Din ciclul „Din puțul gândirii lui VeDeMe”

SCOPUL PARTICIPANȚILOR, ÎN MAJORITATEA CAZURILOR, LA EVENIMENTELE LITERARE

La unele evenimente literare, numite cenacluri, pe lângă că am participat, în vreo douăzeci de rânduri, (referindu-mă la o anumită perioadă de timp, nu în general),  nu doar să ascult ce se prezintă: cărți, reviste, antologii sau lucrări literare în manuscris , ci am urmărit de-a fir de păr un anumit aspect după afirmația unui scriitor renumit pe plan national, citez: ”Un poet consacrat nu mai umblă pe la cenacluri”. Am încheiat citatul. Exact, are dreptate într-un fel. În altă ordine de idei am constatat că unii scriitori care se cred consacrați, (nu mă refer la președinții și vicepreședinții unor formațiuni culturale de felul menționat mai sus), totuși vin uneori la ședințele unui anumit cenaclu, nu pentru că-i interesează că cine mai vine, sau care ce prezintă, ci pentru că este programat să citească ceva din creația sa, sau să țină o alocuțiune despre cineva, fie despre un scriitor anume, sau despre creația acestuia, ori despre evenimente, locuri, fapte, aniversări, evident de la masa din față, ”tip” masa mirilor cu nănași cu tot. Pe un anumit scriitor de acest fel nu-l interesează că cine îl ascultă, cine îl înțelege ce vorbește, că nu pentru asta a venit la evenimentul cu pricina, ci pentru faptul că imediat după aceea apar pozele, articolele în diferite publicații că a luat cuvântul , ca invitat la masa din față, lângă invitați de seamă. Că doar așa se poate vedea printr-un anumit sistem de socializare că unde și lângă cine a stat acolo, adică din noianul de fotografii făcute doar de fală. În rest a apărut ”procedura” de ultim moment, când nu se anunță nimeni să prezinte ceva din creație proprie, pentru a se putea continua la rând unele ședințe de cenaclu, pot citi din creația lor toți doritorii. Păi, cine apucă să citească e ”citat” în cronica cenaclului, cine nu…Ioi, tulai Doamne, nu reușești să spui măcar două cuvinte la unele evenimente culturale de felul celor menționate mai sus, intri în ”rândul” nebăgaților în seamă.  Acest aspect este confirmat prin faptul că există un fel de ”intruși” care se ocupă de a cârcoti personal în acest sens, sau prin complici care le dau "raportul" despre cum a decurs o anumită ședință. Despre asemenea aspecte se ”bârfește” la colțuri de stradă sau chiar se trimit mesaje prin mail cum că X și Y au participat la un anumit cenaclu, însă nu i-a băgat nimeni în seamă. În fond ce putem deduce de aici, doar faptul că la cenacluri se face participarea strict pe bază de invitații și în aspectul să se afirme și cei mai puțin cunoscuți, sau anonimii, adică să li se dea și lor cuvântul, să recite ceva, sau să-și spună și ei părerea despre ceva/cineva. De fapt care dintre simplii cititori îi văd direct pe scriitori la asemenea întruniri? Nimeni, nici vorbă. Nu există simpli cititori care să vină la cenacluri, decât scriitori. În majoritatea cazurilor își citesc ei la ei din ce au scris. O, ba da sunt unii elevi adunați ”cu arcanul” de la diferite  unități de învățământ, sub percepția: ”Știmați elevi, mergem la evenimentul literar din data de ….?” Păi, care elev va spune că nu merge dacă îndemnul vine de la dirigintă sau mai ales de la profesoarul de limba și literatura română?  Să fie luat/luați în ochii răi…? În rest, probabil doar cei care din anumite constrângeri, colegi de breaslă, rudenii foarte apropiate vor participa la asemenea evenimente , iar de alți simpli cititori nici nu poate fi vorba. Când spun simpli cititori mă refer la cei care nu au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la care cât este de sărac ori la funcții și poziții sociale.

       Cică atunci când se mai vehiculează că la o anumită "ședință" de cenaclu, undeva, cândva va fi un invitat special, un scriitor consacrat, un "cenaclist" de vază, păi, numit "de vază" nu neapărat pentru că frecventează mai des asemenea întruniri, ci pentru faptul că este dintr-o anumită breaslă de seamă și fiind considerat a fi din rândul personalităților în aspect literar. În acest sens sigur vor veni la evenimentul cu pricina și alți scriitori de prestigiu, chiar dacă unii dintre ei n-au fost de grămezi de ani, chiar de un deceniu pe la cenacluri. Evident doar să se bage în seamă pe lângă invitat, nu neapărat pentru altceva.  De fapt unii numiți cenacliști doar pe hârtii, vin numai cu invitație specială, adică spunând "păi, voi veni dacă sunt invitat/invitată". Altfel, credeți că ar fi avut gând să vină? Nici vorbă. Astfel se așază la masa din față. Ioi, dar când sunt mai mulți invitați, dintre care unii nu au loc la masa din față, ci se uită cu jind, apoi se așază mohorâți la altă masă. Ce să mai vorbim când s-a "îndătinat" procedura că cine nu ia cuvântul la asemenea întruniri este considerat un "nebăgat" în seamă. Apoi să vezi cârcoteli în lungul și în latul municipiului că pe X nu doar că nu l-a chemat la masa "prezidiului" dar n-a spus nici măcar două cuvinte și astfel trece în "categoria" nebăgaților în seamă. Astfel cei care au de gând să vină la asemenea evenimente se fac luntre și punte, întocmindu-și din timp ciorne, prospecte, articole de pe care să citească ceva, să nu fie trecuți pe lista "nebăgaților" în seamă. Ioi tulai Doamne, în acest sens, de la primul până la ultimul venit trebuie să spună ceva la evenimentul cu pricina, chiar se avântă unii ridicând mâinile să fie îngăduiți pentru a spune/ recita ceva, să fie trecuți în cronica cenaclului că au luat cuvântul, altfel trec din start că au fost la cenaclu doar ca "nebăgati" în seamă. Și totuși care n-a apucat să rostească ceva, mai are o ”portiță de scăpare” din ploaia cârcotelilor. Să-și facă fotografii cu cineva. Păi cu cine, dacă nu este fotografiat de cineva …că unii făcând poze așa doar pe sărite, strict la cei cu care sunt într-o anumită gașcă, mai există fotografia de grup, care dovedește că a participat la evenimentul cu pricina. Și totuși ce putem deduce prin toate cele spuse mai sus. Nu spune nimeni că nu avem dreptul la socializare prin diferite aspecte pașnice, însă trebuie să avem în vedere ca asemenea apropieri de anumite persoane să nu pară lingușiri, încercări de asociere fără noimă, cum sergentul să încerce să facă masă comună cu un ofițer de rang înalt, fără a fi invitat. Sau chiar un scriitor anonim, ori mai puțin cunoscut să intre așa în mod repetat doar prin intenția sa în compania unei personalități, fără a fi luat în seamă decât prin constrângerea că nu este bine să nu schimbi măcar două vorbe cu cel care te abordează într-o anumită privință.  Atunci pe linie scriitoricească orice scriitor trebuie să aibă în vedere cum, unde și în prezența cui trebuie să-și prezinte creațiile. Pe cine invită, din ce breaslă face parte. Unde poate participa după felul cum este caracterizat, ce nivel are pe linie de talent…Altfel …după afirmația mai sus spusă: ”Un scriitor consacrat nu mai umblă la cenacluri”. Are dreptate, însă înafara faptului când este invitat special să-și prezinte ceva din creațiile sale, sau când este programat să țină o alocuțiune, evident de la masa din față, despre cineva/ceva, altfel…nu-l veți vedea decât la evenimente unde participă scriitori de seama lui. 

  Vasile Dan MARCHIȘ

poet, eseist, editorialist, publicist, fondatorul revistelor „Izvoare codrene”& „Sintagme codrene”

ofițer de presă la Liga Scriitorilor din România