— Aveți posturi libere la stat?
— Da, avem, cât cuprinde:
De miniștri, de prim-ministru
Și chiar de președinte!
— Ce condiții trebuie să îndeplinesc?
— Condiția primă este
Să te doară-n fund de țară
Și de poporul care muncește.
Mai trebuie ca vorba mieroasă
Din repertoriu să nu-ți lipsească
Și capacitatea de a-i minți pe toți,
De care să te doară-n bască.
Să fii oportunist din naștere
Și lichea din convingere,
Să te strecori mușcând pe oricine
Sau, obedient, prin lingere.
Că ești în vârf doar un timp,
Conștient să fii cu vârf și-ndesat,
Căci după tine trebuie
Să nu mai rămână nimic de furat.
Rămâi liniștit în hoție,
Fiindcă „are balta pește”;
Furi de la țară și furtul de acolo
Niciodată, nimeni nu-l plătește.
Stai liniștit, nu-i nicio scofală
Dacă cumva ești și prins:
Iei pușcărie cu suspendare
Și rămâi cu prada de neatins.
— Pot să fiu canonizat după?
— Bineînțeles, nu-i nicio tevatură,
Poporul poartă broboadă
Și uită de la mână la gură.
O să-ți pupe chiar mâna,
Compătimindu-te că n-ai putut,
Cerându-ți iertare că n-ai furat
Așa cum tu ai fi vrut.
Totul e partidul potrivit,
Abonat la sinecuri și cașcaval,
În care să dai cu nesimțire din coate
Ca să rămâi pe val.
Nu trebuie să onorezi nimic,
Căci la noi credulitatea e boală grea,
Înfiptă organic în propriul ADN:
„Crede, române, și nu cerceta!”
Și superficialitatea în aceeași notă,
Și nepăsarea până la miez,
Totu-i aparență, ca să dea bine:
„Fă-te, Mircea, că lucrezi!”
Răzvan Ducan
3 august 2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu