Cosmarul comunist

 

Noiembrie 12,  2026

COSMARUL COMUNIST

Acum 37 de ani in luna aceasta a cazut Zidul Berlinului. A fost unul din cele mai importante evenimente ale veacului trecut. A dus la prabusirea uimitor de rapida a comunismului in Europa de Est pina la sfirsitul aceluiasi an, 1989. In 1990 comunismul s-a prabusit si in Albania si Uniunea Sovietica. S-a prabusit un sistem politic necunoscut inainte in istorie prin cruzimea si prezenta lui in fiecare celula a societatii si vietii private a individului. A fost un sistem construit intr-o maniera desemnata sa-i previna prabusirea. Prin teroare, informatori, intimidare, intemnitare, si o retea imensa de agenti politici, gardieni ai sistemului totalitar – Securitatea.

Dumnezeu ne-a scapat de totalitarism, dar Europa inca nu s-a vindecat de aspiratiile ei comuniste ori utopice. Ele inca ramin adinc inradacinate in miscarea progresista si majoritatea intelectualilor continentului. Acestia sunt in exclusivitate persoane care nu au trait experienta comunista, dar insista ca experimentul comunist trebuie sa fie incercat din nou. In cei 109 de ani care au trecut de la Revolutia Bolsevica, societatea a experimentat continuu cu comunismul. Fara nicio pauza. China, Cuba, Corea de Nord inca sunt, oficial, tari comuniste. Dar rezultatul e si a fost acelasi: saracie si represiune politica.

O noua Zi a Europei

9 noiembrie, nu 9 mai, ar trebui sa fie adevarata Zi a Europei. Declaratia Schuman din mai 9, 1950 nu justifica stabilirea Zilei Europei pe acea data. Prabusirea comunismului pe 9 noiembrie o justifica mai mult ca oricare alt eveniment. Pe 9 noiembrie Europa a redevenit din nou „Europa” ca urmare a prabusirii comunismului.

Noiembrie 9 ramine o zi tolerata in Europa, nu sarbatorita, cum s-ar cuveni. E mentionata (pe ici si colo) din politete, nu din convingere. Atitudinea indiferenta ori pro-marxista a Europei fata de comunism este un afont la adresa noastra, a est europenilor.

Va recomandam marturia unui intelectual britanic care ne impartaseste, in parte, perspectiva. Fost ateu, comunist, marxist si corespondent la Moscova in anii 60 pentru o publicatie britanica, Peter Hitchens s-a vindecat de comunism in 1978 vizitind Praga la 10 ani dupa invazia sovietica. (Intre timp, Hitchens a revenit la credinta) Hitchens isi face si o mea culpa. Recunoaste ca daca stia multe despre „Europa” nu stia „nimic despre Dunare sau Carpati”. Ignoranta asta persista pina in ziua de astazi nu la putini occidentali.

Redam citeva paragrafe din ratacirea lui Hitchens prin comunism si reintoarcerea lui la normalitatea politica. Articolul poate fi accesat in intregime aici (in engleza): https://spectator.com/article/how-prague-cured-me-of-my-communism/

***
Vești groaznice de la Praga, într-o altă lună august înăbușitoare, de multă vreme, mi-au dat lumea cu totul peste cap. Era anul 1968, un an al minunilor – dintre care niciuna nu a fost tocmai plăcută – care nu va fi uitat prea ușor. A fost anul în care m-am alăturat unei secte troțkiste. Anul în care am lovit un om (în legitimă apărare). Anul în care am participat la prima mea demonstrație violentă și zgomotoasă, împotriva războiului din Vietnam. Câteva săptămâni mai târziu, Parisul era plin de gaze lacrimogene și de pietre de pavaj care zburau prin aer; cât de mult îmi doream să fi fost acolo! Era o epocă în care, dacă nu aveai „capul încins”, însemna că nu gândești sau că nu ești cu adevărat viu. Eram de partea greșită – și, în același timp, de partea bună.

Apoi a venit Praga, cu tancurile sovietice care striveau o scurtă înflorire a libertății. Libertatea, în comunism, era ca focul sub apă. Dar ce era acest oraș misterios, Praga? Lecțiile mele de geografie fuseseră tradiționale, așa că nu știam nimic nici despre Dunăre, nici despre Carpați. Acum descopeream o parte a Europei la care nu mă gândisem niciodată înainte și începeam să înțeleg că ar putea juca un rol important în viața mea.

Zece ani mai târziu, când s-a ivit ocazia de a merge chiar la Praga, a trebuit să mă duc. Așadar, într-o zi de început de primăvară, trenul nostru a trecut din Germania în „imperiul răului”, străbătând o rețea de sârmă ghimpată; și dacă înainte nu considerasem că acesta este un imperiu al răului, cu siguranță am făcut-o atunci. Cehoslovacia era un fel de închisoare. Bărbați în uniforme gri mișunau peste tot – pe vagoane, prin ele și pe dedesubt –, scotocind în fiecare colț al trenului, precum și în buzunarele și bagajele pasagerilor. Scaunele erau din plastic dur. Compartimentele erau decorate cu o stea roșie mare. Orașele prin care treceam erau înnegrite de fum și împodobite cu bannere de propagandă în culorile roșu și alb. Ceilalți pasageri aveau dinți din oțel inoxidabil.

Pe măsură ce ne apropiam de periferia Pragăi, am început să zărim vagoane sovietice marcate cu secera și ciocanul și să simțim că suntem trași în orbita unui soare mai întunecat. În timp ce mergeam cu tramvaiul dinspre Piața Wenceslas spre hotelul nostru, am fost abordați – și ni s-a oferit „prietenia” – de către primul agent al poliției secrete pe care l-am întâlnit, știind cu certitudine că este unul.

Dincolo de toate acestea se întindea orașul, care amintea în mod curios de Oxford prin străzile sale înguste și șerpuite, prin clopote și turle – o priveliște ce putea fi admirată cel mai bine de pe dealul de deasupra; o mare parte a orașului era înnegrită și susținută doar de schele străvechi. Comuniștii nu-l prețuiau. Nu existau turiști. Hrana de bază păreau să fie găluștele. Locul emana o atmosferă apăsătoare de opresiune. Am aflat, pentru prima dată, ce înseamnă să-ți fie teamă să spui ceea ce gândești.

Comunismul opresiv in actiune: cazul dizidentului crestin Joshua Wang

Joshua Wong este un prizonier politic crestin intemnitat in Hong Kong. Luna trecuta a implinit 30 de ani. Ieri, 5 noiembrie, sentinta lui precedenta a fost extinsa cu inca 10 ani. Va avea peste 40 de ani cind (sau daca) va iesi din inchisoare. Wong este un activist politic crestin care a luptat de la 14 ani pentru libertate. Tatal lui i-a fost un indreptar bun si pe masura. La inceputul noului veac, tatal lui a fost activ impotriva legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Hong Kong. L-a integrat si pe fiul lui, Joshua (nume biblic), in actiunile lui, indrumindu-l sa se implice in viata publica pentru valori si libertate. Link: https://www.wsj.com/opinion/joshua-wong-hong-kong-china-57d515d1?mod=hp_opin_pos_3

Joshua si-a inceput activismul politic la 14 ani cind a fondat o miscare – numita scholarism – de opozitie introducerii propagandei pro-comuniste in scolile din Hong Kong. NOTA: daca ar fi incercat ceva similar in Uniunea Europeana (sa spunem impotriva casatoriilor homosexuale) tot ar fi ajuns fie in inchisoare fie penalizat in tarile “democrate” din Europa.

In 2017, Joshua a fost intemnitat pentru prima data. De atunci continua sa fie in teminta. Sentinta de inca 10 ani, data ieri, e pentru “subversiune”, un termen aplicat celor care comunica cu presa externa. Link: https://www.fortifyrights.org/eas-inv-oped-2026-11-05/

Joshua Wong este un Charlie Kirk pentru Hong Kong.

Wong a crescut in traditia protestanta, fiind unul din crestinii influenti care dau nopti nedormite lui Xi si liderilor comunisti chinezi. Jimmy Lai, credinciosul catolic din Hong Konga e si el intemnitat tot pentru ca lupta pentru libertate. Mai devreme in an a primit o sentinta de 20 de ani de temnita.

In vara am scris despre Ezra Jin, pastorul evanghelic intemnitat care mobilizeaza zeci de mii (poate chiar si mai multi) de crestini chinezi sa lupte pentru libertate religioasa si, implicit, libertate politica. Ca urmare a interventiei Administratiei Trump, pastorul Jin a fost eliberat.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

LINK-URILE MATERIALELOR CITATE

Ne-ati atentionat privind dificultatile pe care le intimpinati sa deschideti link-urile materialelor si articolelor din care ne inspiram sa publicam materialele AFR. Motivul dificultatilor este sistemul de transmitere digitala pe care il folosim. Linkurile nu pot fi deschise pentru a preveni spamul. In consecinta, va recomandam sa copiati linkul sau titlul articolului si sa-l puneti in browser (copy + paste) si il veti putea deschide. Titlul articolului de astazi este: How Prague cured me of my communism – The Spectator

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

MATERIALE ADITIONALE

Puteti citi materiale informative aditionale aici: https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro