Am citit zilele acestea despre o sportivă obligată să se retragă din competiție din cauza unei fracturi de stres. Nu era vorba despre un accident spectaculos sau o lovitură puternică.
În medicină ni se explica simplu: osul a cedat în urma unor solicitări repetate, aparent suportabile, acumulate în timp.
Și atunci mi-am pus o întrebare. Oare și o societate poate suferi o fractură de stres?
Poate că marile crize nu apar dintr-o singură greșeală. Poate că ele sunt rezultatul miilor de mici compromisuri, al minciunilor tolerate, al adevărurilor deformate, al manipulării, al oportunismului, al degradării dialogului public și al indiferenței noastre de fiecare zi.
În perioada următoare vă propun o serie de scurte reflecții despre ceea ce aș numi „fractura de stres a societății”.
Vom vorbi despre banalizarea răului, epoca post-adevărului, oportunismul politic, impresariatul politic, psihologia puterii, manipulare, ingineria haosului, influența rețelelor sociale și a inteligenței artificiale, dar și despre soluții: înțelepciunea binelui, educația, caracterul, responsabilitatea și speranța.
Nu îmi propun să ofer adevăruri definitive. Îmi propun doar să pun întrebări.
Pentru că, uneori, o societate începe să se vindece în momentul în care îndrăznește să-și pună întrebările potrivite.
Cristian ANGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu