținut complet departe de atenția publică, fără nicio mențiune oficială sau apariție publică dedicată.

 Informațiile au fost făcute publice abia acum, printr-un material publicat în exclusivitate de Fanatik, care a prezentat contextul și discreția cu care a fost gestionată această situație.

Potrivit sursei citate, Grigore Dan și-a petrecut ultimii doi ani din viață într-un azil din București, fiind mutat acolo de către fiul său din cauza unor probleme medicale ce necesitau îngrijire permanentă.

 La data de 24 ianuarie 2024, Nicușor Dan a fost prezent la un eveniment dedicat Unirii Principatelor Române, după care a lipsit două zile de pe rețelele sociale. Moartea tatălui său a avut loc chiar pe 24 ianuarie, urmată de înmormântarea în orașul natal, Făgăraș, fără anunțuri publice sau vreo comunicare oficială.

 Tatăl actualului președinte al României este înmormântat la cimitirul din incinta Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din cartierul făgărășean Galați, alături de mama lui Nicușor Dan, care s-a stins din viață la data de 8 noiembrie 2019. Cimitirul se află la doar câțiva pași de casa părintească a președintelui României. Grigore Dan a murit la 86 de ani. Dumnezeu să-l ierte și odihnească în pace!

Sursa: Fanatik

Complotul literaturii române


Prin anii ’60, din secolul trecut, în presa occidentală se vehicula idea că literatura, şi arta în general, va muri. Atâta timp cât există omul, sufletul lui are nevoie de literatură. Literatura nu va muri pentru că nu mai există, ci pentru că e prea multă maculatură. După ce citisem, în perioada întunecată a comunismului prin anul 1961, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de George Călinescu, tom editat în 1941, luat de la un prieten mai în vârstă, cu grije 10 să nu mă descopere securitatea comunistă, prin A. Toma, şi tezele lui publicate în „Scânteia” şi „Gazeta Literară” am înţeles că apare un fel de fractură antropologică în istoria literaturii noastre, 88 un sfârşit al principiului estetic. Acest fenomen îl încerc în prezentul secolului nostru când citesc aberaţiile unor postmodernişti care promovează pornografia, prostituind textul. Este vorba de o extincţie a literaturii şi de o saturaţie estetică. Aceşti poetaşi încearcă să ridice pornografia la înălţimea artei. Mai grav este că astfel de literatură este promovată de unii „corifei” ai literaturii române contemporane şi revistele lor. Aceşti scriitori, în loc să promoveze frumuseţea ideilor înţelepte, coboară, şi se mulţumesc să pună stăpânire pe lăturile vieţii şi să inventeze o realitate respingătoare. Aceste lucrări sunt un pericol pentru tineret, şi nu numai. Problema, şi de aceea există o neînţelegere cu scriitorii şi cu istoricii literari, nu este de a căuta o alternativă specifică în domeniul literaturii.

Tema literaturii reprezintă o problematică. Ceea ce reproşez eu păzitorilor literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu autoreferenţial, foarte narcisic, şi se prevalează de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca şi realitatea, este un concept care a fost construit şi care poate fi, prin urmare, deconstruit. „Sfârşit” nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află dincolo de acest sfârşit. Întrebarea care se pune priveşte tipul de texte transestetice care ar putea să succeadă rupturii dintre literatură şi pornografie, fără a recădea în nostalgia textului pierdut al literaturii. Suntem în faţa viitorului fără să dispunem de o poveste a prezentului. Trăim în ulteriorul unei poveşti care a ajuns la sfârşit, şi care dacă amintirea ei mai continuă, încă, să colorizeze conştiinţa actuală, modul în care literatura a devenit plural, acest fapt face tot mai evident faptul că marea istorie a literaturii occidentale îşi pierde tot mai mult forţa şi că nimic nu vine s-o înlocuiască. Problema este întrucâtva aceeaşi pentru istoria literaturii ca şi pentru istoria propriu-zisă. Există literatură, la noi, de trei secole încoace, dar aceste secole nu trăiesc sub dominaţia conceptului de istorie. Acesta a creat o continuitate care, la rândul ei, a dat naştere ideii de evoluţie şi de acumulare. În prezent, noi spunem că trăim în perioada cea mai bogată din punct de vedere cultural, suntem calaţi pe secolele trecute ale bibliotecii imaginare. Există un efect al scurgerii timpului, un efect de mistificare a istoriei literaturii în ea însăşi, care îşi atribuie o dimensiune, o origine, un ţel, în timp ce literatura nu ar putea avea aşa ceva.

Literatura nu aparţine istoriei literaturii. Când Patapievici îşi scrie cărţile, el scapă de România, 11 scapă de orice referinţă şi spune ce a cunoscut şi simte. Nu se gândeşte la faptul că eseurile sale merită să fie comentate. Singura care există este obsesia iluziei, a punerii în formă a iluziei având la bază realitatea. Nu există excepţie artistică şi nici privilegiu al literaturii – nici măcar negativă. Vreau să spun că dacă literatura ar fi singura care ar avea de îndurat acest destin ironic al degradării moravurilor, acest destin ironic şi funest al nulităţii, încă ar fi un privilegiu şi o onoare, dar şi politicul, şi moralul, şi filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulităţii. Această echivalenţă nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianţei proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Şi ea nu dispune nici de un privilegiu de esenţă şi nici de unul de situaţie. Este tocmai ceea ce ea neagă, prevalându-se de o istorie panegirică reconstruită, toată, spre glorificarea ei, ca şi cum literatura română trecută ar fi asudat pentru o cât mai mare glorie a scriitorilor promovaţi de regimul comunist, (vezi cele două „Istorii” ale lui Ştefănescu şi 90 Manolescu), şi de câteva excepţii contemporane care se nesupun tocmai normei literaturii şi a esteticului, pentru a-şi afirma o predestinare fără nimic comun cu restul. Literatura română din perioada comunistă este prea nulă pentru a fi cu adevărat superficială, şi este prea superficială prin promovarea realismului socialist pentru a fi cu adevărat nulă. Din păcate, snobii culturali de astăzi, sunt, într-adevăr, legiune, dar complicitatea e colectivă. Există o refracţie a efectului de cultură în toate moleculele corpului social. Există o totală diluare a bulionului de cultură. Fapt e că nu literatura nu mai poate fi disociată, azi, de discurs şi de comentariu. Scriitorii au nevoie de ele. Şi fie se duc să le caute în altă parte, fie le bricolează ei înşişi.

Literatura, o dată ruptă de un principiu viu al iluziei, a devenit, pe nesimţite, o idee. Tocmai în jurul acestei idei despre literatură, în jurul ideologiei cu privire la literatură, a unei literature sortită ideilor sau condamnate unor forme revolute, dar care devin, pe nesimţite, idei, tocmai în jurul acestei referinţe nepieritoare care a devenit literatură ca idee se ţese imensa conspiraţie colectivă, o simulare estetică de masă pe care, pentru a simplifica lucrurile, am numit-o complotul literaturii. Cred, însă, că acest complot există cu adevărat. În literatura română de astăzi consider că există o complicitate neavenită şi ruşinoasă, o complicitate sub forma „delictului de iniţiere”. Mă întreb cum pot toate acestea să continue să existe, dar se întâmplă la fel ca în toate comploturile care, în general, nu servesc la nimic. Fantasma literaturii se perpetuează prin complicitatea tuturor. Literatura nu este singura în cauză: la fel se întâmplă şi cu istoria, 12 cu scena politică – misterul e al supravieţuirii, nu al dispariţiei lor. Asta nu înseamnă că nu mai este posibil să ne lăsăm pradă regresiunii, brutalităţii în literatură, a pornografiei. Culturalul barează anumite procese regresive care pot deveni progresive. Ne este tot mai greu să avem acces la evenimentul pur, la inocenţa înţelegerii textului, fiindcă culturalul înmoaie instinctele. Literatura are legile ei. Literatura nu se compune numai din cărţi şi biblioteci, este un aparat de percepţie şi o tehnică mentală. S-a pierdut din vedere ideea că literatura s-a impus, în fond, ca un sistem de percepţie.

Literatura este un artefact şi, ca orice artefact, ea trebuie să poate fi pusă la îndoială, nu, însă, pentru a regăsi o poveste, ci în numele unei iluzii mai puternice decât a ei. În fond, tocmai existenţa întregii acestei harababuri culturale constituie, în sine, un mister. Literatura a pierdut noţiunea că reprezintă un artificiu, s-a naturalizat în epoca modernă în conformitate cu ideea rousseauistă a existenţei unui fiundament natural al omului, şi că este de-ajuns să dai deoparte iluzia socială pentru a regăsi acest fundament. Astăzi, ea s-a metamorfozat în ideea existenţei unei creativităţi naturale a omului, pe care este de-ajuns s-o resucitezi. Toată lumea este capabilă să creeze, suntem, cu toţii, creatori. Vorba aceea… românul e născut poet. Este o idee în acelaşi timp rousseauistă şi naturalistă. Chiar şi principiul nostru de realitate se întemeiază pe aceeaşi idee, aceea că lumea are un fundament obiectiv şi că este suficient să dai la o parte iluzia pentru a regăsi acest fundament. La originea acestor lucruri se află principiul egalităţii condiţiilor. Din această perspectivă egalitară, fiecare text, carte şi mai decurând CD-uri cu cărţi, au dreptul să figureze în biblioteci, sunt toate acolo, este democraţie absolută, transfigurare a banalităţii. Warhol face, întrucâtva, acelaşi lucru – universalizează creaţia – ceea ce este un mod de a spune că nu mai există creatori. Faptul că toată lumea e 92 cretoare produce, indiferenţa, vorba aceea… românul s-a născut poet. Literatura, în impulsul ei de a inventa o altă scenă decât realul, nu se amestecă cu nici un adevăr analitic. Dar imediat ce se amestecă, ea devine oglinda acestei realităţi spulberate, aleatorii, reflexul deşeului şi al banalităţii. Proza actuală dovedeşte, într-adevăr, prin deriva sangvinolentă a conţinuturilor, sărăcia naraţiunilor şi exprimarea artificioasă, arată un 13 dispreţ al prozatoruilor (nici unii poeţi nu sunt departe de acest fapt), faţă de propriul lor instrument şi faţă de propria lor meserie, un dispreţ faţă de textul ca atare, care este prostituat pe altarul celui mai mărunt efect special, şi, prin urmare, faţă de cititor, chemat să figureze ca cititor neputincios al acestei prostituiri de texte, al acestei promiscuităţi a tuturor formelor sub alibiul violenţei. Descoperim sabotarea textului de către scriitori şi poeţi, acest fapt întâlnindu-se cu sabotarea politicului de către politicienii înşişi.

 

Autor: Alexandru Florin Țene

Data: 1 iulie 2025

Declarația zilei - Vasile BELE

 

Voi face o pauză! Mă voi gândi la toate și la tot... Mă voi schimba cu totul... Mă voi reinventa! Mă voi întoarce în timpul meu... Voi cântări fiecare clipă... Voi analiza fiecare gând... Ne vom auzi! Vorba unui bun prieten - ,,NU TE RISIPI!". Abia acum analizez și înțeleg! Să aveți grijă de voi!!!”

O lecție pentru politicieni! Biserica Ortodoxă Română, mai curajoasă decât adunătura de politruci!

Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Ihor Prokopchuk, a arătat, joi, importanţa deosebită a chestiunii recunoaşterii depline a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de către Biserica Ortodoxă Română.

„Subliniez importanţa primară a chestiunii recunoaşterii depline a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de către Biserica Ortodoxă Română”, a declarat Ihor Prokopchuk, într-o conferinţă de presă, arătând că acest lucru ar „întări relaţiile şi încrederea dintre popoarele din ţările noastre”.
Însă Biserica Ortodoxă Română a explicat cu date istorice, în exclusivitate pentru STIRIPESURSE.RO, de ce chestiunea este atât de complicată. Patriarhia Română a subliniat atitudinea ostilă avută de statul ucrainean față de credincioșii români din Ucraina, prin nerespectarea dreptruilor cu privire practicarea credinței, în totală contradicție cu atitudinea statului român față de enoriașii ucraineni din România.
„Privitor la situația bisericească din Ucraina, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române rămâne cel formulat de Sfântul Sinod în ședința sa de lucru desfășurată în ziua de 21 februarie 2019, respectiv.
„Timp de aproape 30 de ani nu a fost rezolvată problema schismei din Ucraina și nici nu s-a făcut apel la o mediere pan-ortodoxă, așa cum s-a procedat în cazul schismei din Bulgaria”, a explicat Patriarhia Română.
„Constatându-se acest impas în rezolvarea situației, Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei.
Prin urmare, problema unității ecleziale în Ucraina nu este în prezent rezolvată deplin, și pentru că aici există o mare populație de etnie rusă, care păstrează legătura directă cu Patriarhia Moscovei.
Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018.
S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului şi credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice.
În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente.
Pentru o decizie concretă şi corectă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la o viitoare ședință a Sfântului Sinod se va ține seama cu prioritate de faptul că în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei.
Este necesară o consultare reală a acestor ortodocși români, care sunt preocupați de păstrarea identității lor etnice şi lingvistice.
În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română.
În România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990””, se mai arată în răspuns.
Biserica Ortodoxă Română, despre situația românilor din Ucraina
„Urmare consultărilor cu clericii și mirenii ortodocșii români din Ucraina, majoritatea acestora resping cu fermitate, chiar cu spaimă, o eventuală trecere a lor în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Ortodocșii români din Ucraina consideră că recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Română a acestei Biserici ar duce automat la un asediu mai puternic din partea autorităților ucrainene pentru a-i forța să treacă sub jurisdicția mitropolitului Epifanie.
Pe de altă parte, Statul ucrainean nu respectă propriile sale legi, refuzând recunoașterea Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina care îndeplinește toate criteriile legale prevăzute de legislația ucraineană în vigoare.
Mai mult, promisiunile autorităților ucrainene de a garanta oficierea slujbelor în limba română par lipsite de credibilitate, mai ales în contextul în care aceleași autorități se laudă cu oficierea primei slujbe în limba ucraineană într-o biserică din Cernăuți preluată abuziv, pe frontispiciul căreia este scris în limba română, cu caractere chirilice: „Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu”.
Această situație ridică serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea și buna credință a demersurilor lor”, a mai explicat Biserica Ortodoxă Română.

B.O.R.

Se taie sporurile bugetarilor pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare...

În ședința de luni, 30 iunie, Guvernul condus de Ilie Bolojan a adoptat Ordonanța de Urgență prin care stabilește noi limite pentru sporurile acordate personalului plătit din fonduri publice și introduce o măsură compensatorie sub forma unui concediu de odihnă suplimentar pentru angajații care prestează activități în condiții periculoase sau vătămătoare.

Potrivit ordonanței, sporurile pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare vor fi plafonate la un cuantum maxim de 300 de lei brut lunar, calculat proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective.
Măsura vizează toate categoriile de personal bugetar și se aplică unitar în toate anexele Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu funcționarii publici și până la angajații Consiliului Concurenței sau ai Curții de Conturi.
Executivul justifică adoptarea ordonanței prin necesitatea stringentă de a corecta traiectoria deficitară a cheltuielilor publice, în contextul în care România și-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și prin recomandările Consiliului UE din 2020 o reducere treptată a deficitului bugetar - de la 7,9% din PIB în 2024, la sub 3% în 2031.
Majorările salariale operate în 2024, care au dus la o creștere cu 32 miliarde lei a cheltuielilor de personal (de la 132 la 164 miliarde lei), sunt menționate ca un factor de presiune asupra sustenabilității fiscale.
Ca formă de compensație pentru plafonarea sporurilor, Guvernul menține doar o facilitate suplimentară pentru salariații expuși la condiții de muncă periculoase sau vătămătoare: aceștia vor beneficia, anual, de 3 până la 5 zile lucrătoare de concediu de odihnă suplimentar, în funcție de gradul de risc al locului de muncă. În prezent, facilitatea este de până la 10 zile libere pe an.
Această măsură se aplică salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1991.
Durata de aplicabilitate este până la 31 decembrie 2026.

C.L.

Top 3 - MOARA lui GELU - din 30 iunie 2025

 

1. Doi maramureșeni din Lucăcești, comuna Mireșu Mare, în revista de cultură „LITERE” a Societății Scriitorilor Târgovișteni - 738 de afișări;

2. Din puțul gândirii lui...VeDeMe - 211 de afișări;

3. Tabăra de vacanță de la Planetariul Baia Mare dedicată științei aplicate, la cea de a X-a ediție - 200 de afișări.

Scrisoare pastorală


                            Foaie periodică,
gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXV(2025),  nr. 543(1 –15 Iunie)

 

Dragii mei enoriași!

Valoarea omului. În ultimele luni, pe diverse căi, s-a făcut comemorarea celui de-al doilea Război Mondial. Se împlinesc 80 de ani de la terminarea lui.

Pe internet au apărut reportaje pe diferite teme ale războiului, însoțite de numeroase poze și filmulețe. De-a lungul anilor, în școală și în afara școlii, citisem destul de multe despre acest eveniment fără precedent în istoria umanității. Parcă niciodată nu am fost cutremurat ca acum.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că peste șaizeci de milioane de oameni au fost uciși în anii acelui război(1939-1945). Nu mă refer numai la soldații uciși pe front, mă refer și la  milioanele de oameni de diferite etnii morți în lagărele de concentrare, pe șantierele de muncă forțată, în Siberia înghețată.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că bătrâni, femei și copii, bolnavi și sănătoși, au murit cu milioanele în ghetouri, adică în camere ale morții, în care erau gazați.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că falși medici, de genul lui Mengeli, făceau experiențe pe oameni vii, fără anestezie. Imaginați-vă ce înseamnă să vi se frângă membre și să fiți lăsați cu ele așa luni de zile, ca să vadă ,,medicul” cum se sudează oasele; ce înseamnă să fiți operați pe viu și să se facă tot felul de intervenții asupra organelor interioare, ca să vadă ,,medicul” cum reacționează corpul, cât timp rezistă.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că loturi de sute de oameni erau puși să-și sape groapa comună, apoi, așezați pe marginea acelei gropi, să fie împușcați unul câte unul. Mii de oameni erau duși la ,,duș”, băgați în camere cu aspect de baie, dar, după ce se închidea ușa, pe unde trebuia să iasă apa caldă ieșeau gazele mortale, care, după doar câteva minute, lăsau în acele camere grămezi de cadavre.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că se făceau injecții în inimă cu tot felul de substanțe chimice, ca să se vadă cât timp rezistă organismul până moare! Nu mai vorbim de muncă forțată, cu mâncare puțină și sub orice critică sub aspect calitativ, până la epuizare și moarte. Să mai amintesc de camioanele anume pregătite, cu adevărate  ,,camere”, în care erau introduși oameni și în care se descărcau țevile de eșapament ale motoarelor, ucigând.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de nenumărații oameni morți în Siberia, epuizați, înghețați. Muncă forțată peste tot la tăieri de păduri, mine, construcții de drumuri și căi ferate, la tot ce era necesar.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de milioanele de civili și de soldați morți  în chinuri inimaginabile în timpul exploziilor, împușcăturilor; de miile de femei violate și apoi ucise, de copii nevinovați uciși în camerele de gazare.

Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de mii  de orașe și de sate care au fost șterse de pe fața pământului de bombardamente, de foc și de alte multe nenorociri asemenea. 

Nu trebuie uitat un lucru deloc neglijabil, dar greu de înțeles: toate cele de mai sus și multe altele asemenea erau cauzate de oameni din neamul lui Kant, Hegel sau Dostoievski, Pușkin și alții ca ei! 

Exemplele ar putea continua, dar cred că e destul. E destul pentru a înțelege, de la distanță de optzeci de ani, prin ce iad a trecut  omenirea la vremea aceea! E destul pentru a înțelege cât de importantă este rugăciunea fiecăruia dintre noi pentru pace între oameni și popoare. Rugăciunea este arma cea mai puternică, la îndemâna oricui,  care Îl poate convinge pe Dumnezeu să conducă lumea aceasta atât de învrăjbită spre pace și bună înțelegere. Dă, Doamne!

*

         Din învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul(I).  ,,Fereşte-te să te dedai la băutură. Căci beţia este potrivnicul prudenţei şi vrăjmaşul ei. Mintea tiranizată de băutură pătimeşte la fel ca acei vizitii de pe carele de curse din hipodrom(stadion) care, neputând caii să-i stăpânească, sunt traşi ba ici, ba acolo, stârnind râsul privitorilor. Iar dacă mintea astfel pătimeşte, negreşit şi sufletul multe greşeli săvârşeşte”.

           ,,Prietenii la vreme de nevoie şi în împrejurări grele trebuie încercaţi, căci mulţi prieteni închipuiţi îi înconjoară pe cei fericiţi. Şi numai pe aceia să-i socoteşti prieteni adevăraţi, care te îndrăgesc nu de dragul vreunui câştig, ci în virtutea dragostei pe care ţi-o poartă. Altminteri, prietenia cu care ţi se arată numai în vremuri prielnice, să ştii că este mai degrabă marfă decât prietenie adevărată”.

,,Să ţii la bani, dar nu pentru plăcerea de a-i avea, ci din nevoia de a-i folosi, fie spre ajutorarea celor nefericiţi, fie spre răsplătirea celor hotărâţi să-şi sacrifice generos viaţa pentru alţii. Căci altfel dragostea de bani nu numai la nimic nu foloseşte, ci dimpotrivă, multă pagubă pricinuieşte. Fiindcă, dacă nu e pusă în slujba virtuţii, bogăţia devine mai degrabă slujnica răutăţii. Dar dacă e pusă în slujba virtuţii, poate să-i ajute mult, atât în ce priveşte sufletul, cât şi în ce priveşte trupul, pe cei care de ea se slujesc, fie că va fi cheltuită în folosul celor nevoiaşi, fie că va fi dăruită prietenilor buni. Căci facere de bine sunt amândouă, chiar dacă nu se numesc la fel”.

           ,,Se pare că nimic nu e mai tare decât dragostea. Căci prietenul adevărat nu poate fi pe nimic schimbat. Păstrează-ţi, aşadar, oricând şi oriunde, dragostea faţă de prietenii adevăraţi, pentru ca şi dragostea lor faţă de tine să rămână statornică şi neîndoielnică. Să nu fii nerecunoscător faţă de nimeni, ci fă-ţi din recunoştinţă obişnuinţă, căci a-ţi arăta recunoştinţa faţă de aceia care-ţi fac binele ţine de  evlavie. Omul nerecunoscător îşi este lui însuşi vrăjmaş. Recunoştinţa arătată rodeşte, dar când nu e arătată şi pe cea datorată ţie o nimiceşte. Dacă te arăţi recunoscător altora, mulţi se vor strădui să-şi arate recunoştinţa faţă de tine. Dacă nu vei fi însă recunoscător, nu-ţi vei putea câştiga nici un prieten, cu care să petreci în chip plăcut laolaltă, chiar dacă toţi oamenii din jurul tău se vor preface că-ţi sunt prieteni”.

*

Părintele Arsenie Dumitrache. Nu ştiu dacă a mai scris cineva vreodată vreun rând în presă, ori în vreo carte despre Părintele Arsenie Dumitrache. Poate acestea sunt cele dintâi cuvinte scrise aici pe pământ despre dânsul. Pentru mine a rămas chipul adevăratului călugăr pe care l-am cunoscut până acum în trecerea mea prin această lume.

            Venisem la Parohia Malovăţ preot la 1 octombrie 1979. Biserica de la Malovăţ era în stare jalnică. O găsisem cu o pictură degradată în proporţie de 80%, conform proiectului de pictură. Acoperişul era din tablă veche, descheiată, ruptă. În biserică erau porţiuni mari de podea putredă. Mai multe străchini aşezate prin biserică preluau apa ce curgea de la ploaie prin acoperiş şi prin tavan. Tâmplăria era putredă. Mai multe geamuri erau înlocuite cu ghemotoace de cârpe. Alunecările de teren din zonă făcuseră ca biserica să fie, pur şi simplu, ruptă pe mai multe locuri. Prin crăpăturile din zid puteai băga pumnul fără să te zgârâi. Catapeteasma era crăpată pe mai multe locuri. Îmi era teamă să fac slujbă în altar, fiindcă exista pericolul să se prăbuşească peste mine. Când a fost vorba s-o demolăm, m-am urcat cu scară şi am început să dau jos cărămidă cu cărămidă. Flamba, ameninţând dintr-un moment în altul cu prăbuşirea. Mulţi enoriaşi erau de părere că mai ieftin ar fi dacă am  demola biserica şi am construi alta nouă. Le-am răspuns: ,,-Când mama Dvs. îmbătrâneşte sau se îmbolnăveşte, o aruncaţi în ogaş şi vă luaţi alta?”

Oamenii m-au înţeles. Au pus mână de la mână, făcând eforturi uriaşe. Am început lucrările de consolidare şi reparaţii. Zi şi noapte trimiteam circulare pe la eparhii, mânăstiri, diverse instituţii, cerând ajutoare, pentru a nu fi greutatea prea mare pentru sătenii noştri. Lucrurile se precipitau şi trebuiau bani mulţi. Lucrau mai multe echipe de muncitori, trebuiau multe materiale şi toate trebuiau achitate urgent.

            Într-o zi, urmare cererii mele de ajutor, am primit o scrisoare. Era un colţ de hârtie îngălbenită, pe care era scrijelit un scris ca de copil de clasa întâia. Scria: ,,Părinte Alicsandre, fă bine şi vino până aici, la Mânăstirea Suzana. Părintele Arsenie”.

            Nu ştiam unde este acea mânăstire. Am aflat că e în judeţul Prahova, pe Valea Teleajenului, ceva mai sus de Mâneciu. Am scris: ,,Părinte Arsenie, distanţa e mare, cheltuiala e multă cu drumul, eu sunt prins aici cu lucrările la biserică. Dacă vreţi să ne trimiteţi vreun ajutor, vă rog trimiteţi prin poştă!” Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat: ,,Părinte Alicsandre, fă bine şi vino până aici. Îţi plătesc eu drumul!” 

Le-am spus consilierilor mei şi mi-au zis: ,,-Du-te, părinte, până acolo! E călugăr la o mânăstire, nu e un oarecare!”

M-am dus. Mânăstirea Suzana era mânăstire de maici. Era o adevărată minune rătăcită-n munţi. Am întrebat de Părintele Arsenie Dumitrache şi mi-au arătat o căsuţă undeva în curtea mânăstirii. M-am dus acolo, am bătut, am strigat, dar n-a răspuns nimeni. Am aşteptat. Peste mai bine de o jumătate de oră a venit un călugăr bătrân, cu pletele şi barba albă, abia ducându-şi povara anilor. L-am salutat, m-am recomandat şi şi-a amintit de mine. M-a poftit să aştept. A intrat în casă şi după multă-multă vreme a ieşit cu un pachet. În el  erau 20.000 lei. Salariul meu era de 2.000 lei. Aveam la mine chitanţierul. Cu mare greutate m-a lăsat să-i tai chitanţă, dar nu cu numele lui, ci  ,,Diverşi credincioşi”. Erau bani primiţi de el de la credincioşi. Mi-a dat şi 300 lei pentru drum. Cu banii aceia am luat fierul-beton necesar pentru centurile necesare bisericii în lucrarea de consolidare.

            A mai trecut o vreme, lucrările mergeau, dar banii erau tot mai puţini. I-am scris iar. M-a chemat la el. Mi-a mai dat 5.000 lei şi 300 lei pentru drum. M-a luat valul şi nu i-am mai scris câţiva ani. Când i-am scris, mi-a venit răspuns de la stăreţie, că Părintele Arsenie nu mai este la ei.

            Am scris despre el regretatului Mitropolit Antonie Plămădeală. Era vremea când ierarhii găseau timp să răspundă la scrisori! Mi-a scris vlădica Antonie, că pe Părintele Arsenie Dumitrache îl transferase Sfântul Sinod la Mânăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, fiindcă începuse poporul să-l socotească Dumnezeu, tocmai pentru dărnicia, curăţenia  şi credinţa sa. Dumnezeu să-l ierte!

*

         Necrologul. Cuvântarea pe care o ţine preotul la înmormântare se numeşte necrolog. Într-o astfel de cuvântare trebuie să scoată în evidenţă faptele deosebite ale celui decedat, caracterele lui morale şi religioase, să mângâie membrii familiei îndurerate, să facă legătură între viaţa decedatului şi învăţăturile creştine şi să întărească credinţa şi speranţa ascultătorilor. Nu este deloc uşor, ci dimpotrivă. Nu întotdeauna găseşti aspecte pozitive în viaţa cuiva. De multe ori predomină cele negative. Un vechi proverb latin spune că ,,despre morţi numai de bine”. Dar dacă nu ai de-ale bune şi toată lumea le ştie pe cele rele? Aici preotul trebuie să lucreze cu multă delicateţe, pentru a nu leza sentimentele familiei decedatului. Este cunoscut cazul unui preot francez, renumitul Bossuet, care, criticând un mort în timpul necrologului, a fost luat la bătaie de familia defunctului şi a scăpat cu fuga.

            La Balta era preot Părintele Grasu. S-a întâmplat să fie o înmormântare. Murise soţia poştaşului comunei. Soţul decedatei a invitat mai mulţi preoţi la înmormântare, inclusiv pe Părintele Izverceanu de la Cernavârf. Majoritatea preoţilor participanţi erau tineri, fără experienţă. Părintele Izverceanu a vrut să le dea o lecţie. Când se apropia convoiul de biserică, Părintele Izverceanu l-a întrebat pe Părintele Grasu, preotul paroh: ,,-Părinte Nelu, vrei să ţii o cuvântare?”

            Părintele Grasu s-a scuzat că n-o prea cunoaşte bine pe moartă. Părintele Izverceanu a zis: ,,-Bine, lăsaţi că voi vorbi eu!” 

            S-a terminat slujba şi toată lumea aştepta un cuvânt din partea preoţilor participanţi. Părintele Izverceanu a început să vorbească astfel: ,,-Oameni buni, conducem azi pe ultimul drum pe cea mai cumsecade femeie din Plaiul Mehedinţiului!” Lumea a amuţit, auzind o asemenea introducere. Părintele Izverceanu a continuat:  ,,-Aşa-i, Părinte Nelu?” ,,-Da, Părinte!” a răspuns Părintele Grasu convins. ,,-Bine, a zis Părintele Izverceanu, ia cuvântul şi spune-le oamenilor de ce a fost cea mai cumsecade?!”

Părintele Grasu a fost pus în mare încurcătură, fiindcă nu se aştepta la o asemenea întorsătură. A încropit el cum a putut o cuvântare şi a ieşit până la urmă din încurcătură. 

La sfârşit, în altar, Părintele Izverceanu i-a zis:              ,,- Ei, acum o cunoscuşi, că înainte ziceai că n-o prea ştii?”

Lecţia nu fusese pentru Părintele Grasu, care avea, totuşi, suficientă experienţă şi putea să se descurce. Lecţia era pentru cei tineri. Deşi au trecut de atunci mai bine de 50 de ani, n-au uitat-o şi unul din ei mi-a spus zilele trecute: ,,-De câte ori a trebuit să plec după aceea la o înmormântare, cununie, botez sau la oricare altă slujbă, m-am gândit de acasă la anumite lucruri pe care le-aş putea spune în cazul în care aş fi pus în situaţia să iau cuvântul, ca să nu mă trezesc ca Părintele Grasu la acea înmormântare!” Mde!

*

         Sfaturi pentru sănătate.  Doctorul american John Hopkins a făcut îndelungate cercetări asupra plantelor, căutând să găsească în ele cât mai multe leacuri de vindecare a bolilor omeneşti.  A ajuns la nişte concluzii interesante privind şi legătura dintre forma unor plante sau fructe şi anumite organe ale omului, pe care acele plante sau fructe le pot trata. Parcă natura însăşi ar vrea să dezvăluie omului din secretele sale, care să-i fie de folos, ca rege al naturii. Redăm mai jos câteva din astfel de asemănări, care pot fi de folos pentru fiecare dintre noi:

• O felie de morcov se aseamănă cu ochiul uman. Pupila, irisul şi liniile radiale arată exact ca ochiul uman, iar  ştiinţa demonstrează acum că morcovii măresc considerabil fluxul sanguin către ochi şi funcţia acestora;

• O roşie are patru compartimente şi este roşie. Inima este roşie şi are patru camere. Toate studiile arată că roşiile sunt într-adevăr hrană pură pentru inimă şi sânge;

•  Strugurii atârnă în ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobiţă arată ca o celulă a sângelui şi toate cercetările de astăzi arată că strugurii sunt, de asemenea, o hrană revitalizantă substanţială pentru inimă şi sânge;

•   O nucă arată ca un mic creier, cu o emisferă dreaptă şi una stângă: creierul mare deasupra şi cerebelul din partea de jos. Chiar şi încreţiturile sau cutele unui miez de nucă arată ca neocortexul. Şi acum ştim că nucile ne ajută să ne dezvoltăm peste trei duzini de transmiţători neuronali care ajută la funcţionarea creierului;

•  Boabele de fasole chiar vindecă şi ajută la menţinerea funcţiei rinichilor şi, da, arată exact ca şi rinichii umani;

• Ţelina, rubarba şi alte legume arată exact ca oasele. Aceste alimente ţintesc în mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Dacă nu avem destul sodiu în alimentaţie, organismul şi-l extrage din oase, făcându-le friabile. Aceste alimente completează nevoile scheletului corpului nostru;

•   Cartofii dulci arată ca pancreasul şi chiar echilibrează indexul glicemic la diabetici; •   Măslinele participă la sănătatea şi buna funcţionare a ovarelor;

•   Grapefruitul, portocalele şi alte citrice arată exact ca şi glandele mamare ale femeii şi contribuie la sănătatea sânilor şi la mişcarea limfei înspre şi dinspre sâni;

•   Ceapa arată ca celulele corpului. Cercetările de astăzi demonstrează că ceapa ajută la curăţarea deşeurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoacă lacrimile care spală straturile epiteliale ale ochilor.

*

Despre minunea de a-l avea pe Eminescu(de vorbă cu actorul Dan Puric...)(I).
Cine e pentru dumneavoastră Eminescu?
Eminescu cred că face parte din minunea de a fi român. Atât.

Pentru că, în mod normal, logic, n-am fi avut şansa să avem o asemenea minune.
Noi trebuia să fim nişte marginali, nişte supravieţuitori ai istoriei.
El este un pisc.
Ce a ieşit fără o pregătire istorică.
E şi jenant să te gândeşti că Eminescu s-a sincronizat la cultura europeană.
Eminescu nu s-a sincronizat.
Eminescu tractează la nivel universal.
Numai dacă ne gândim la faptul că noi n-am avut limba română până la el.
Limba română s-a născut în splendoarea ei ca limbă literară prin Eminescu şi prin biserică.
Până la el, limba română era săracă.
Şi dintr-odată ea cunoaşte o explozie extraordinară, o taină.
Eminescu parcă ne-a şi blestemat la intraductibilitate.
Un sublim blestem.
El nu poate trăi decât în spaţiul românesc.
Numai pe verticală.

Cât de greu sau cât de uşor v-a fost să vă întâlniţi cu Eminescu în dumneavoastră înşivă, atunci când l-aţi interpretat în ,,Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”?
Nu mi-a fost greu deloc.
Mai mult m-a încurcat regizorul.
Dar textul era foarte bun şi mi-aduc aminte de-o indicaţie ,,regizorală”, pe care mi-a dat-o fostul secretar literar de la Botoşani, dl. Glăvan, Dumnezeu să-l odihnească!
Eu eram stagiar la Botoşani şi mi-a zis:
,,- Mă, Eminescu a fost şi poet!”
Şi eu m-am revoltat.
,,- Cum adică a fost şi poet?”
,,- Da, mă, că înainte de toate a fost o conştiinţă!”
Şi atunci mi-am dat seama ce adevăr fantastic a spus.
A fost conştiinţa cea mai lucidă.
Şi de-acolo izvorăşte şi jurnalistul, şi filosoful, şi eseistul, şi politologul, şi poetul.
De-asta el nu e iertat de cei de astăzi.
De-asta a fost reinterpretat critic în ,,spaţiul dilematic”.
Eminescu trebuia doborât.
El e o certitudine a neamului.
Au vrut să-i facă lui Eminescu o haină mică, modestă.
Dar rezistenţa lui Eminescu este în poporul român...
Într-un fel, Eminescu a devenit o dragoste de catacombă!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare, astfel: Doamna Ghijan Ileana din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: 500 lei; Domnul Popescu Georgică (Orșova): 300 lei; Domnul Negru George(Șimian-MH): 200 lei; Domnul Munteanu Camil (Întorsura Buzăului – CV), Doamna VâlsanMaria(Tr. Severin): 100 lei;

Domnul Meilă Pantelie din Malovăț  a achitat 200 lei pentru contribuția de cult.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

                                                                   *

În luna mai am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 3 Mai(Bârda): 112 pâini; 11 Mai(Malovăț): 129 pâini; 17 Mai(Bârda): 126 pâini; 21 mai(Malovăț): 137 pâini; 24 Mai(Malovăț): 155 pâini; 29 Mai(Bârda): 83 pâini. Așadar, în luna Mai s-au donat 743 pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 3 Mai(Bârda): 688 pâini; 11 Mai(Malovăț): 271 pâini; 17 Mai(Bârda): 674 pâini; 21 Mai (Malovăț): 63 pâini; 24 Mai(Malovăț): 195 pâini; 29 Mai(Bârda): 117 pâini. Așadar, în luna Mai s-au vândut la prețul de achiziție 2.008 pâini.

*

Pregătim o vizită la Azilul de la Ciovârnășani. Au nevoie de: două uși, 50 m furtun; 3 dulapuri cu rafturi și 6 neoane cu corp, de tavan. Orice donație este binevenită!

                                                                       *
         Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 542,  în ,,Armonii culturale”, Adjud, 16 iun. 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 16 iun., ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 21 iun. 2025, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, iunie 2025, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com); Politizarea ființei umane, în ,,Națiunea”, București, 17 iun. 2925, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);

*

În această perioadă, parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs. Drept canonic. Contribuții bibliografice(176 pag.).

           Realizarea unor bibliografii la revistele bisericești  cele mai răspândite a constituit o preocupare îndelungată din activitatea mea. Am reușit de-a lungul timpului să public asemenea lucrări la mai multe reviste bisericești de mare circulație. Mesajele primite de la utilizatori, recenziile apărute în diverse publicații de-a lungul timpului, propria mea constatare în munca de documentare pentru teme diferite mi-au întărit convingerea că asemenea lucrări sunt absolut necesare pentru cei ce se ocupă cu cercetarea, pentru cei care vor să se documenteze în cele mai diverse domenii de activitate. Nu-mi pare rău pentru timpul acordat unor asemenea lucrări, nu-mi pare rău de volumul de muncă imens pe care l-am depus, fiindcă sunt conștient că este o muncă utilă semenilor mei de azi și de mâine, că este o repunere în valoare a muncii a sute de truditori ai condeiului, care și-au dăruit din timpul și puterea lor studiului.

*

Excursii. Parohia noastră a organizat în ziua de 5 iunie o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț - Tr. Severin - Mănăstirea Vodița – Orșova (Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada Bilgăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda.

Au participat 55 enoriași din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Cocorova și Colibași. Excursia a decurs normal, fără evenimente nedorite. Vremea a fost bună, iar traseul de poveste. La sfârșit, fiecare participant era convins că avem o țară  frumoasă, minunată; că avem credincioși minunați, biserici și mănăstiri de poveste.

*

În ziua de vineri, 13 iunie, am organizat o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Godeanu jud. Mehedinți. Acolo s-a oficiat Sf. Liturghie de către Preasfințitul Episcop Nicodim și alți ierarhi din țară și din străinătate(Ungaria și R. Moldova). După slujbă s-a oferit masa de prânz tuturor participanților, peste 600 persoane. Mâncarea a fost pregătită de restaurantul – cantină al episcopiei. Un credincios din Bozovici a suportat costul mesei. Domnul Ungureanu Gheorghe, patronul firmei cu care facem excursiile-pelerinaje, a pus la dispoziție Parohiei Malovăț, gratuit, un autocar.

*

În ziua de vineri, 25 Iulie, parohia noastră organizează o excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului(Sf. Ana). Parohia Malovăț suportă cheltuielile de deplasare. Așadar, cine vrea să meargă, nu are de plătit nimic pentru transport.

*

În ziua de joi, 21 August, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg. Jiu – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Horezu- Rm. Vâlcea – Mănăstirea Curtea de Argeș – Mănăstirea..........- Craiova – Tr. Severin – Bârda. Costul este de 80 lei/persoană.

*

Zâmbete. ☺Consumul excesiv de vin îți poate crea iluzia că știi să cânți! ☺Nu te da mai mare decât ești, fiindcă vei fi obligat să plătește diferența! ☺Aţi observat că de când au ieşit din puşcării minţile luminate ale României, nu s-a mai scris nici o carte? Se duce naibii cultura în ţara noastră! ☺Un ţigan din Ţăndărei a uitat magneţii pe contoar înainte să plece în Anglia şi acum Enelul are să-i dea un miliard de lei…; ☺Din cauza închiderii saloanelor de înfrumuseţare, vom rămâne în curând fără blonde… ☺La o nuntă, bărbaţii căsătoriţi au fost îndemnaţi să stea lângă persoana care le face viaţa frumoasă. Barmanul era cât pe-aci să moară sufocat. ☺Dacă reuşim să unificăm Statul de drept cu Statul mafiot şi cu Statul paralel, ne vom numi Statele Unite? ☺GPS-ul nu trebuie niciodată folosit când mergi la cimitir.  E oribil să auzi cum îţi spune: „Aţi ajuns la destinaţie!”…☺Am citit în horoscop că soacră-mea e Fecioară! ☺Cred că nevastă-mea are Alzheimer. Cică nu-şi aminteşte ce a văzut la mine când m-a luat de bărbat! ☺Umblă vorba că femeile măritate se simt mai bine în zilele fără soţ…!

*

Botezuri. În ziua de 14 iunie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Popescu Eduard-Ionuț, fiul Domnului George și al Doamnei Maria-Florentina Popescu din Malovăț. Să le trăiască!                                                            

*

Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 5 Iulie(Bârda-Malovăț); 6  Iul.(Malovăț); 12 Iul.(Bârda-Malovăț); 13 Iul.(Bârda); 19 Iul.(Malovăț-Bârda); 20 Iul.(pomeniri la Bârda, la ora 7; slujbă la Malovăț); 26 Iul.(Bârda-Malovăț); 27 Iul.(Bârda).  În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

 Sănătate și bucurii să vă dea Dumnezeu!  

    Pr. Al. Stănciulescu-Bârda