Am o pălărie cioaclă,
Când merg cu calul la apă,
Colo jos între vâlcele,
Unde știe, singur mere.(ge)
Despre căluț este vorba,
Știe bine cum stă treaba,
Căci acolo e căsuța,
Unde șade și mândruța.
Îi dă calului ovăz,
Ca să merg și eu s-o văz,
Îl adapă cu apă bună,
Seară când e luna plină.
Că știe că sunt pe-aproape,
Și-o să merg dacă e noapte,
Să-mi dea mie de-mâncare,
Vin într-un ulcior mai mare.
După care va fi bine,
Cu mândruța lângă mine,
Calul e sătul și adăpat,
Eu cu mândruța în pat.
Cu cioacla de pălărie,
Ca lumea să nu mă știe,
Că sunt încă la căsuța,
Unde mă iubea mândruța.
Autor Nelu Danci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu