Lumina sufletului de artist

                                                          de Mihaela CD

Un artist, fie că este pictor, dansator, balerin, instrumentist, poet, sculptor, scriitor, dramaturg sau solist, poartă în sine o taină greu de definit: sensibilitatea artistică.

Această sensibilitate este nu doar o trăsătură personală, ci o veritabilă cheie de acces către un univers al creativității artistice care scapă privirii comune. Artistul nu se mulțumește  doar să trăiască realitatea, ci o filtrează prin mecanisme interioare proprii, o transfigurează și o restituie lumii sub forma unei opere de artă. În acest proces, el devine un mediator între vizibil și invizibil, între materie și spirit, între banal și sublim.

Sensibilitatea artistului  este deopotrivă chin, dar și destin pentru că îl arde în interior, îi modelează și îi  transformă întregul sens al vieții sale. Pictorul nu vede doar culori și forme, ci descifrează vibrația lor interioară și o trăiește intens. Un tablou de Monet, spre exemplu, nu redă pur și simplu un colț de grădină, ci lumina, emoția și trecerea ireversibilă a timpului. La fel, balerinul nu se mișcă doar în acord cu muzica, ci își transformă propriul corp în poveste, fiecare pas devenind expresia unei emoții pe care cuvintele nu o pot cuprinde. Instrumentistul, prin arcușul care mângâie corzile viorii sau prin suflul care dă viață unei trompete, aduce la suprafață stări tainice ale sufletului omenesc pe care el însuși le trăiește. Poetul, prin alchimia cuvintelor lui, reușește să îmbrace în versuri sensibile, trăiri diverse dar atât de universale, încât fiecare cititor se regăsește în ele.

Această capacitate artistică deosebită, nu este întotdeauna un privilegiu ușor de purtat. Sensibilitatea artistului înseamnă  ardere internă puternică și o vulnerabilitate permanentă. El simte mai mult, vede mai mult, este afectat mai intens de frumusețe dar și de durere. Însă tocmai această vulnerabilitate a lui, îl transformă în creator sensibil, pentru că îl obligă să caute  noi forme prin care să dea sens și echilibru haosului interior.

Un element definitoriu pentru sufletul de artist este universalitatea limbajului său. Muzica, dansul, pictura, poezia nu au nevoie de traducere pentru că ele se adresează direct inimii într-un limbaj universal al emoțiilor. O sonată de Beethoven sau o sculptură de Brâncuși sunt înțelese dincolo de cuvinte, pentru că ating zonele cele mai adânci ale sensibilității umane. Artistul se transformă astfel într-un traducător al nevăzutului, un mesager al frumosului care reușește să facă accesibile tuturor  aceste experiențe intime, transformându-le în emoții colective.

A merge la un spectacol de balet, la un concert de muzică clasică, la o lansare de carte sau la un vernisaj de pictură nu înseamnă doar a umple un scaun gol sau a petrece o seară in mod diferit ci înseamnă a fi martor la actul de dăruire al unui suflet sensibil de artist.

Aplauzele nu sunt simple gesturi de politețe, ci sunt confirmări ale faptului că mesajul transmis a ajuns la destinație, că emoția împărtășită a fost primită. Ele reprezintă combustibilul care hrănește inspirația și curajul artistului de a continua mai departe pe drumul ales.

Mai mult decât atât, sprijinul concret  prin cumpărarea unui tablou, a unei cărți, a unui album, este necesar și  totodată esențial. Prin gestul acesta nu achiziționăm un obiect, ci o parte din sufletul  artistului creator, o expresie a unicității sale, care devine apoi, prin achiziție, parte din viața noastră. Astfel, arta nu rămâne doar pe scenă sau în săli de expoziție, ci pătrunde în intimitatea noastră, aducându-ne și nouă echilibru și frumusețe.

Dar de ce avem oare nevoie de artă?

Într-o societate dominată de viteză, zgomot și superficialitate, arta este un spațiu de refugiu și de regenerare spirituală. Ea ne reamintește că omul nu este doar un mecanism social sau economic, ci o ființă vie, un suflet însetat de frumos, de sens, de transcendență. Prin creațiile lor, artiștii ne invită să încetinim, să privim mai atent, să simțim mai profund. Un vers de Nichita Stănescu, un concert de Enescu sau un tablou de Grigorescu nu sunt doar produse culturale, ci punți către esența noastră umană.

Lumina din sufletul artistului este transmisă publicului pentru că, în fond, sufletul de artist este o flacără vie, arzândă, care pâlpâie pentru ceilalți. Artistul creează nu pentru sine, ci pentru a împărtăși celorlalți. El nu se eliberează doar pe sine prin actul creației, ci și pe cei care îi primesc creația. De aceea, a susține un artist nu este doar un act de generozitate, ci o datorie culturală și spirituală, este modul prin care menținem vie scânteia frumosului în lume, prin care asigurăm continuitatea unei tradiții care, de la marile fresce ale Renașterii până la poezia modernă, a înălțat mereu spiritul uman.

Așadar, un suflet de artist este un dar pentru omenire. El își exprimă frumusețea interioară prin forme diverse, culori, sunete, cuvinte, mișcări, dar toate converg spre același scop: de a lumina sufletul celor din jur. Sprijinindu-l, încurajându-l, aplaudându-l și cumpărându-i creațiile, nu facem altceva decât să ne susținem pe noi înșine, ca oameni. Pentru că acolo unde există artă, există și speranță, iar acolo unde există un suflet de artist, lumea întreagă devine mai luminoasă.

Bucurați-va de lumina sufletului de artist!