BIRUIEȘTE VIAȚA CA SĂ NU TE BIRUIE EA PE TINE

„Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor." (Matei 13, 58)

Se poate scrie în loc de necredință orice duce la ostilitate, dispreț, respingere. Orice om a avut parte de așa ceva. Nu trebuie să înduri răutatea unui mediu care îți este ostil ție. De ce se întâmplă acest lucru? Iată de ce: valoarea omului este dată și de locul unde te afli. Oricât te-ai strădui să crești, să construiești ceva frumos și folositor, îți va fi imposibil dacă mediul unde te afli îți este ostil și dușmănos.

Am fost internat la spitalul militar și am avut o discuție cu un camarad de salon, fost ofițer în armată. Era bolnav de cancer și abandonat în spital de cele două fiice ale sale, ambele plecate în Italia. Trebuia să-l externeze, dar nu avea unde să-l ducă, deoarece avea nevoie de îngrijire, iar în spital nu-l mai puteau ține. Au dat telefon la câteva cămine de bătrâni și nu-l primeau pentru că nu se încadra cu pensia lui. În cele din urmă, cei de la spital găsesc un cămin de bătrâni gestionat de un cult creștin, care au avut bunăvoința să-l primească. Ne-am despărțit plângând amândoi. I-am dat o carte de rugăciuni și o ținea strâns la piept. Situație grea pentru camaradul meu care m-a marcat profund. Am rămas fără cuvinte.

Dacă îți stă în putință ieși din orice mediu care nu te merită, din orice mediu ostil. Din păcate crești și nu ști pe cine crești, iubești și nu ști pe cine iubești. De aceea, lasă pe cei ce sunt nepăsători, batjocoritori să rămână cu ei înșiși și tu roagă-L pe Dumnezeu să îți dăruiască oameni care te merită cu adevărat, oameni pe care să îi poți prețui pentru că semănă cu Hristos.

Nimic nu-i mai mare decât a rosti din adâncul inimii: „Te iubesc, Hristoase!” Această mărturisire nu este doar o vorbă, ci o ardere, o jertfă, o înviere. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Cum pot să-L iubesc pe Hristos?” Iar bătrânul i-a răspuns: „Dacă vrei să-I spui că-L iubești, să nu te rușinezi de crucea ta, să nu te temi de lume, nici de gândurile tale, să te rogi în ascuns și să-I spui: „Doamne, știu că sunt nimic, dar Te iubesc!” Și atunci El va veni și va face sălaș în inima ta.

„Oricâtă știință, avere și cinste am avea, oricâtă nevoință și rugăciune am face, nu ne mântuim dacă nu ne iubim, nu ne iertăm și nu ne ajutăm unii pe alții”, ne povățuiește Sfântul Cuvios Ilie Cleopa

Singurii care iubește pe om necondiționat în acest univers sunt: Dumnezeu și mama care i-a dat naștere. Restul oamenilor te iubește pentru ce ai sau pentru ce faci. Doar mama te iubește pentru că ești, se bucură pentru realizările tale și plânge și se roagă pentru necazurile tale.

Viața te lovește din toate părțile, din toate direcțiile, până la negarea lui Dumnezeu, până când în om rămâne numai iubirea de sine. Sunt oameni care trăiesc ca și când nu ar muri niciodată și sunt oameni care mor ca și când nu ar fi trăit niciodată. Ce își dorește omul de la viață? Ce își dorește viața de la om? „Viața trebuie trăită privind înainte, numai înainte, dar poate fi înțeleasă doar privind înapoi.” Soren Kierkegaard Uneori, viața îți oferă decât o singură opțiune: să accepți situația în care te afli și să mergi înainte. Viața nu e dreaptă mereu, dar este frumoasă dacă ști unde să te uiți: nu te uita la muscă, uită-te la albină! Folosește-ți energia pentru lucrurile înalte. Viața e o pregătire pentru moarte. Nu te opri niciodată până ce ai căpătat înțelepciunea de a muri! Dacă ajungi să nu mai ceri nimic, viața îți dă doar ce ai nevoie.

Așadar, nu contează că suntem diferiți unii de alții câtă vreme nu suntem diferiți de chipul lui Dumnezeu. Important este să rămânem lângă oameni care reflectă chipul lui Hristos. Biruiește viața ca să nu te biruie ea pe tine! Amin.

Doamne, ajută!

Ștefan POPA