Se afișează postările cu eticheta vasile bele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vasile bele. Afișați toate postările

marți, 8 septembrie 2026

Poesis - Vasile BELE

   


Azi, voi țese

din pânza amintirilor
câteva sărutări iar pe marginea
dinspre răsărit voi scrie
o rugăciune.
Doar anotimpul tace și așteaptă
șoaptele zorilor să vină la
izvorul de catifea albastră
pentru ca mai târziu
- înspre lumina cuvântului
rostit la amiază -
să treacă prin cărarea dorului.
Adevărul culege fructele
timpului - ,,și gutui,
amărui / cu puf galben,
ca de pui"...
Mă duc să culeg visele
dintr-un alt răsărit
de septembrie - zâmbet
inimi care dăruiesc
și o cărare prin umbra
glasului de clopot care-și
adună tinerețea într-un
pahar cu apă vie.
Degeaba strig! Nu mă aude
decât stolul de rândunici
pregătite de plecare...
Ne revedem sănătoși
în alt anotimp tivit cu smaralde
și cu verde-miracol...

sâmbătă, 20 iunie 2026

Mesajul "rugăciune" al distinsului Vasile BELE, scriitor și Om de omenie și onoare, duminică 21 iunie 2026


 „Doamne, cel care le știi pe toate... dă-le celor care nu îmi vor bine, sau celor care mă urăsc, dă-le sănătate și bucurii, dă-le înțelepciune și pricepere, să privească lumea așa cum este! Nu îi osândi, Doamne! Unii, poate, n-or ști ce fac! Iartă-i și ajută-i, dă-le pricepere și înțelepciune. Deschide ochii minții lor, să vadă, în fapt, valoarea rugăciunii. Iartă-i, dacă au greșit, așa cum mă rog, Ție, să îmi ierți când greșesc. Scoate-i pe cărarea luminii! Iartă-le, Doamne, pripita judecată! Ajută-i să înțeleagă adevărul! Înțelepțește-i să vadă binele și răul. Dă-le pace și bucurie, așa cum îmi doresc mie! Luminează-le mintea și cărarea vieții, dă-le tot ce își doresc și merită, arată-le calea dreaptă și înțeleaptă. Îndreaptă mintea lor să vadă mângâierea și dreptatea, să vadă adevărul și iertarea, că sfânt ești, Doamne, și ajuți pe toți. Dă-le pace și ocrotește-i, Doamne, pe toți cei rătăciți, ,,dintre care cel dintâi sunt eu". Amin!”

Vasile BELE,

Chiuzbaia, 21.06.2026

luni, 15 iunie 2026

Poesis - Vasile BELE

 

Azi,
voi zidi rugăciunea
în libertatea sufletului -
pornind pe cărări de gânduri
înspre lumina zâmbetului
și limpezimea sărutului.
Voi aduna clipele
în pridvorul colindului
și le voi dărui
îmbrățișare de catifea albastră -
pentru popasul dimineții
în privirea timpului...

marți, 5 mai 2026

ANA DORIȚA DOBRICAN - acrostih



(portret literar)
Am să rog frunzele proaspăt
Născute, să își așeze liniștea în
Aval de zâmbet - iar pe Euterpe o voi invita la...
Dansul dimineții - refren crescut în
Ochii vântului netulburat.
Roua ne va fi călăuză prin
Iubire, iar verdele-miracol fi-va alint
Ținut între nuferii răsăritului -
Acum sărutul își scrie aroma...
Dincolo de foșnetul vântului
Orizontul naște îmbrățișări de catifea și
Brumă - culese dintr-un timp ce-și duce
Rătăcirea prin lumină, gând și
Iubire - au înflorit castanii tinereții iar
Cupele și-au scris cu sfială încă un
Anotimp - toate acestea să fie rugăciune
Născută și zidită întru bunătate și iertare...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).
La mulți ani, ANA DORIȚA DOBRICAN!

VASILE BELE, ASCIOR

luni, 4 mai 2026

Scurt semnal editorial - ÎNTRUPARE ÎN CUVÂNT de Lotica VAIDA (RIP)


 ,,Vino, Doamne,

învață-ne
să sporim bucuria
să ne-altoim
cu mlădițe înnoitoare
din inima Ta
nespus iubitoare",
Lotica Vaida, din poemul ,,Rugă".

LOTICA VAIDA
ÎNTRUPARE ÎN CUVÂNT

Îmi vine nespus de greu, să vorbesc, despre prof. Lotica Vaida, la trecut. Credeți-mă! Chiar dacă, sâmbătă 2 mai 2026, s-au împlinit 40 de zile de la Marea Plecare, înspre Lumina Învierii. Nu pot să vorbesc la timpul trecut pentru că încă prof. Lotica Vaida, este prezentă în inima mea - prea mi-au fost dragi acești oameni, familia Lotica și Simion Vaida, dascăli eminenți, oameni minunați, buni prieteni, valoroși creatori și promotori culturali. Mulțumesc, Bunului și Dreptului Dumnezeu, că mi-a dăruit asemenea oameni în jur - adevărați, cu verticalitate, cu mare aplecare înspre rugăciune și biserică. Mulțumesc, pentru invitația făcută de a participa la acest eveniment și cum se spune în popor ,,nu am venit cu mâna goală". Printre lacrimi de durere, cel puțin una a fost și de bucurie. Bucuria, unei reușite literare. Este vorba despre volumul de versuri, ,, Întrupare în cuvânt", semnat de către scriitoarea prof. Lotica Vaida, pe care familia, ,,In memoriam - Lotica Vaida", l-a dăruit, tuturor celor care au participat. Tare s-ar mai fi bucurat de acest volum, dar, uite că altfel a fost să fie!
Iată-mă, deci, citind și recitind din minunata carte, poeme, scrise cu profunzimea sentimentului, poeme-rugăciune. Repet, este vorba despre volumul ,,Întrupare în cuvânt", apărut la Editura Actaeon Books, Baia Mare, 2026, ISBN 978-630-6715-28-2, 160 p., cu o prefață semnată de către Delia Munteanu, o postfață ce aparține prof. dr. Daniela Sitar-Tăut și ilustrații semnate de către Lavinia Maria Dumitru.
Felicitări pentru aceasta apariție editorială pe care o recomand tuturor - și iubitorilor de poezie, și neiubitorilor de poezie (ups, dacă ora fi existând!).
,,Iar tu, șiraguri porți, smaralde cu duiumul
Și raze-n ochi din soare oglindit în lac.
Trezită-n zori, te-nvăluie parfumul
Și freamătul discret al cupelor albind de liliac",
din poemul ,,Tentații", (p. 83).
Volumul este conceput pe mai multe secțiuni. Avem, astfel, întâia secțiune, numită ,,Voci", apoi ,,Rondeluri", urmate de câteva ,,Sonete", pentru ca în final să avem bucuria unor ,,Acrostihuri" și ,,Tautograme". Cu câteva dintre aceste poeme-acrostih și tautograme, prof. Lotica Vaida, a participat la concursul organizat sub egida ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!", fiind declarată de fiecare dată, una dintre câștigători, premianți pentru originalitate și autentice, mulțumind și pe această cale, pentru buna intenție de a achiesat unor astfel de provocări. Da, a răspuns mereu, proiectelor derulate sub semnul revistei ,,Din vatra satului", unde a publicat destul de des.
Cine este prof. Lotica Vaida? Iată cum ni se prezintă, în poezia ,,Inscripție pe lemn", (p. 39):
,,Sunt șoapta codrului
izbit de secure
să coboare în vatră
s-o împrejmuie
cu bârne și brâie,
cu lut să se-mbine
frământat în sudoare -
meșteșuguri străbune".
Mereu, ,,cu privirea de-a pururi spre răsături de soare", a știut să culeagă anotimpuri și lumină, chiar și din ,,floarea salcâmului", dar nu a putut ocoli nici ,,iasomia, mălinul", care ,,miresme urzesc". (vezi poezia ,,În sărbătoare", p. 49).
ÎNTRUPARE ÎN CUVÂNT* - acrostih
(* volum de versuri)
Încă mai culegem roadele visărilor din
Netulburarea ecoului trimis în lumină și
Timp - colind ce așteaptă să vină
Roua zorilor - doar pentru popasul gândului
Umbra pasului își adună tinerețea în cunună.
Pădurea din fiecare șoaptă zidită în
Anotimpul zâmbetului și-a tivit cu smaralde întâiul
Rondel - sărut și îmbrățișare, lumină și iubire -
Euterpe caută cărarea luminii în valsul cuvintelor...
Într-o cupă de smaralde necoapte am adunat
Nuferi și sărut, iubire și neuitare...
Clipa toarce adevăr în cupa
Unui răsărit - destin albastru. Doar
Vântul va mai îmbrățișa așteptarea unei
Învieri! Celelalte șoapte se adună în
Norii verdelui-miracol prins între visare și adevăr, între
Timp cernut din fiecare stea...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

VASILE BELE, ASCIOR
Chiuzbaia, 03.05.2026

miercuri, 29 aprilie 2026

Semnal editorial - „CRONOGRAF”, o revistă de cultură și atitudine, Nr. 1 (41), an XI, martie 2026

 


Am avut bucuria de a primi, acest număr al revistei, sâmbătă 25 aprilie 2026, participând la ședința Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, unde au ajuns invitați de seamă din Satu Mare și Jibou, alături de noi, cei din Maramureș, în calitate de gazde. O revistă interesantă și prețioasă, am zis după primul răsfoit.

Felicitări, tuturor celor care semnează în acest număr, dar și colectivului redacțional – cei care cu trudă fac posibilă această apariție și „pe hârtie”. De reținut că această publicație apare sub egida C.J. Satu Mare și a CJCPCT Satu Mare. Acest număr cuprinde ilustrații semnate de către Andrea Dănuț Herțeg – cea care „are în palmares numeroase expoziții personale și de grup în țară și în străinătate” (coperta IV).

Super încântat de „provocarea” editorială, semnată de către Robert Laszlo – „Ne-am tâmpit sau neam tâmpit?”, care afirmă (citare pag. 3): „… fraza de mai sus nu este un joc de cuvinte facil, ci reflectă o dilemă care devine pe zi ce trece tot mai cotropitoare”. Cât adevăr! Felicitări pentru „curajul” de-a vedea lucrurile așa cum sunt, să nu ne mai ascundem după deget, să „încercăm” să fim obiectivi, corecți și concreți. La secțiunea „Reverberații”, Mircea Petean, semnează articolul: „Premiul întâi cu coroniță”, cu un motto, din Nicolas Gomez Davila, iar poeții Mircea Bârsilă și Ioan Barb, ne dăruiesc câteva poezii dintre cele mai recente. Același, Mircea Petean, în secțiunea „Comentarii literare”, semnează câteva „Crochiuri critice”. Sunt „luate în vizor”, volumele:

– „Concordia. Povești din satul meu” și „Absurd cotidian”, ce aparțin românului (stabilit în Germania!), Christian W. Schenk;

– „Cartea de dinainte. Gabriela Botici în dialog cu Liviu Ioan Stoiciu”;

– „Păianjenii mei” și „Geometria umbrelor”, semnate de către Victor Țarină;

Tudor Nedelcea, semnează: „Mircea Popa. La 85 de ani”, iar Diana Petrovai (Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Satu Mare), scrie: „Intermundis… Ușa trântită în <<O casă de păpuși>>, de Henrik Ibsen”.

Prin personalitatea lui Gheorghe Perian, la secțiunea: „Tradiții, obiceiuri, mentalități”, aflăm amănunte interesante, adunate în volumul: „Folclor din Cenad”.

Mai fac un pas și, spre bucurie și apreciere, mă întâlnesc cu câteva poeme semnate de către poeta prof. dr. Valeria Bilț, urmată în pagină de câteva creații literare semnate de către Giorgiana Olaru.

Secretarul de redacție, Loredana Știrbu, ne oferă, un fragment de roman, dintr-un volum aflat în pregătire, numit: „Femei în război”.

În „Colțul verde al haijinului”, stă la loc de cinste, Katia Fodor, cu un set de creații extrem de interesante. Același, Gheorghe Perian, scrie „Concepțiile despre literatură”, în secțiunea: „Theoria”.

Emanuel Pope, ne introduce (prin traducere), în opera poetului, eseistului și editorului – Ivan Pozzoni, cel care își concentrează studiile „asupra filosofiei italiene, eticii și teoriei dreptului din lumea antică”, (p. 83). Și creațiile lui Toni Chira, sunt interesante și autentice, atrag și transmit, iar cu „Grăunțe de cristal”, ce aparțin lui Felician Pop (secțiunea: „Incizii în piatra tăcerii”), se „trage cortina”.

Repet, felicitările mele, tuturor celor care au trudit la realizarea acestei reviste, întru bucuria sufletelor noastre. Succes în toate cele propuse, prieteni buni și vă asigurăm de respectul și prețuirea noastră.

Autor: Vasile Bele

27 aprilie 2026, Chiuzbaia

 * N. R.: Revista „Cronograf” poate fi citită accesând următorul link:

https://www.traditiesm.ro/wp-content/uploads/2026/03/Cronograf-1-pe-2026.pdf

 

sâmbătă, 28 martie 2026

Drum lin înspre Lumina Învierii, prof. LOTICA ȘAROLTA VAIDA! Neuitare și nemurire...

Respect și prețuire adâncă, pentru întreaga activitate literară și culturală desfășurată în spiritul originalității și autenticității.

Vă mulțumesc pentru puterea exemplului literar și a exemplului personal, pentru prietenia de care am avut parte cunoscându-vă!

Vă mulțumesc pentru că absolut de fiecare dată, atunci când inițiam un proiect/concurs literar, ați fost printre primii care ați achiesat acestora!

Vă mulțumesc pentru fiecare vorbă frumoasă rostită în aprecierea mea, gândindu-mă, că fiecare rostire, a ,,cântărit" foarte mult - în sensibilitate și profunzime. Așa a fost! Mereu m-am întrebat dacă merit asemenea vorbe înălțătoare, care m-au onorat și obligat!

Vă mulțumesc pentru fiecare colaborare în plan literar, atât sub egida revistei ,,Din vatra satului", cât și sub egida Taberei Literare ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!". Au fost și vor rămâne niște colaborări de înaltă calitate. Ați dăruit fără a aștepta să primiți! Ați onorat, fără a aștepta onoruri!
În numele colectivului redacțional, și al meu personal, promit NEUITARE ȘI NEMURIRE.

Mie, personal, îmi veți lipsi enorm. Vă asigur că veți fi mereu într-un sertăraș special în sufletul meu.
Ședințele Cenaclului vor fi sărace fără prezența Dumneavoastră, dar vom privi înspre seninul cerului și vă vom face semne. Cu siguranță, și de-acolo, din bunătatea Raiului, ne veți trimite semne și veți ruga îngerii să ne fie călăuză, ocrotire și sprijin.
LOTICA ȘAROLTA VAIDA - acrostih
(întâiul portret literar - IN MEMORIAM)
Liniștea a cuprins zorii. Doar
Orizontul albastru țese cu lacrimi
Timpul - un timp al tristeții tivite cu
Iubire, neuitare și nemurire.
Cum să oprești izvorul? Doar
Adunând amintirile și visele...
Și roua necălcată a plâns!
A plâns și foșnetul vântului!
Răsăritul și-a început urcarea prin gând.
Oare, curcubeul, de ce și-a schimbat culoarea? Din
Lumina cuvântului tăcerea coase durere -
Trupul zâmbetului și-a început tristețea -
Anotimpul lacrimilor își adună speranța nevisată...
Verdelui-miracol i-a răspuns visarea din
Alt veac de tristețe - toate își duc rostul, chiar și
Inima unui ghiocel scrie pe umbra nuferilor
Despre rugăciune și mir, despre limpezime de catifea -
Aroma neuitării îți împletește o cunună de stele...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).
DRUM LIN ÎNSPRE LUMINA ÎNVIERII!

VASILE BELE, ASCIOR
(foto, preluare de pe pagina Facebook - Florica Bud)


marți, 24 martie 2026

Amintiri și tăceri pribegite…

de Vasile BELE

Adun amintiri,
treceri și tăceri pribegite.
Amintiri? Da! Pentru ce-i
care mă vor întreba
unde-mi este rostul?
Aici, în lumină și cuvânt…

 

Treceri? Da! În trecere
prin vise și foșnet de vânt
prin sită de rouă
cernută cu patimă
și prin suflet netulburat
o trecere prin rouă necălcată…

 

Tăceri? Da! Și tăceri pribegite
neîntoarse și zidite
așa cum se nasc,
uneori tăceri de aur
alteori tăceri de vise-muze
când tăceri de stele
când tăceri prin veacuri…

 

Toate îmi sunt amintiri
și tăceri trimise
în pribegia viselor…

  

joi, 19 martie 2026

La mulți ani, Vasile Bele!

 


                                              La mulți ani, Vasile Bele!

Date despre scriitorul Vasile Bele (pseudonim), o prezență activă la întâlnirile noastre, (n. Aurel Bele, 20.03.1970, Municipiul Baia Mare, Județul Maramureș)) se pot afla și din volumul: „ÎN CĂUȘUL VEACULUI. SCRIITORI ÎN MARAMUREȘ”, AUTOR FLORICA BUD, EDITURA „ACTAEON BOOKS”, BAIA MARE, 2025, pag. 204-212.
Dragă  Vasile, îți dorim un an bun cu sănătate, putere de muncă, satisfacții, bucurii, iubire. Multă inspirație!
Colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș,
președinte,
Florica Bud



marți, 17 februarie 2026

Șezătoare la Chizbaia


 ,,Toarce furcă și tu fus,

C-o fo badea și s-o dus.
Da, io știu că mâine seară,
Vine să mă vadă iară.
Și io oi hi în tinduță,
Tocmai să îi dau guriță!”...
Și, am mai scris ,,povestea” unui sfârșit de săptămână, nu-i așa?
Aproape a trecut și luna asta... ce mai! Sâmbăta viitoare, cântec, joc și veselie, la ,,Șezătoarea de la Chiuzbaia”, eveniment la care vor participa toți din sat, sperăm! Distinsa Anuca Avram sau Ana Ardusădan (doar câteva dintre principalii promotori culturali ce îi are satul Chiuzbaia!) știu să mobilizeze și să organizeze, în mod exemplar astfel de evenimente, de aceea am deplină încredere în Domniile Lor. Nu sunt doar ele implicate! Sunt (sper să nu greșesc!) peste 15 ,,Găzdoie” implicate în acest frumos grup/ansamblu și fiecare își știe partea și contribuția. Acest lucru nu trebuie decât să ne bucure, să ne dea încredere, să ne dea curaj.
Într-un alt material, după ,,Șezătoarea din Chiuzbaia”, voi reveni cu mult mai multe amănunte, inclusiv numele tuturor ,,Găzdoielor”, din acest minunat ansamblu - merită, fiecare, laudă și apreciere, începând de la poetul popular Marița Grigor (decană de vârstă, pentru că a împlinit 83 de ani!), până la cea mai tânără ,,Găzdoie”, din acest grup.
Și, vorba versurilor:
,,Șezătoarea ni-i deplin,
Fete sunt, feciori când vin?!”,
amintesc numele lui Vasile Ioan Babiciu (fiu al satului Chiuzbaia) - și el, implicat, în acest eveniment, cu drag, pasiune și suflet pentru recuperarea și transmiterea obiceiurilor noastre!
Așa că, sunteți așteptați, sâmbătă, cu toții, la ,,Șezătoare, în Chiuzbaia”, pentru a vă petrece și a vă relaxa, preț de câteva ore, într-un cadru cultural, festiv. Dar cu o singură condiție, impusă, de organizatori - ținuta să fie tradițională!
Nu putem decât să vă susținem și să ne bucurăm că avem asemenea oameni de cinste, și de laudă, care înainte de toate, gândesc cu sufletul, promovează cât le stă în putință, tradițiile, folclorul și obiceiurile satului, dorindu-le, așa cum este firesc, succes, în toate cele propuse.
De adăugat și următoarele: gazdele acestei ,,Șezători din Chiuzbaia”, vor fi prof. Anuca Avram și Vasile Ioan Babici. Gazdele, își vor primi musafirii/invitații și îi vor ospăta/omeni cu ce știu dumnealor mai bine: plăcinte, pancove, colac sau:
,,Horincuță de căldare,
Nu cu apă de pe vale,
Horincă, de care bea doar împăratu,
Nu de care bea tot satu”!,
nu-i așa, nenea Vasile Ioan Babici?
Fără doar și poate, va fi un eveniment minunat. Nu va lipsi distracția. Se vor depăna amintiri. Se vor spune povești. Se va cânta. Se va juca. Veselie, mare, fi-va... iar cei mai tineri vor învăța din tainele/secretele muncilor tradiționale. Vor asculta și cu siguranță, vor duce mai departe tradițiile străbune.
Doamne ajută!
,,Dați din vreme papucii la tălpuit,
că-i rost de aprigă dănțuială,
iar pentru cei vrednici de glume,
înaltă cinstire va fi!”...
Vasile Bele, Chiuzbaia, UZPR
februarie 2026
********
- Uăi, ce-aș mai veni și eu
Dar mi-e drumul tare greu
Mi-aș pune cămașă, poale,
Pe buze dulce urare
Pentru oameni de omenie
Așa cum îmi e drag mie.
Știu a lucra toate cele
Câte lucra o muiere
De la mama am învățat
Când eram copilă-n sat
Știu să torc, să cos, să țes
Vorbă bună să grăiesc
Dar mă ține depărtarea
Și vă transmit doar urarea
Să rămâneți sănătoși
Chiuzbăienii mei frumoși;
Mult succes s-aveți în toate
Domnul să vă stea aproape!
Drobeta Turnu-Severin, scriitoarea Daniela Vîlceanu.
Respect și prețuire adâncă!
********
De n-aș fi așa departe
Cu mult drag aș lua parte
În Chiuzbaia știu că este
Sezatoare de poveste
În straie de sărbătoare
Se adună mic cu mare
Lucră mâinile ce lucră
Firele de nu se-ncurcă
Dar și gura tre' să cânte
Cu alesele cuvinte
Că ies oamenii la joc
Din călcâi să iasă foc
Partea asta-mi place mie
Păcat că mi-e-n fantezie
Dar din suflet fac urare
S-aveți spor în șezătoare
Dragă, Vasi, să fii bine
Prețuire de la mine!
Prof. Georgeta Tudor
Vernești, Buzău...
Respect și prețuire adâncă!
Vă așteptăm cu drag!




Foto: Vasile Bele, arhiva personală

luni, 16 februarie 2026

INVITAȚIE la Chiuzbaia, 21 februarie 2026, ora 16,00

 

,,Frunză verde de cicoare,
În Chiuzbaia-i șezătoare!
Și-apoi, hai veniți și voi,
În șezătoare la noi".

Căutând, printre amintiri! 2015!



- Bună ziua, bade Gheorghe,
N-ai ieșit astăzi pe holde?!
- Bună ziua, nepot drag,
N-am ieșit că îs beteag!
N-am ieșit că nu am vrut,
N-am ieșit că n-am putut,
Sănătate n-am avut
Și nici mâine nu știu ce-oi fa,
Sănătate de-oi avea.
- Bună ziua, dumnitale,
Mătușă Mărie din vale!
Ce mai faci și cum trăiești?
Văd că nu îmbătrânești!
- Ei, nepoate, măi nepoate,
Cum treci în lume prin toate,
Când eram în tinereață,
Nu gândeam la bătrâneață!
Iacă-tă-mă, că-s bătrână,
De-abia ajung la fântână
Și-am rămas a nimănui,
Ca și puiul cucului,
Cum îi vorba oarecui.
Mă tot uit pe drum în sus,
Tinereața mi s-o dus.
Mă tot uit pe drum în jos,
Nu mai îs pe cum am fost!
Toți pruncii mi-s duși de-acasă,
Fetele aici mă lasă,
Fiecare fac ce vor,
Toți-s la casele lor,
Eu, de singurătate mor!
Nepoții care îi am,
Vin pe la mine tot mai rar,
Învățați și cu mașină,
Uită de maica bătrână.
Iară eu și-n zi și-n noapte,
Mă rog s-aibă sănătate.
De-or veni, de n-or veni,
Câte zile–oi mai trăi,
Eu tot mai bătrână-oi fi,
Că nu pot întineri!
Toți îs domni, au școli gătate,
Toți. toți, toți au facultate,
M-am căznit cu moșul meu,
Ierte-L bunul Dumnezeu,
Să nu le fie-n viață greu.
Ne-am căznit cum am putut
Și nimic nu le-o lipsit,
Când pe la școli i-am ținut!
Ne-am căznit, i-am ajutat,
Cu moșu meu, fie iertat
Și de n-am avut le-am dat,
Acuma toți m-au uitat.
Amu am ajuns bătrână,
Nu mă cheamă, nu mă mână,
M-or uitat și prunci și fete,
Haznă că le-am dat de toate.
M-or uitat gineri, nurori,
M-or uitat fete, feciori.
Vai de multe ori în viață,
M-am sculat de dimineață,
Ei, încă să hodineau,
Nicio grijă nu aveau.
Omul dacă-mbătrânește,
La nimeni nu trebuiește.
Și-așa-i dacă-mbătrânești,
Cui amar mai trebuiești?
- Apoi, lasă mătușă Măriucă,
Nu fi-atât de năcăjită.
Că pruncii de la oraș,
Îs tare bine aranjați.
Au servici, că i-ai școlit,
Când putere ai avut.
Le-ai dat țâtă-ndulcitoare,
I-ai scăldat în scăldătoare,
Le cântai la legănare.
Mi-o zis Ion că n-o uitat,
Când era de legănat,
Cât de mândru i-ai cântat,
De când era el micuț
Și era și-n legănuț,
Aveai glas și-aveai putere,
Astăzi ești fără de ele,
Nu mai ai nicio putere,
Ba numai în oase durere.
Iară fata ce-o-ai crescut,
Nicio grijă n-o avut
Și-ți seamănă dumitale
Și-o fost faină, mândră tare.
Parcă era-o rază de soare!
Lasă mătușă Măriucă,
Să nu mai fii supărată,
Dumneata îi mai așteaptă,
C-or veni pruncuții toți,
Prunci, fete, nurori, gineri, nepoți
Și ti-i bucura de toți,
Pân odor când i-i vedea,
Dumneta ti-i bucura,
De tot răul îi uita.
Nici beteagă nu-i mai fi,
Când ți-or fi nepoții-aci.
- Ce mai știi de unchiul Ionică?
- Ce să știu? Nu știu nimică!
Nici pe el nu-l cotă nime,
Nici pe la el nu vine nime,
Ține-o găină și-un câine!
Poarta toată-i cu rugină,
Nimeni pe la el nu vine.
Plugul, grapa îi uitată,
Bată-l sănătatea, să-l bată!
Poarta toată-i ruginită,
De când n-o mai fo deschisă.
Toți s-o dus și l-o lăsat,
Ai zice că l-o uitat
Și-amu șede supărat.
Bag-seamă, că-i plouă-n casă,
El plânge și lacrimi varsă,
Că nimic nu poate fa,
Pe scară nu s-ar urca,
Să-și tomnească șândrila.
Îi beteag, nu-i tare bine,
Pruncii i s-o dus prin lume,
Bag-seama că-n țări străine.
I-o lăsat aci pe toți,
Mers-o prin străinătăți.
El, se teme c-a muri
Și pruncii nu i-or veni,
Ca să-l poată îngropa,
După cum îi datina!
- Ce mai zici, mătușă Flore?
Când ai fost în șezătoare?
- Pe mine toate mă dor,
De-abia mă mișc prin odor,
Cum mă doare un picior!
Și mă mai dor picioarele,
Spatele și șalele,
Numa-nu mă-ngăduiesc,
Stau în pat și tot bolesc!
Sănătate de-aș avea,
Tot lucru mi l-aș lucra!
Ei, ei, ei ... și vai de mine,
Că nu mă mai cotă nime,
În șezătoare nu-i nime!
Șezătorile-s uitate,
Lucrurile nu-s lucrate.
Nu mai vine lumea-n clacă,
Nu mai ții nici porc, nici vacă.
Tineri-s cu rostul lor,
Rar mai vină pân ocol ...
Și de vin să grăbesc iute
Și nu-ți stau pre mult prin curte,
Nici n-au vreme să te-asculte!
Acum lumea îi domnită,
Acum lumea îi sucită,
Astăzi cu aiest domnit,
Toate-toate s-or sucit.
Nu să mai fac șezători,
Cu fete și cu feciori.
Mărețe-s fetele-n sat,
De șezători au uitat,
Dar nici lucru nu-i lucrat.
Și-au uitat de Dumnezeu
Și le merge numai rău!
Nu-i așa ca altădată
Și biserica-i uitată!
Satele amu-s pustii,
Dumneta care mai vii.
Deși ești domn învățat,
Văd că de sat n-ai uitat.
- Mulțumesc mătușă, Flore!
Mulțumescu-ți dumitale,
Apoi și eu vin pe-acasă,
Când mi-i inima-n piept arsă.
Că și eu am lucru meu,
Și mă tem de Dumnezeu!
Cum să uit de port, de grai,
De le uiți, îi mare bai!
Știți cum zicea Dotia-n tinerețe,
Cine-și uită portu și satu,
Pe-acel să-l mânce banatu!
Cine-și uită satul său,
Îi om făr-de Dumnezeu!
Nu-i omul lui Dumnezeu.
- Ce mai știi de unchieșu Mniculai?
- Ce să știu? Că de trei ai,
Nu o mai ieșit din casă,
Că nora în drum nu-l lasă.
În beteag, suferă tare,
N-are leac, nici alinare.
Nu știu cât a mai trăi,
Nu știu pe mâine ce-a fi!
Nora-l ceartă și-l sfăde,
Uită că și ea îmbătrâne!
După cum merge lumea,
Ce știm care ar urma!
Apoi, dumneata ai mare dreptate,
Chiar dacă n-ai școli gătate.
Încerc eu a încheia,
Gândind la cum îi lumea!
Fără nicio supărare,
Tineretul grijă n-are.
Nu contează, lucru de-au,
Ei pân fogădău tot stau.
Și m-am dus, m-am dus, m-am dus,
Tot pe uliță în sus!
Gândindu-mă câtu-i de frumos,
În Chiuzbaia, satul nost!
Chiuzbaia un sat de munte,
Despre care pot spun tare multe.
Încă mai sunt credincioși,
Oameni-s bisericoși
Și mai sunt fete cuminți,
Care-ascultă de părinți!
Și feciorii din al nost sat,
Știu cum trebuie lucru lucrat!
Ascultați-mă pe mine,
De lucru nu li-i rușine.
Deci, de-amu pe mai departe,
Rămâneți cu sănătate,
Să vă bucurați de toate!
Să vă aflu bucuroși,
Veseli, zâmbitori, voioși,
Dacă așa în lume ar fi,
Doamne bine-am mai trăi.
Rămâneți cu bucurie
Și trăiți ani muți – o mie!
La sută nu vă gândiți,
Numai că îmbătrâniți.
Supărarea ardă-n foc,
Mneavostră s-aveți noroc!
Amarul să-l mâie valea,
Norocul vă ție calea.
Dragilor, copii iubiți,
Care mai aveți părinți,
Faceți bine nu-i uitați,
Face-ți bine nu-i lăsați,
Să fie a nimănui,
Ca și puiul cucului.
Și până îi mai aveți,
Ajutați-i cât puteți.
Că după ce n-or mai fi,
Doamne mult v-iți bănui.
De bine să aveți parte,
De rele să fiți departe!
La anul și la mulți ani!
Vasile Bele, 29 decembrie 2015