de Gheorghe Pârja
După lectura recentei cărți de poeme semnată de
profesorul Ștefan Herțeg, mi-a venit în memorie expresia simbolistului francez
Paul Verlaine: muzica înainte de toate! Dar nu am uitat nici prima parte din
crezul evanghelic: la început a fost Cuvântul! Profesorul și poetul Ștefan
Herțeg a pus un motto convingător pentru această carte cu o cadență personală:
Cuvântul a sosit odată cu sunetul! Simt în preajma acestor adevăruri o bucurie
stinsă în smerenie. Credeam că poeții nu au un limbaj al sunetelor, nici unul
al culorilor, nici unul abstract al cifrelor. M-am înșelat, dovadă stă cartea
pe care o prezint cititorilor.
Volumul SONORE (Editura Casa Cărților, 2026) al
poetului Ștefan Herțeg vine să onduleze părerile mele și ne oferă un florilegiu
inspirat dintr-o realitate pe care o stăpânește cu prisosință. Nu oricui îi
este dat să asculte instrumentele care ne fac bucurie în mersul vieții. Să le
dea semnificații lirice. Am sentimentul că poetul a avut un dialog tainic cu
aceste minuni ale omului, instrumentele muzicale, care fac sufletul să cânte.
Rând pe rând, am aflat despre lemnul sfințit al pianului, feerica melodie a
clarinetului, sunetul blând al cornului, vibrările mărite ale flautului, aerul
presat, încântat al trompetei, tonurile aromate ale fagotului, ori sculpturile
ornate ale vestitei harpe: „Final armonic/ ritm tonic/ încheie măiestrit/
harpe-n ciupit/ Harpa, Astra.”
Notez că fiecare instrument este un pretext pentru
poeme inspirate din destinul măreț al instrumentelor muzicale. Recunosc, poetul
a provocat liric un domeniu mai puțin folosit de confrați, de unde și farmecul
încântător al acestui volum. A învățat cuvintele să dea lustru visului, să
definească cu pricepere statura maeștrilor. Astfel, Vivaldi trăiește prin
timpuri, anotimpuri, Ceaikovski face armonii printre celebrii lui mesteceni,
Chopin leagănă nocturne sălcii, Bach este cuprins în rugăciune, Mozart este
prins de repeziciuni, Beethoven este titan, pe când Enescu este elan. Debussy
este marea, Wagner este forța, iar Grieg poartă torța.
Constat un curaj poetic măgulitor în a defini opera
uriașilor compozitori prin cuvinte esențiale. De aici o dimensiune remarcabilă
a cărții, prin puterea cuvintelor de a defini miracolul, deoarece ele sunt
umbra de aur a materiei. Poetul sugerează că poemele sale sunt un dor ce nu
cunoaște repaus pentru muzică și cuvânt, eul liric având un dialog folositor cu
marii compozitori și cu instrumentele lor muzicale. Întregul volum este o
confesiune ingenuă, o mărturisire curată a unui devotat al muzicii. Dar poetul
are darul de a înnobila cuvinte, de a căuta lumina din ele pentru a le adânci
rostul: „Sunet cuvânt/ început sfânt/ împreună răsună/ ascultări, cuvântări,
sonorizări/ începutului, făcutului/ Toate sunt, sunet cuvânt!”
Apoi, poetul, folosind epocile muzicale, ne atrage
pe plaja definirii personale. Așa, barocul are anotimpuri vii, clasicul clare
armonii, romanticul amor dual, iar modernul voal atonal. Volumul de față are,
după percepția mea, o undă compozitoare din cadența versurilor din barbianul
poem Uvederode, socotit ca un tărâm al armoniei. Ștefan Herțeg folosește o
sintaxă eliptică și o densitate a sensurilor. Sunt versuri pline de sugestii și
aluzii, provocând o atmosferă de mister și reverie. Așa a transpus solfegiul
din muzică în cel al cuvintelor, consfințind definiția că este tehnica
esențială în dezvoltarea auzului muzical. În cazul de față am auzit cuvintele
cântând.
Dirijorul cărții a convocat cu rosturi lirice
instrumente miraculoase, care fac o orchestră bine strunită pentru ariile care
ni se răsfrâng în auz. Poetul găsește calea fericită de a pune în armonie
muzica cu măsura cuvintelor. Este un solfegiu care se poate cânta în agora.
Cântecul păsărilor nu se mai aude nici măcar în parc, fiindcă tocmai se cosește
mecanic iarba. Dar privighetorile pot fi ascultate în această carte. Care mi-a
adus aminte de orele de muzică de la Liceul Pedagogic din Marmația, unde am
descifrat miracolul de dincolo de portativ, folosind tehnica solfegiului
sufletesc.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu