Moment liric la Mireșu Mare la aniversarea a 81 de ani a acad. Ion POP

 

Ion Pop (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, Maramureș, România) este un profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar român.

• 
  A deținut diferite funcții administrative, precum decan al Facultății de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj și director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993). Cariera literară se caracterizează prin volume de versuri, de critică literară și traduceri, prin numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.

Ion Pop este criticul al cărui destin se leagă de existența revistei Echinox. A condus revista timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor șef, 1973-1986 în calitate de director al publicației). O perioadă întinsă în care, alături Marian Papahagi, Ion Vartic și alții, a contribuit la formarea a câtorva generații de scriitori.

Opera

• Poezie

A debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A debutat editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990).

• „Echinox”. Vocile poeziei, Cluj, Editura Tribuna, 2008
• 
  
• Critică literară

Criticul literar îl găsim în Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generații (1973), Transcrieri (1976), Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993), Recapitulări (1995), Pagini transparente (1997), Ore franceze, Ajournement general (1994).

• Traduceri

A tradus din Georges Poulet, Conștiința critică (1979) și Jean Starobinski, 1798 emblemele rațiunii, volum apărut în 1990.

• Volume colective

O lucrare pe care a coordonat-o este Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I-IV (1998-2003), ediție definitivă (2007).

Afilieri

• Membru al Academiei Române
• Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1979, 1985, 2001)
• Premiul Academiei Române (1985)

Decorații

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

• 
  
• Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent –
• Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România
• Uniunea Scriitorilor din România

Sursa: WIKIPEDIA

Scriitorul Ioan Cosmuţa a împlinit 81 de ani! La mulţi, mulţi ani!

      Cei doi batranei, sot-sotie, aflati in cel de-al optzecilea deceniu al vietii lor, parasesc apartamentul in care au petrecut cele cinci luni de iarna, din noiembrie pana in primavara care a inceput sa bata timid la usa. In ultimii ani, acestia repeta ritualul cu regularitate, abandonand poluarea orasului in favoarea aerului ozonat din statiunea de munte din inima parcului natural al Muntilor Laurentide din Tara Artarilor. Li se zice munti, desi sunt doar dealuri impadurite brazdate de sute de piste de schi si de numeroase carari de promenada. Sunt locuri de o atractie deosebita, toamna pentru coloritul miraculos al frunzelor de artar, iarna prin abundenta de zapada si barurile pline de caldura de la picioarele partiilor, iar vara pentru excursiile pedestre si cicliste pe crestele dealurilor si pentru popasurile racoroase de pe terasele res­taurantelor.

Scriitorul „globe trotter” Ioan Cosmuţa la a cincea carte

Scriitorul Ioan Cosmuţa, pentru prieteni „Niţă”, s-a născut în Glodul Sălajului într-o familie de învăţători. După terminarea studiilor în domeniul hidrotehnic, la pensionare se stabileşte la fiica lui în Canada. Bun profesionist, cu o sănătate de fier, nu doreşte să-şi consume liniştit pensia bunicică din România şi îşi echivalează studiile pentru a munci pentru canadieni, unde devine expert şi membru al prestigiosului „Ordin al Inginerilor Canadei”. Faptul că a avut funcţii de conducere şi a construit zeci de baraje şi centrale hidroelectrice în ţară dar şi pe trei continente: Europa, America de Nord şi Africa, îl face să publice cinci cărţi cu experienţele trăite: „ Canada între vis şi realitate”, „România mea, Canada mea”, „Un român expert canadian în…Africa”, „Cu truck-ul prin America” şi cea mai recentă realizare literară „Evadat din jungla ebolei”. Apărută în condiţii grafice excelente la Editura Imprimeria Ardealul din Cluj Napoca, lector de carte dr. Viorel Hodiş, volumul îi este dedicat de autor unui prieten şi coleg drag, Pompi Manea, cel care a fost „un Mecena al Clujului, care a dus cu el în veşnicie valoroase proiecte literare”.
Aşa cum se anunţă şi din titlu, „Evadat în jungla ebolei” este o lucrare memorialistică, literară, de acţiune, iar autorul ne poartă prin jungla celor două Guineei, una fostă colonie franceză – Guineea-Conakry, alta colonie spaniolă – Guineea Ecuatorială.

La fel ca şi celelalte cărţi şi aceasta se dovedeşte a fi o carte de aventuri, un jurnal dens în care autorul  vorbeşte  cu nepotul lui şi ne duce în două lumi paralele: ţinutul african în care apare pe timpul misiunii lui în această ţară africană virusul ucigaş „Ebola” ceea ce-l determină să „evadeze” din jungla ecuatorială în satul natal de pe Valea Someşului, un meleag plin de istorie, cu bunele şi relele ce s-au întâmplat în diferite ocupaţii şi regimuri politice.
Revenind la acest proaspăt volum, Corneliu Nicolaescu afirmă despre autor: „Ioan Cosmuţa este un om de formaţie inginer dotat însă cu reale calităţi de scriitor, mânat în permanenţă de dorinţa fierbinte de a împărtăşi semenilor săi crezurile sale despre viaţă, adevăr şi democraţie, indiferent dacă se află în Canada, America, Africa sau România.(…) Un amănunt important este faptul că Omul nostru şi-a înscris numele printre ctitorii Cetăţilor Luminii de pe Someş, Drăgan şi Criş, lăsându-şi o parte din tinereţe înglobată în milioanele de metri cubi de beton ai Amenajării hidroenergetice de la Porţile de Fier, de pe Dunăre. În decada 80 a vârstei sale, inginerul Ioan Cosmuţa îşi continuă activitatea profesională pe continentul african, în zona ecuatorială, acordând asistenţă tehnică, în calitate de expert…canadian, la realizarea unor mari baraje şi centrale hidroelectrice, în Guineea Spaniolă. Şi, pe unde a mai umblat, şi mai umblă, nu a fost numai un constructor sau călător, ci şi un ochi avizat atent la viaţa celor din jur, astfel născându-se cărţile lui.”
Pentru Ioan Cosmuţa ingineria este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan de hârtie. Ca apoi să se materializeze în piatră, metal sau energie. Marea responsabilitate a inginerului, în comparaţie cu cei de altă profesie, este că operele lui se află sub văzul tuturor. El nu-şi poate îngropa greşelile ca medicul. El nu le poate face nevăzute şi da vina pe judecător ca avocatul. El nu poate, ca politicianul, să-şi ascundă lipsurile, dând vina pe opoziţie, sperând că oamenii vor uita. Inginerul, pur şi simplu, nu poate nega că el a făcut-o. Dacă lucrarea nu este bună se surpă, mor oameni nevinovaţi, se distrug vieţi. Inginerul Niţă Cosmuţa poate privi înapoi cu bucurie, construcţiile lui rezistă în timp la fel cum se va întâmpla şi cu cărţile Domniei Sale iar faptul că lângă Casa părintească şi vechiul nuc a construit o casă pentru bătrâneţile sale şi pentru întâlnirile cu fraţii şi amicii săi este ceva firesc pentru un OM şi un caracter deosebit!
P.S. Din surse sigure, am aflat că Ioan Cosmuţa pregăteşte o nouă carte, care va fi în vară  în librăriile clujene! O aşteptăm cu acelaşi interes major!

                                                                                                                                           GDL

A murit marele actor Mircea Albulescu

Mircea Albulescu a încetat din viaţă, în această dimineaţă, la Spitalul Floreasca din Capitală. Îndrăgitul actor, în vârstă de 81 de ani, avea mai multe probleme cardiace, iar inima sa a cedat. Mircea Albulescu a fost supus de-a lungul timpului unei triple operaţii de bypass la inimă.

Într-o emisiune de televiziune marele actor mărturisea: "Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei", adăugând "e bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val".

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu ("Dacii", 1967, "Mihai Viteazul", 1970, "Zile Fierbinţi", 1975, "Revanşa", 1978, "Pentru Patrie", 1978, "Nea Marin Miliardar", 1979, "Mihail, câine de circ", 1979, "Capcana Mercenarilor", 1980, "Wilhelm Cuceritorul", 1982, "Viraj periculos", 1983, "Ziua Z", 1985, "Noi, cei din linia întâi", 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu ("Somnul Insulei", 1994, "Semnul şarpelui", 1981, "Mania", 1977, "Şapte zile", 1973, "Scrisorile prietenului", 1997, "Dincolo de pod", 1976, "Artista, dolarii şi ardelenii", 1980, "Craii de Curtea Veche", 1995).

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola ("Youth Without Youth", 2007), Radu Gabrea ("Prea mic pentru un război atât de mare", 1970, "Dincolo de Nisipuri", 1973, "Rosenemil", 1993), Manole Marcus ("Actorul şi sălbaticii", 1975), Mircea Daneliuc ("Cursa", 1975, "Ediţie Specială", 1980), Alexa Visarion ("Înghiţitorul de săbii", 1981), Nicolae Mărgineanu ("Flăcări pe comori", 1987, "Un om în Loden", 1979), Nicolae Breban ("Printre colinele verzi", 1971), Dinu Tănase ("La capătul liniei", 1982), Mircea Drăgan ("Columna", 1968, "Braţele Afroditei", 1978), Mircea Moldovan ("Totul se plăteşte", 1986), Andrei Blaier ("Momentul adevărului", 1989).

De asemenea, acesta este autorul unor volume de versuri precum "Vizite", "Pajura singurătăţi", "Fluture în lesă de aur", "Clanţe", "Ultimele noduri", şi proză "Bilete de favoare", "Baraka" şi "Bazar sentimental".

Este membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 - 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 - 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti. Dumnezeu să-l odihnească în pace!