Vai dă mine!...

Vai dă mine-ș-dă mini!...

S-a dat soarele jos de pe coama casei.

Tare nervos.

Pârjolește totul.

Ajuns în curte, trece pârleazul, trece râul, se urcă-n salcia găunoasă de pe celălalt mal și privește la scăpătat.

Un vântuleț zgribulit de-atâta căldură iese din scutece și se uită, dar unde se uită nici el nu mai știe cu vremurile astea…

În lămâiul de pe terasă s-au cocoțat goangele, exact cum s-au cocoțat guvernanții pe vremurile noastre.

Vântul se cam nervozează. Acesta nu stă bine cu nervii, ucigă-l toaca! Macii dau foc lanurilor să coacă pâinea-n spice.

Despre ce pâine vorbim?

Două cuburi de gheață se simt ca Pașa-n lobodă în paharul de vin de Drăgășani.

Ce ți-e și cu vinul acesta! Am auzit de la niște (h)uni că cel mai bun ar fi acela… „Puterea ursului, bucuria ursoaicei”, dar de unde ursoaice că nu sunt Transfăgărășan.

Cărțile se tipografiază și-n Crama literară domnește răcoarea.

Nu vă mai poftesc, sigur nu veniți. Nici la cireșe n-ați venit anul trecut.

Un alt pui de vânt doarme la poalele silvei.

Vinul produce ambâț de n-am ce-i face.

Soarele a trecut coasta.

Asta știe el să facă, să vină și să plece.

De parcă anii mei n-ar face la fel.

Vin (depinde de vin) și pleacă.

Uite că io nu pleacă!

Hai noroc, bre!

Seară frumoasă!

Puiu RĂDUCAN

08072025-B. Olănești