miercuri, 9 iulie 2025

Delfinii de Alexandru PETRIA



poeții sunt delfini, așa zicea o tipă din lisabona
cu ochii verzi și cercei de fado la urechi,
jucăuși, liberi, alunecând prin limbaj
ca prin valurile calde ale mediteranei,
sar pentru plăcerea cerului,
aplaudați de copii și de bătrâni
care nu mai cred în nimic.
dar dacă le bagi harponul primprejur,
nu mai țopăie —
vin cu toți frații lor și-ți sparg barca,
îți sug sângele prin colțurile din poem.
în golful persic, au fost văzuți delfini
înotând lângă petroliere,
s-a spus că râd —
dar râsul lor era ecoul unei explozii viitoare.
cine le cunoaște privirea știe:
acolo unde par inofensivi,
poartă sub piele o venă de moarte cu mănunchiuri de flăcări mici.
așa sunt și poeții —
îi vezi în cafenele scrijelind cuvinte pe unde apucă,
par inocenți,
însă, dacă le ciufulești libertatea,
îți sapă groapa în silabe,
îți dau numele la peștii piranha ai subconștientului,
și nici mama lor, metafora, nu te mai poate scoate.
în antarctica, s-a filmat un delfin alb
care refuza să mai cânte —
se zice că auzise un vers prea adevărat
și i s-a rupt ceva înăuntru.
a stat ore întregi în tăcere,
ca poeții după ce citesc știri cu bombardamente
în gaza și nu mai știu dacă sensul e un lux sau o formă de complicitate.
în filme, delfinii sunt simpatici — „flipper”, „free willy”,
toți cu zâmbetul programat pentru box office.
la fel și poeții de serviciu,
care scriu numai despre iubiri neasumate
și folosesc cuvântul „lumină” ca pe o pastilă placebo.
în largul coastei japoneze,
au fost masacrați delfini într-o zi senină —
nici o urmă de revoltă în aer.
poeții au simțit atunci o neliniște veche,
un avertisment:
nu există ființă mai vânată decât cea care cântă.
și totuși, poeții continuă —
nu pentru glorie sau paturi de-o noapte,
ci pentru că e singura lor formă de respirație.
ei nu scriu ca să-i placi,
ci să-ți dea cu harponul în plex
și-apoi să-ți sufle-n rană
cu o gingașă duioșie de mamifer născut liber.
și poate că în adâncul fiecărui vers
e o coadă de delfin,
gata să lovească
sau să-ți mângâie fruntea.
depinde dacă ai venit cu plase
sau cu inima gata să fie colorată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu