Pierdut președinte! Nu oferim recompensă...

 

N-am să înțeleg, oricât m-aș strădui, de ce păpușarii care au împins marioneta olimpică pe scena de la Cotroceni, nu au milă de el. Au știut de la început că nu-i capabil, dar n-au ținut cont de recomandările celor care îl cunosc cu adevărat.

Bine, am înțeles, l-au pus pe incapabil în jilț, conform indicațiilor primite, dar de ce continuă să își bată joc de el implicându-l tot mai des în evenimente interne și externe în care sfârșește prin a se face de râsul curcilor.

Recent l-au dus la Copenhaga pentru a prezenta raportul legat de penibila anulare a alegerilor prezidențiale de anul trecut. N-a avut ce să spună în afara celor conținute în dosarul întocmit de procurorul Elodia Iacob, o poveste fără sfârșit pe care dacă o citești copiilor înainte să adoarmă îți dau cu mere sau nuci în cap.

Omul acesta aerian i-a băgat de tot în ceață pe cei care au avut curiozitatea să asculte ce debitează moara împiedicată la fiecare bob ajuns sub piatră. Individul este imponderabil, plutește precum negura după o ploaie de vară la munte.

Singura concluzie care pare a răzbi din expunerea naufragiatului este că acceptă să se facă de rușine în speranța că va reuși să își justifice cumva prezența în fruntea țării.

Asta-i partea hazlie a raportului întocmit de părintele Elodiei, dar există și altceva care îl dezbracă complet de onoare și inteligență pe hăbăucul de la Cotroceni.

Cum poate un președinte de țară, membră a UE, să meargă la o reuniune internațională și să prezinte date dintr-un rechizitoriu aflat încă în faza de cercetare preliminară?

Cine și-a mai permis vreodată, la acest nivel, să facă publice informații dintr-un dosar penal înainte să existe o soluție definitivă a instanței de judecată?

Nu i-a spus nimeni (are o armată de băgători de seamă prin preajmă), că imixtiunea şefului statului şi încălcarea principiului publicităţii sunt temei de nulitate absolută în dreptul procesual penal european? Sunt întrebări inutile, adresate unui individ care pare că nu vrea sau nu poate înțelege ce se întâmplă cu el și cu țara.

Prestațiile sale publice, indiferent câte justificări aduc mâncătorii de rahat care-l susțin, par a fi aidoma celor care se petrec într-o crâșmă de cartier, unde cel mai amețit vrea să vorbească cu toți mesenii deodată, dă agitat din mâini, rostogolește ochii inexpresivi, bolborosește cuvinte pe care nimeni nu le pricepe, râde de câteva ori pe minut, se schimonosește ciudat în fața asistenței...

Sunt ferm convins că nici cei care l-au susținut și l-au votat nu și-au putut imagina că pierdutul național va ajunge atât de jos...

Grigore CIASCAI