La Ion
Georgescu Muscel putem vorbi de un
dualism
existenţial, dar nu mă gândesc la conceptul
filosofic
conform căruia la baza
existenței
ar sta două elemente opuse, materia şi spiritul, ci la două elemente
indispensabile înfrumuseţării propriei
vieţi: poezia şi pictura.
Toate cele trei volume ale dumisale
conţin pictură şi poezie sau dacă vreţi poezie şi pictură: „Atelierul de
reparat fluturi”, editura Eurotip Baia Mare, 2009, „Urcând dealul”, editura
Grinta” Cluj Napoca, 2010 şi „Învaţă-mă iubirea”, editura Eurotip Baia Mare,
2013. Dacă l-a debut ne-a surprins plăcut cu 129 de poeme lirice în care
metafora, simbolurile predominau, volum în care a abordat problema omului din
perspectiva tainei creaţiei, omul apărând astfel ca sinteză a universului, ca
microcosmos, parte şi oglindă a întregului, punct de interferenţă între cele
văzute şi cele nevăzute; în cea de-a doua carte se simte o „povară poetică la
purtător”tulburătoare prin faptul că majoritatea poeziilor sunt scrise departe
de ţară şi de locurile dragi, unde Ion Georgescu Muscel şi-a petrecut mare
parte din viaţă. Cele 101 poeme ne dezvăluie un poet matur, cu o uşurinţă a
versificaţiei şi un sistem filosofic personalizat.
Acest proaspăt şi cald volum, pe care avem
bucuria să-l citim de azi înainte, conţine aşa cum spune poetul în „Nota de
autor” o „poezie a suferinţei, a răbdării, a recunoştinţei, a loialităţii, a
generiozităţii şi a extazierii faţă de jertfa lui Isus în salvarea lumii
acesteia”. Poemele din acest al treilea volum: „Învaţă-mă iubirea”, „Biserica
din Costeşti”, „Cum e să crezi”, Curgerea vremii”, De m-aş ruga...”,
Destinaţii”, „Funicularul”, „Gânduri de primăvară”, „Introspecţie”, „Împărtăşanie”,
„În preajma sărbătorilor”, „Locaş de închinare”, Mai presus...”, „Mesteacănul”,
„Mi-e dor de-un vis”, „Mulţumire”, „Ninsoare indecisă”, „Numărarea timpului”,
„O veste”, „Porţile”, „Psalm, „Raţionament”, „Retrăiri”,Rugă de seară”,
„Rugăciune” şi încă pe atâtea altele ne
duc spre o formă concretă de comunicare a omului modern al secolului pe
care-l trăim cu Dumnezeu. Este un demers greu şi îndrăzneţ, motiv pentru care
puţini poeţi contemporani se încumetă să-l realizeze. De ce?! Pentru că „e uşor
a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”( Mihai Eminescu) - dar poetul şi
pictorul Ion Georgescu Muscel, care are o viaţă creştină demnă de urmat de
către noi toţi, ne spune prin poezia Domniei Sale că mântuirea vine prin
Iubirea de Dumnezeu.
În poemele lui întâlnim o religiozitate
aparte, versuri de o rară frumuseţe şi armonie, de o sensibilitate peste
limitele firii specifică marilor creatori ai poeziei religioase româneşti: Radu
Gyr, Ioan Alexandru, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Arghezi şi Lucian Blaga.
Această stare de spirit care domină întreaga
scriere recentă, cu un titlu atât de sugestiv „Învaţă-mă iubirea” poartă cu
sine amprenta unui dascăl pătruns de Duhul Sfânt.
Gelu DRAGOŞ
Astăzi, 14 august 2013, are loc repartizarea
cadrelor didactice care au obţinut la Examenul de titularizare note peste 5
(unii, în urma contestaţiilor depuse la Inspectoratele şcolare).
