Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 543(1 –15 Iunie)
Dragii mei enoriași!
Valoarea
omului. În ultimele luni, pe diverse căi, s-a făcut comemorarea celui
de-al doilea Război Mondial. Se împlinesc 80 de ani de la terminarea lui.
Pe internet au apărut reportaje pe diferite teme ale
războiului, însoțite de numeroase poze și filmulețe. De-a lungul anilor, în
școală și în afara școlii, citisem destul de multe despre acest eveniment fără
precedent în istoria umanității. Parcă niciodată nu am fost cutremurat ca acum.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că
peste șaizeci de milioane de oameni au fost uciși în anii acelui
război(1939-1945). Nu mă refer numai la soldații uciși pe front, mă refer și
la milioanele de oameni de diferite
etnii morți în lagărele de concentrare, pe șantierele de muncă forțată, în
Siberia înghețată.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că
bătrâni, femei și copii, bolnavi și sănătoși, au murit cu milioanele în
ghetouri, adică în camere ale morții, în care erau gazați.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că
falși medici, de genul lui Mengeli, făceau experiențe pe oameni vii, fără
anestezie. Imaginați-vă ce înseamnă să vi se frângă membre și să fiți lăsați cu
ele așa luni de zile, ca să vadă ,,medicul” cum se sudează oasele; ce înseamnă
să fiți operați pe viu și să se facă tot felul de intervenții asupra organelor
interioare, ca să vadă ,,medicul” cum reacționează corpul, cât timp rezistă.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că
loturi de sute de oameni erau puși să-și sape groapa comună, apoi, așezați pe
marginea acelei gropi, să fie împușcați unul câte unul. Mii de oameni erau duși
la ,,duș”, băgați în camere cu aspect de baie, dar, după ce se închidea ușa, pe
unde trebuia să iasă apa caldă ieșeau gazele mortale, care, după doar câteva
minute, lăsau în acele camere grămezi de cadavre.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că
se făceau injecții în inimă cu tot felul de substanțe chimice, ca să se vadă
cât timp rezistă organismul până moare! Nu mai vorbim de muncă forțată, cu
mâncare puțină și sub orice critică sub aspect calitativ, până la epuizare și
moarte. Să mai amintesc de camioanele anume pregătite, cu adevărate ,,camere”, în care erau introduși oameni și
în care se descărcau țevile de eșapament ale motoarelor, ucigând.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de
nenumărații oameni morți în Siberia, epuizați, înghețați. Muncă forțată peste
tot la tăieri de păduri, mine, construcții de drumuri și căi ferate, la tot ce
era necesar.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de
milioanele de civili și de soldați morți
în chinuri inimaginabile în timpul exploziilor, împușcăturilor; de miile
de femei violate și apoi ucise, de copii nevinovați uciși în camerele de
gazare.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de
mii de orașe și de sate care au fost
șterse de pe fața pământului de bombardamente, de foc și de alte multe
nenorociri asemenea.
Nu trebuie uitat un lucru deloc neglijabil, dar greu
de înțeles: toate cele de mai sus și multe altele asemenea erau cauzate de
oameni din neamul lui Kant, Hegel sau Dostoievski, Pușkin și alții ca ei!
Exemplele ar putea continua, dar cred că e destul. E
destul pentru a înțelege, de la distanță de optzeci de ani, prin ce iad a
trecut omenirea la vremea aceea! E
destul pentru a înțelege cât de importantă este rugăciunea fiecăruia dintre noi
pentru pace între oameni și popoare. Rugăciunea este arma cea mai puternică, la
îndemâna oricui, care Îl poate convinge
pe Dumnezeu să conducă lumea aceasta atât de învrăjbită spre pace și bună
înțelegere. Dă, Doamne!
*
Din
învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul(I). ,,Fereşte-te să te dedai la băutură.
Căci beţia este potrivnicul prudenţei şi vrăjmaşul ei. Mintea tiranizată de
băutură pătimeşte la fel ca acei vizitii de pe carele de curse din
hipodrom(stadion) care, neputând caii să-i stăpânească, sunt traşi ba ici, ba
acolo, stârnind râsul privitorilor. Iar dacă mintea astfel pătimeşte, negreşit
şi sufletul multe greşeli săvârşeşte”.
,,Prietenii
la vreme de nevoie şi în împrejurări grele trebuie încercaţi, căci mulţi
prieteni închipuiţi îi înconjoară pe cei fericiţi. Şi numai pe aceia să-i
socoteşti prieteni adevăraţi, care te îndrăgesc nu de dragul vreunui câştig, ci
în virtutea dragostei pe care ţi-o poartă. Altminteri, prietenia cu care ţi se
arată numai în vremuri prielnice, să ştii că este mai degrabă marfă decât
prietenie adevărată”.
,,Să ţii
la bani, dar nu pentru plăcerea de a-i avea, ci din nevoia de a-i folosi, fie
spre ajutorarea celor nefericiţi, fie spre răsplătirea celor hotărâţi să-şi
sacrifice generos viaţa pentru alţii. Căci altfel dragostea de bani nu numai la
nimic nu foloseşte, ci dimpotrivă, multă pagubă pricinuieşte. Fiindcă, dacă nu
e pusă în slujba virtuţii, bogăţia devine mai degrabă slujnica răutăţii. Dar
dacă e pusă în slujba virtuţii, poate să-i ajute mult, atât în ce priveşte
sufletul, cât şi în ce priveşte trupul, pe cei care de ea se slujesc, fie că va
fi cheltuită în folosul celor nevoiaşi, fie că va fi dăruită prietenilor buni.
Căci facere de bine sunt amândouă, chiar dacă nu se numesc la fel”.
,,Se
pare că nimic nu e mai tare decât dragostea. Căci prietenul adevărat nu
poate fi pe nimic schimbat. Păstrează-ţi, aşadar, oricând şi oriunde, dragostea
faţă de prietenii adevăraţi, pentru ca şi dragostea lor faţă de tine să rămână
statornică şi neîndoielnică. Să nu fii nerecunoscător faţă de nimeni, ci fă-ţi
din recunoştinţă obişnuinţă, căci a-ţi arăta recunoştinţa faţă de aceia care-ţi
fac binele ţine de evlavie. Omul nerecunoscător îşi este lui însuşi
vrăjmaş. Recunoştinţa arătată rodeşte, dar când nu e arătată şi pe cea datorată
ţie o nimiceşte. Dacă te arăţi recunoscător altora, mulţi se vor strădui să-şi
arate recunoştinţa faţă de tine. Dacă nu vei fi însă recunoscător, nu-ţi vei
putea câştiga nici un prieten, cu care să petreci în chip plăcut laolaltă,
chiar dacă toţi oamenii din jurul tău se vor preface că-ţi sunt prieteni”.
*
Părintele
Arsenie Dumitrache. Nu ştiu
dacă a mai scris cineva vreodată vreun rând în presă, ori în vreo carte despre
Părintele Arsenie Dumitrache. Poate acestea sunt cele dintâi cuvinte scrise
aici pe pământ despre dânsul. Pentru mine a rămas chipul adevăratului călugăr
pe care l-am cunoscut până acum în trecerea mea prin această lume.
Venisem
la Parohia Malovăţ preot la 1 octombrie 1979. Biserica de la Malovăţ era în
stare jalnică. O găsisem cu o pictură degradată în proporţie de 80%, conform
proiectului de pictură. Acoperişul era din tablă veche, descheiată, ruptă. În
biserică erau porţiuni mari de podea putredă. Mai multe străchini aşezate prin
biserică preluau apa ce curgea de la ploaie prin acoperiş şi prin tavan. Tâmplăria
era putredă. Mai multe geamuri erau înlocuite cu ghemotoace de cârpe.
Alunecările de teren din zonă făcuseră ca biserica să fie, pur şi simplu, ruptă
pe mai multe locuri. Prin crăpăturile din zid puteai băga pumnul fără să te
zgârâi. Catapeteasma era crăpată pe mai multe locuri. Îmi era teamă să fac
slujbă în altar, fiindcă exista pericolul să se prăbuşească peste mine. Când a
fost vorba s-o demolăm, m-am urcat cu scară şi am început să dau jos cărămidă
cu cărămidă. Flamba, ameninţând dintr-un moment în altul cu prăbuşirea. Mulţi
enoriaşi erau de părere că mai ieftin ar fi dacă am demola biserica şi am
construi alta nouă. Le-am răspuns: ,,-Când mama Dvs. îmbătrâneşte sau se
îmbolnăveşte, o aruncaţi în ogaş şi vă luaţi alta?”
Oamenii m-au înţeles. Au pus mână de la mână,
făcând eforturi uriaşe. Am început lucrările de consolidare şi reparaţii. Zi şi
noapte trimiteam circulare pe la eparhii, mânăstiri, diverse instituţii, cerând
ajutoare, pentru a nu fi greutatea prea mare pentru sătenii noştri. Lucrurile se
precipitau şi trebuiau bani mulţi. Lucrau mai multe echipe de muncitori,
trebuiau multe materiale şi toate trebuiau achitate urgent.
Într-o
zi, urmare cererii mele de ajutor, am primit o scrisoare. Era un colţ de hârtie
îngălbenită, pe care era scrijelit un scris ca de copil de clasa întâia. Scria:
,,Părinte Alicsandre, fă bine şi vino
până aici, la Mânăstirea Suzana. Părintele Arsenie”.
Nu ştiam unde este acea mânăstire. Am aflat că e în judeţul Prahova, pe
Valea Teleajenului, ceva mai sus de Mâneciu. Am scris: ,,Părinte Arsenie, distanţa e mare, cheltuiala e multă cu drumul, eu
sunt prins aici cu lucrările la biserică. Dacă vreţi să ne trimiteţi vreun
ajutor, vă rog trimiteţi prin poştă!” Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat:
,,Părinte Alicsandre, fă bine şi vino
până aici. Îţi plătesc eu drumul!”
Le-am spus consilierilor mei şi mi-au zis: ,,-Du-te, părinte, până acolo! E călugăr la o
mânăstire, nu e un oarecare!”
M-am dus. Mânăstirea Suzana era mânăstire de
maici. Era o adevărată minune rătăcită-n munţi. Am întrebat de Părintele
Arsenie Dumitrache şi mi-au arătat o căsuţă undeva în curtea mânăstirii. M-am
dus acolo, am bătut, am strigat, dar n-a răspuns nimeni. Am aşteptat. Peste mai
bine de o jumătate de oră a venit un călugăr bătrân, cu pletele şi barba albă,
abia ducându-şi povara anilor. L-am salutat, m-am recomandat şi şi-a amintit de
mine. M-a poftit să aştept. A intrat în casă şi după multă-multă vreme a ieşit
cu un pachet. În el erau 20.000 lei. Salariul meu era de 2.000 lei. Aveam
la mine chitanţierul. Cu mare greutate m-a lăsat să-i tai chitanţă, dar nu cu
numele lui, ci ,,Diverşi credincioşi”. Erau bani primiţi de el de la
credincioşi. Mi-a dat şi 300 lei pentru drum. Cu banii aceia am luat
fierul-beton necesar pentru centurile necesare bisericii în lucrarea de
consolidare.
A
mai trecut o vreme, lucrările mergeau, dar banii erau tot mai puţini. I-am
scris iar. M-a chemat la el. Mi-a mai dat 5.000 lei şi 300 lei pentru drum. M-a
luat valul şi nu i-am mai scris câţiva ani. Când i-am scris, mi-a venit răspuns
de la stăreţie, că Părintele Arsenie nu mai este la ei.
Am scris despre el regretatului Mitropolit Antonie Plămădeală. Era vremea când ierarhii găseau timp
să răspundă la scrisori! Mi-a scris vlădica Antonie, că pe Părintele Arsenie
Dumitrache îl transferase Sfântul Sinod la Mânăstirea Cocoş din judeţul Tulcea,
fiindcă începuse poporul să-l socotească Dumnezeu, tocmai pentru dărnicia,
curăţenia şi credinţa sa. Dumnezeu să-l ierte!
*
Necrologul.
Cuvântarea pe care o ţine
preotul la înmormântare se numeşte necrolog. Într-o astfel de cuvântare trebuie
să scoată în evidenţă faptele deosebite ale celui decedat, caracterele lui
morale şi religioase, să mângâie membrii familiei îndurerate, să facă legătură
între viaţa decedatului şi învăţăturile creştine şi să întărească credinţa şi
speranţa ascultătorilor. Nu este deloc uşor, ci dimpotrivă. Nu întotdeauna
găseşti aspecte pozitive în viaţa cuiva. De multe ori predomină cele negative.
Un vechi proverb latin spune că ,,despre morţi numai de bine”. Dar dacă nu ai
de-ale bune şi toată lumea le ştie pe cele rele? Aici preotul trebuie să
lucreze cu multă delicateţe, pentru a nu leza sentimentele familiei
decedatului. Este cunoscut cazul unui preot francez, renumitul Bossuet, care,
criticând un mort în timpul necrologului, a fost luat la bătaie de familia
defunctului şi a scăpat cu fuga.
La
Balta era preot Părintele Grasu. S-a întâmplat să fie o înmormântare. Murise
soţia poştaşului comunei. Soţul decedatei a invitat mai mulţi preoţi la
înmormântare, inclusiv pe Părintele Izverceanu de la Cernavârf. Majoritatea
preoţilor participanţi erau tineri, fără experienţă. Părintele Izverceanu a vrut
să le dea o lecţie. Când se apropia convoiul de biserică, Părintele Izverceanu
l-a întrebat pe Părintele Grasu, preotul paroh: ,,-Părinte Nelu, vrei să ţii o
cuvântare?”
Părintele Grasu s-a scuzat că n-o prea cunoaşte bine pe moartă. Părintele
Izverceanu a zis: ,,-Bine, lăsaţi că voi vorbi eu!”
S-a terminat slujba şi toată lumea aştepta un cuvânt din partea
preoţilor participanţi. Părintele Izverceanu a început să vorbească astfel:
,,-Oameni buni, conducem azi pe ultimul drum pe cea mai cumsecade femeie din
Plaiul Mehedinţiului!” Lumea a amuţit, auzind o asemenea introducere. Părintele
Izverceanu a continuat: ,,-Aşa-i,
Părinte Nelu?” ,,-Da, Părinte!” a răspuns Părintele Grasu convins. ,,-Bine, a
zis Părintele Izverceanu, ia cuvântul şi spune-le oamenilor de ce a fost cea
mai cumsecade?!”
Părintele Grasu a fost pus în mare încurcătură,
fiindcă nu se aştepta la o asemenea întorsătură. A încropit el cum a putut o
cuvântare şi a ieşit până la urmă din încurcătură.
La sfârşit, în altar, Părintele Izverceanu i-a
zis: ,,- Ei, acum o
cunoscuşi, că înainte ziceai că n-o prea ştii?”
Lecţia nu fusese pentru Părintele Grasu, care
avea, totuşi, suficientă experienţă şi putea să se descurce. Lecţia era pentru
cei tineri. Deşi au trecut de atunci mai bine de 50 de ani, n-au uitat-o şi
unul din ei mi-a spus zilele trecute: ,,-De câte ori a trebuit să plec după
aceea la o înmormântare, cununie, botez sau la oricare altă slujbă, m-am gândit
de acasă la anumite lucruri pe care le-aş putea spune în cazul în care aş fi
pus în situaţia să iau cuvântul, ca să nu mă trezesc ca Părintele Grasu la acea
înmormântare!” Mde!
*
Sfaturi
pentru sănătate. Doctorul american John Hopkins a făcut îndelungate
cercetări asupra plantelor, căutând să găsească în ele cât mai multe leacuri de
vindecare a bolilor omeneşti. A ajuns la nişte concluzii interesante
privind şi legătura dintre forma unor plante sau fructe şi anumite organe ale
omului, pe care acele plante sau fructe le pot trata. Parcă natura însăşi ar
vrea să dezvăluie omului din secretele sale, care să-i fie de folos, ca rege al
naturii. Redăm mai jos câteva din astfel de asemănări, care pot fi de folos pentru
fiecare dintre noi:
• O felie de morcov se aseamănă cu
ochiul uman. Pupila, irisul şi liniile radiale arată exact ca ochiul uman,
iar ştiinţa demonstrează acum că morcovii măresc considerabil fluxul
sanguin către ochi şi funcţia acestora;
• O roşie are patru compartimente şi
este roşie. Inima este roşie şi are patru camere. Toate studiile arată că
roşiile sunt într-adevăr hrană pură pentru inimă şi sânge;
• Strugurii atârnă în ciorchine, care
are forma unei inimi. Fiecare bobiţă arată ca o celulă a sângelui şi toate
cercetările de astăzi arată că strugurii sunt, de asemenea, o hrană
revitalizantă substanţială pentru inimă şi sânge;
• O nucă arată ca un mic
creier, cu o emisferă dreaptă şi una stângă: creierul mare deasupra şi
cerebelul din partea de jos. Chiar şi încreţiturile sau cutele unui miez de
nucă arată ca neocortexul. Şi acum ştim că nucile ne ajută să ne dezvoltăm
peste trei duzini de transmiţători neuronali care ajută la funcţionarea
creierului;
• Boabele de fasole chiar vindecă şi
ajută la menţinerea funcţiei rinichilor şi, da, arată exact ca şi rinichii
umani;
• Ţelina, rubarba şi alte legume arată
exact ca oasele. Aceste alimente ţintesc în mod special duritatea oaselor.
Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Dacă nu avem destul
sodiu în alimentaţie, organismul şi-l extrage din oase, făcându-le friabile.
Aceste alimente completează nevoile scheletului corpului nostru;
• Cartofii dulci arată ca
pancreasul şi chiar echilibrează indexul glicemic la diabetici;
• Măslinele participă la sănătatea şi buna funcţionare a
ovarelor;
• Grapefruitul, portocalele
şi alte citrice arată exact ca şi glandele mamare ale femeii şi contribuie la
sănătatea sânilor şi la mişcarea limfei înspre şi dinspre sâni;
• Ceapa arată ca celulele
corpului. Cercetările de astăzi demonstrează că ceapa ajută la curăţarea
deşeurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoacă lacrimile care spală
straturile epiteliale ale ochilor.
*
Despre minunea de a-l avea pe Eminescu(de vorbă cu actorul Dan Puric...)(I).
Cine e pentru dumneavoastră Eminescu?
Eminescu cred că face parte din
minunea de a fi român. Atât.
Pentru că, în mod normal, logic, n-am fi avut şansa să avem o asemenea
minune.
Noi
trebuia să fim nişte marginali, nişte supravieţuitori ai istoriei.
El este un pisc.
Ce a ieşit fără o pregătire istorică.
E şi jenant să te gândeşti că Eminescu s-a sincronizat la cultura europeană.
Eminescu nu s-a sincronizat.
Eminescu tractează la nivel universal.
Numai dacă ne gândim la faptul că noi n-am avut limba română până la el.
Limba română s-a născut în splendoarea ei ca limbă literară prin Eminescu şi
prin biserică.
Până la el, limba română era săracă.
Şi dintr-odată ea cunoaşte o explozie extraordinară, o taină.
Eminescu parcă ne-a şi blestemat la intraductibilitate.
Un sublim blestem.
El nu poate trăi decât în spaţiul românesc.
Numai pe verticală.
Cât de greu sau
cât de uşor v-a fost să vă întâlniţi cu Eminescu în dumneavoastră înşivă,
atunci când l-aţi interpretat în ,,Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”?
Nu
mi-a fost greu deloc.
Mai mult m-a încurcat regizorul.
Dar textul era foarte bun şi mi-aduc aminte de-o indicaţie ,,regizorală”, pe
care mi-a dat-o fostul secretar literar de la Botoşani, dl. Glăvan, Dumnezeu
să-l odihnească!
Eu eram stagiar la Botoşani şi mi-a zis:
,,- Mă, Eminescu a fost şi poet!”
Şi eu m-am revoltat.
,,- Cum adică a fost şi poet?”
,,- Da, mă, că înainte de toate a fost o conştiinţă!”
Şi
atunci mi-am dat seama ce adevăr fantastic a spus.
A fost conştiinţa cea mai lucidă.
Şi de-acolo izvorăşte şi jurnalistul, şi filosoful, şi eseistul, şi
politologul, şi poetul.
De-asta el nu e iertat de cei de astăzi.
De-asta a fost reinterpretat critic în ,,spaţiul dilematic”.
Eminescu trebuia doborât.
El e o certitudine a neamului.
Au vrut să-i facă lui Eminescu o haină mică, modestă.
Dar rezistenţa lui Eminescu este în poporul român...
Într-un fel, Eminescu a devenit o dragoste de catacombă!
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă am primit câteva ajutoare, astfel: Doamna Ghijan Ileana din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: 500 lei; Domnul Popescu Georgică (Orșova):
300 lei; Domnul Negru George(Șimian-MH):
200 lei; Domnul Munteanu Camil (Întorsura
Buzăului – CV), Doamna VâlsanMaria(Tr.
Severin): 100 lei;
Domnul Meilă Pantelie din Malovăț a achitat 200
lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu
să le răsplătească tuturor!
*
În luna mai am donat pâine credincioșilor
participanți la slujbe, astfel: 3 Mai(Bârda): 112 pâini; 11 Mai(Malovăț): 129
pâini; 17 Mai(Bârda): 126 pâini; 21
mai(Malovăț): 137 pâini; 24
Mai(Malovăț): 155 pâini; 29
Mai(Bârda): 83 pâini. Așadar, în
luna Mai s-au donat 743 pâini. Totodată,
s-a vândut pâine enoriașilor la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 3 Mai(Bârda): 688 pâini; 11 Mai(Malovăț): 271
pâini; 17 Mai(Bârda): 674 pâini; 21
Mai (Malovăț): 63 pâini; 24
Mai(Malovăț): 195 pâini; 29
Mai(Bârda): 117 pâini. Așadar, în
luna Mai s-au vândut la prețul de achiziție 2.008 pâini.
*
Pregătim o vizită la Azilul de la Ciovârnășani. Au
nevoie de: două uși, 50 m furtun; 3
dulapuri cu rafturi și 6 neoane cu corp, de tavan. Orice donație este
binevenită!
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 542, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 16 iun. 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 16 iun., ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Observatorul”, Toronto (Canada),
21 iun. 2025, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, iunie 2025,
ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com); Politizarea ființei umane, în ,,Națiunea”, București, 17 iun. 2925,
ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
*
În această
perioadă, parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs. Drept canonic. Contribuții bibliografice(176 pag.).
Realizarea unor bibliografii la
revistele bisericești cele mai
răspândite a constituit o preocupare îndelungată din activitatea mea. Am reușit
de-a lungul timpului să public asemenea lucrări la mai multe reviste
bisericești de mare circulație. Mesajele primite de la utilizatori, recenziile
apărute în diverse publicații de-a lungul timpului, propria mea constatare în
munca de documentare pentru teme diferite mi-au întărit convingerea că asemenea
lucrări sunt absolut necesare pentru cei ce se ocupă cu cercetarea, pentru cei
care vor să se documenteze în cele mai diverse domenii de activitate. Nu-mi
pare rău pentru timpul acordat unor asemenea lucrări, nu-mi pare rău de volumul
de muncă imens pe care l-am depus, fiindcă sunt conștient că este o muncă utilă
semenilor mei de azi și de mâine, că este o repunere în valoare a muncii a sute
de truditori ai condeiului, care și-au dăruit din timpul și puterea lor
studiului.
*
Excursii. Parohia
noastră a organizat în ziua de 5 iunie
o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț
- Tr. Severin - Mănăstirea Vodița – Orșova
(Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera –
Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici –
Mănăstirea Putna – Cascada Bilgăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda.
Au participat 55 enoriași
din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Cocorova și Colibași. Excursia a decurs
normal, fără evenimente nedorite. Vremea a fost bună, iar traseul de poveste.
La sfârșit, fiecare participant era convins că avem o țară frumoasă, minunată; că avem credincioși
minunați, biserici și mănăstiri de poveste.
*
În ziua de vineri, 13 iunie, am organizat o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Godeanu jud. Mehedinți. Acolo s-a oficiat Sf. Liturghie
de către Preasfințitul Episcop Nicodim și alți ierarhi din țară și din
străinătate(Ungaria și R. Moldova). După slujbă s-a oferit masa de prânz
tuturor participanților, peste 600 persoane. Mâncarea a fost pregătită de
restaurantul – cantină al episcopiei. Un credincios din Bozovici a suportat
costul mesei. Domnul Ungureanu Gheorghe, patronul firmei cu care facem
excursiile-pelerinaje, a pus la dispoziție Parohiei Malovăț, gratuit, un
autocar.
*
În ziua de vineri, 25 Iulie, parohia noastră organizează o excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu
prilejul hramului(Sf. Ana). Parohia Malovăț suportă cheltuielile de deplasare.
Așadar, cine vrea să meargă, nu are de plătit nimic pentru transport.
*
În ziua de joi, 21 August, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț
– Bârda – Tg. Jiu – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Horezu- Rm. Vâlcea –
Mănăstirea Curtea de Argeș – Mănăstirea..........- Craiova – Tr. Severin –
Bârda. Costul este de 80
lei/persoană.
*
Zâmbete. ☺Consumul excesiv de vin îți poate crea
iluzia că știi să cânți! ☺Nu te da mai mare decât ești, fiindcă vei fi obligat
să plătește diferența! ☺Aţi observat că de când au ieşit din puşcării minţile
luminate ale României, nu s-a mai scris nici o carte? Se duce naibii cultura în
ţara noastră! ☺Un ţigan din Ţăndărei a uitat magneţii pe contoar înainte să
plece în Anglia şi acum Enelul are să-i dea un miliard de lei…; ☺Din cauza
închiderii saloanelor de înfrumuseţare, vom rămâne în curând fără blonde… ☺La o
nuntă, bărbaţii căsătoriţi au fost îndemnaţi să stea lângă persoana care le
face viaţa frumoasă. Barmanul era cât pe-aci să moară sufocat. ☺Dacă reuşim să
unificăm Statul de drept cu Statul mafiot şi cu Statul paralel, ne vom numi
Statele Unite? ☺GPS-ul nu trebuie niciodată folosit când mergi la cimitir. E oribil să auzi cum îţi spune: „Aţi ajuns la
destinaţie!”…☺Am citit în horoscop că soacră-mea e Fecioară! ☺Cred că
nevastă-mea are Alzheimer. Cică nu-şi aminteşte ce a văzut la mine când m-a
luat de bărbat! ☺Umblă vorba că femeile măritate se simt mai bine în zilele
fără soţ…!
*
Botezuri.
În ziua de 14 iunie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Popescu Eduard-Ionuț, fiul Domnului George și al Doamnei
Maria-Florentina Popescu din Malovăț. Să le trăiască!
*
Program. În cursul lunii Iulie
avem următorul program de slujbe: 5 Iulie(Bârda-Malovăț);
6
Iul.(Malovăț); 12 Iul.(Bârda-Malovăț);
13 Iul.(Bârda); 19 Iul.(Malovăț-Bârda); 20
Iul.(pomeniri la Bârda, la ora 7; slujbă la Malovăț); 26 Iul.(Bârda-Malovăț); 27
Iul.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99.
80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate
și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
