Spiru Haret, reformatorul

                                  de Gheorghe Pârja

De mulți ani ochii lumii românești sunt îndreptați spre starea învățământului. S-au perindat pe la minister multe persoane, cu studii sau competențe mai mult sau mai puțin adecvate. S-a tot vorbit despre reformă, dar aceasta a rămas tot la poarta sau în curtea școlii, departe de măsura vremurilor. Așteptăm, așteptăm, dar salvatorul nu mai vine. Când m-am format ca învățător la Liceul Pedagogic din Marmația, dascălii mei îl evocau pe Spiru Haret, fost ministru al învățământului la începutul veacului XX. Un mare reformator. Cu ani în urmă, într-un editorial, referindu-mă la învățământul românesc din aceste timpuri, îl invocam și eu pe ministrul și pedagogul Spiru Haret. A fost un cunoscut matematician, fizician, om politic liberal, membru al Academiei Române. Obține la Paris titlul de Doctor în științe matematice, lucrarea lui având un mare ecou în lumea științifică a acelei vremi. A fost un ministru profund reformator, legile lui având efect până în ziua de astăzi.

A investit mult în pregătirea învățătorilor și profesorilor, că ei dau calitatea educației. A înființat grădinițele pentru copii, reorganizând școlile normale, a introdus lucrările practice agricole. A sporit considerabil nivelul știutorilor de carte în țară. O, câte personalități interbelice s-au format după legile lui! Istoricul Nicolae Iorga spunea la un Congres al învățătorilor: „Când vorbesc despre Spiru Haret, ridicați-vă în picioare!” Da, o să-mi spuneți, e o altă lume, alte pretenții are societatea de la tinerii alumni și câte și mai câte. Dar învățarea, dorința de cunoaștere nu și-au schimbat menirea. Când constați că avem demnitari care sfidează cartea, te cutremuri. În editorialul despre care vorbeam, citam spusele unui fost primar al unui mare oraș al României, într-un discurs rostit în fața elevilor și profesorilor unui liceu din urbea în care a fost ales: „Eu nu mă prea omoram cu învățatul pentru că nu prea îmi place cartea (…). Am luat 7 la purtare. Dar asta e. Cu 7 conduci orașul, cu 10 culegi căpșuni în Spania. Lumea de astăzi este plină de prostie. Prostia vine din două părți: de la târla de oi sau de la prea multe cărți citite. Așa că aveți grijă ce și cât citiți.”

Omul acela a avut două mandate de primar, iar spusele lui fac parte dintr-o lume întoarsă pe dos. Albul este negru. Lumina este întuneric. Asemenea personaje, stricătoare de direcție firească, sunt suficiente în jurul nostru. Sunt agresive și își arogă vocații de profeți. Le cunosc și mă cuprinde un sentiment de milă. Dar ele nu se simt vinovate. De unde vine necazul? Din mai multe părți. Nu am cum să nu mă gândesc la școală. Că doar l-am evocat aici pe ministrul Spiru Haret. M-am bucurat că mai zilele trecute, colega de bucurie și suferință literară, Andrea H. Hedeș, în revista de cultură Neuma, și-a potrivit gândul cu al meu invocându-l pe reformatorul ministru, într-o notă eminesciană: „Cum nu vii tu, Spiru Haret?”

Știu din lecturile mele că Spiru Haret a condiționat lumii politice, de atunci, că acceptă demnitatea cu condiția să o poarte, în numele reformei învățământului românesc, timp de 12 ani. Nu a fost tocmai așa, dar nici departe de pretențiile distinsului cărturar. Și când mă gândesc că în trei decenii și jumătate noi am avut la învățământ vreo 40 de miniștri… Care de care mai orgolios să se vadă statuie, dar coerența în reforme a rămas o suferință. O derută. Cu regret, constatăm că învățământul postdecembrist nu și-a găsit cadența cu vremea. Cu puține excepții, am avut parte de conducători șterși, bâlbâiți în decizii, fără orizont cultural. Ferice de acei dascăli care au ca scop jertfa întru profesie. Că sunt mulți devotați ai catedrei. Pe unii îi cunosc. Cu ei ținem flamura sus. Așa ni se face dor de Spiru Haret. Și-i chemăm spiritul reformator în zilele noastre. Locuit, în mare parte de stări anacronice.

Se dau directive ciudate, care nu se mulează pe viteza lumii de astăzi. Vorba lui Augustin Buzura: dacă ridicolul unor conducători ar ucide populația țării, ea ar scădea vertiginos. Gândiți-vă la toate acestea că noul an școlar bate la ușă. Școala este centrul viu al societății. Și nu-l uitați pe Spiru Haret. Că un crater de pe harta lunii poartă numele lui. Dar și o profundă reformă în educația românească. Brâncuși l-a cunoscut personal pe Spiru Haret. Fiind solicitat să facă o machetă pentru o statuie a reformatorului ministru, marele sculptor a prezentat o fântână. Pentru el, Haret era un izvor de apă vie, pentru națiune, un izvor dătător de viață. Este bine să nu-i uităm pe înaintași. Avem nevoie de lecțiile lor!