Revista sibiană ajunsă la numărul 266 confirmă, încă o dată, că literatura, memoria și identitatea culturală au puterea de a aduna oamenii în jurul aceleiași pasiuni pentru frumos.
De aproape două decenii și jumătate, această publicație își continuă drumul cu perseverență, reunind autori din țară și din diaspora, poeți, prozatori, eseiști, istorici, oameni de cultură și iubitori ai cuvântului scris. În spatele acestei construcții editoriale se află o echipă dedicată, coordonată de directorul revistei, prof. univ. Anca Sîrghie, și de redactorul-șef Ioan Gligor Stopița, alături de redactorul-șef adjunct Mihai Batog Bujeniță și secretarul de redacție Ovidiu Repede.
Editorialul semnat de Dorel Cosma, intitulat „Rapsodia – o revistă care ține vie cultura românilor de pretutindeni”, fixează chiar de la început coordonatele acestui număr. Autorul vorbește despre rostul unei publicații care nu se mulțumește să consemneze viața culturală, ci participă activ la desfășurarea ei. Prin colaboratorii din diferite zone ale României și prin legăturile cu românii din străinătate, revista „Rapsodia” devine o punte între generații, comunități și sensibilități artistice. Este, fără îndoială, una dintre misiunile importante ale presei culturale contemporane.
O notă aparte o aduce Luminița Nielsen, din Viena, prin textul „Alles Walzer”, o meditație asupra conviețuirii, diversității și trecerii timpului. Experiența celor 55 de ani trăiți printre vienezi și alte naționalități se transformă într-o mărturisire despre oameni, toleranță și speranță. Viena nu mai este doar orașul unei singure identități, ci un spațiu în care limbile și culturile se întâlnesc asemenea instrumentelor într-o orchestră multiculturală.
Memoria istorică și emoția personală se împletesc în paginile semnate de Ioan Vulcan Agnițeanu. În „Vechi amintiri dintr-o vară fierbinte de război”, autorul ne întoarce în anul 1941, în atmosfera satului românesc rămas în grija femeilor, copiilor și bătrânilor, în timp ce bărbații plecau pe front. Povestea se remarcă prin autenticitatea evocării, prin detaliile vieții rurale și prin puterea amintirii de a păstra vii chipurile celor dispăruți. Nu este doar o pagină de istorie, ci și o mărturie despre suferință, solidaritate și rădăcini.
Un spațiu consistent este acordat reflecției literare. Francisc-Mihai Lőrinczi semnează eseul „Decupaje subiective... din inima lirismului”, o incursiune în universul poeziei, al memoriei și al frumuseții interioare. Pornind de la Lucian Blaga, Ana Blandiana, Rabindranath Tagore și alți creatori, autorul construiește o meditație amplă asupra inimii, satului natal, iubirii și cuvântului poetic. Este un text care solicită cititorului răbdare și disponibilitate sufletească, invitându-l să privească dincolo de aparențe.
Tot în zona eseului cultural se înscrie contribuția profesoarei Anca Sîrghie, „În Avrigul meu, un tipar cultural perpetuu”. Evocarea Avrigului și a domeniului Brukenthal devine prilejul unei întoarceri în timp, spre locuri și experiențe care au contribuit la formarea unei sensibilități culturale. Dincolo de amintirea personală, textul recuperează frumusețea unui spațiu cu valoare istorică și spirituală.
Poezia ocupă, firesc, un loc important în economia revistei. Semnează în acest număr: Aurel Domide-Șănțanu, Maria Popa, Alina Diaconu, Marcel Miron, Ionela Daniela Predan, Răzvan Ducan, Katy Șerban, Ion Dulugeac, Brigitte Hermann, George Eftimie, Enrique Antonio Liranzu, Maria Trif, Ovidiu Repede, Cleopatra Stoicescu, Adelina Sonia Mărginean, Emil Cătălin Neghină, Ioan Friciu, Anca Lupu, Walter Johrend și Nicolae Toma. Aceștia alcătuiesc un tablou poetic divers, în care se regăsesc melancolia, iubirea, nostalgia, natura, credința și meditația asupra existenței.
Toamna, cu toate simbolurile sale, traversează multe dintre aceste creații. În versurile lui Aurel Domide-Șănțanu, satul, gorunul și amintirea părinților devin repere ale unei geografii sufletești. Maria Popa surprinde singurătatea și neliniștea nopții, în timp ce alți poeți propun propriile formule de explorare a sensibilității contemporane.
Proza aduce o altă dimensiune lecturii. Decebal N. Todăriță, prin „Asociația de locatari”, Victor Ilina, cu „Funigei de octombrie”, și Rodica Nicolae, prin episodul „Sejur în Deltă (1) – Sosirea”, oferă cititorului experiențe narative diferite, de la observația cotidiană la evocarea unor locuri și întâmplări. Mihai Batog Bujeniță propune „Terra – Colapsul civilizației”, iar Adrian Drăgușin aduce în atenție „Visul de Crăciun”. Sunt contribuții care diversifică paleta tematică a numărului.
Un loc aparte îl ocupă și materialele dedicate culturii, spiritualității și cărții. Nicolae Tudor continuă seria consacrată postului Radio „Trinitas”, iar Ada Stuparu prezintă „Poezii pe Portative” de Daniela Barbu. Valeria Paștiu Gușeilă continuă seria „Amintiri”, iar Silviu Guga propune, în rubrica „Cabinetul de lectură”, o privire asupra unui debut surprinzător.
Deosebit de interesante sunt și contribuțiile care aduc în atenție limba română, patrimoniul cultural și personalitățile literaturii noastre. Ioan Gligor Stopița semnează un material dedicat lui Ioan Friciu, prezentat ca un prolific poet și prozator sibian. Dorel Cosma ne propune o incursiune cu titlul provocator „Parisul se pregătește de război”, iar Ion Talpoș realizează un interviu cu scriitoarea Anca Sîrghie.
Zenovie Cârlugea, prin articolul „Mama noastră, limba română”, readuce în discuție una dintre temele fundamentale ale identității naționale. Limba nu este doar un instrument de comunicare, ci memoria unui popor, expresia unei istorii și legătura nevăzută dintre generații. În aceeași zonă a recuperării valorilor culturale se înscrie Carmen Cristina Oltean, care scrie despre Simona Laiu și istoria realizată cu acul, demonstrând că și arta lucrului manual poate deveni mărturie de patrimoniu și expresie a identității.
Un moment de profundă încărcătură culturală îl reprezintă materialul Gabrielei Șerban despre „Antologia poeziei sepulcrale românești”, realizată de Simion Dănilă. Dincolo de prezentarea unei lucrări impresionante, articolul este și un omagiu adus profesorului, traducătorului și antologatorului dispărut în iunie 2026. Opera sa, care reunește creațiile a numeroși poeți, rămâne o contribuție importantă la păstrarea memoriei literare românești.
Finalul revistei ne poartă din nou dincolo de granițele țării, la Viena, prin reportajul semnat de maramureșeanul Ioan Godja despre cea de-a IV-a ediție a manifestării „Toamna Culturală Românească la Viena”. Desfășurat în zilele de 17 și 18 octombrie 2026, evenimentul a reunit scriitori, muzicieni, artiști plastici și iubitori de cultură din România și Austria. Poezia, muzica, artele plastice și întâlnirile comunitare au demonstrat că identitatea românească nu se pierde odată cu plecarea din țară. Dimpotrivă, ea poate deveni mai puternică atunci când este împărtășită și transmisă generațiilor tinere.
Prin toate aceste contribuții, numărul 266 al revistei „Rapsodia” se dovedește o publicație generoasă, cu o structură editorială diversă și cu o deschidere remarcabilă spre cultura română de pretutindeni. Nu este o simplă înșiruire de texte, ci o întâlnire între experiențe, generații și moduri diferite de a înțelege lumea prin literatură și artă.
Consider că „Rapsodia” nu este doar o revistă care apare lunar. Este o fereastră deschisă spre sufletul românesc, o punte între cei de acasă și cei plecați în lume și, mai ales, o mărturie că literatura nu are granițe atunci când este scrisă cu inimă.
GDL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu