Cîţi stăpîni are România?!

Am o plîngere serioasă împotriva unor agresiuni grosolane, care ne injectează clipă de clipă picături otrăvite în ochi, în minte şi în suflet. Cui mă plîng, nici eu nu ştiu, acum, cînd toate au luat-o razna, iar mizeria ne  este servită pe post de  mic dejun, prînz şi cină. Site-ul care ne sare automat în ochi atunci cînd ne decuplăm de la e-mail, este vorba despre „Yahoo România”, ne trage cîte o plamă dureroasă nouă, doamnelor, care mai avem bunul simţ şi ruşinea la cote normale. Mi se face greaţă de anumite titluri mizerabile, preluate de pe reviste de doi bani, cum ar fi: „Istoria vibratoarelor”, „Cinci metode care te duc la orgasm”, „Cele mai bune poziţii pentru orgasm”, „De ce bărbaţii mimează orgasmul” et caetera. Astfel de articole produc silă, nu interes. Dansul la bară, sexualitatea la vedere şi pornografia cu noua ei brutalitate, sînt o sumă dramatică de exhibiţii, care nu-şi au locul într-o societate cu capul pe umeri. Generaţia aceasta, hrănită cu de-a sila din propriile vicii şi slăbiciuni, din violenţă şi ruină, trebuie să se trezească la realitate.  Societatea la vedere ar trebui să fie un loc de siguranţă publică şi moralitate, un loc-oglindă unde să fie proiectate doar aspecte educative. Exhibările mîrlăneşti trebuie închise în spaţii ermetice, nu afişate în apele internetului, accesibile şi minorilor.

 Nici prea titrat, nici cu o profesie la bază

 Dar, să revenim la ciobanii şi oile noastre. Că e de bine sau e de rău numirea lui Eduard Hellvig la cîrma S.R.I. nu vom şti prea curînd. Dacă Preşedintele României n-a consultat axa Washignton-Berlin, iar numirea lui Hellvig ar fi parte din pachetul de datorii faţă de sponsori, atunci, se cheamă că a înţărcat bălaia. Ar fi vorba de încă un buştean doborît sub pretextul copacilor smulşi de inundaţiile şi viitura arestărilor din ultimul timp. În contextul vasalităţii faţă de imperiile hiperactive ale Occidentului, era firesc să-ţi consulţi stăpînii care ţi-au întins o mînă în competiţia cîştigată. Nici prea titrat, nici cu o profesie la bază (a se vedea că un curs de cîţiva ani, trei parcă, la o universitate, plus nişte cursuri politice de vară, sînt cuiburi născătoare de politicieni cu capul în nori), din postura de şomer de lux, Eduard Hellvig a făcut un salt acrobatic tocmai în fruntea Serviciului Român de Informaţii, una dintre cele mai importante pîrghii în administrarea statului. Dacă sistemul de învăţământ, metamorfozat cu intenţii criminale, produce doar semianalfabeţi cu diplome de alfabeţi, de unde să scoatem guvernanţi sau oficiali de calitate? La conducerea României s-a rotit perpetuu acelaşi profil de politician care şi-a dat pantalonii jos la comandă sau şi-a ridicat generos fusta, cu plecăciune şi smerenie, în faţa „valorilor” occidentale!

 Dreptul de a aproba copierea articolelor prezentate AGERO aparţine deţinătorilor de copy-right (autorul/autoarea) care trebuie contactaţi şi informaţi în timp util. Orice preluare de texte din AGERO (presă, televiziune, radio, net) fără aprobarea autorilor și precizarea sursei AGERO intră sub incidenţa legii dreptului de autor.Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie să indice pe mai departe autorul şi AGERO ca sursă originală. Director şi editor-şef, Lucian Hetco.

 După cîte vedem de ani şi ani de zile, a te remarca, azi, în politică, înseamnă a frauda şi a-ţi face stagiul după gratii. În acest ritm al inversării acute şi dureroase a valorilor românismului, nu peste mult timp, copiii românilor se vor numi în mod obligatoriu, Klaus, Orban, Helga, Merkel, Hellvig, Marko Attila, acesta din urmă fiind numele deputatului fugar, care se ascunde în Ungaria după ce Camera Deputaţilor a dat aviz de arestare preventivă din luna decembrie a anului trecut, iar M.A.E. s-a spălat pe mîini.

 Se impune pentru români un salariu  minim pe Uniunea Europeană, dacă tot vorbesc despre drepturi şi obligaţii nediscriminatorii

 Efectiv, pe Eduard Hellvig l-a căutat norocul pe acasă, avînd în vedere că în 2009, absolvent ca bursier Sörös al unor cursuri speciale, a solicitat acordarea de ajutor de şomaj din partea statului român, pentru că nu şi-a putut găsi un loc de muncă. Păi, cred şi eu! Cum să-şi găsească loc de muncă în baza unei şcoli politice? România are nevoie de medici, profesori, ingineri, arhitecţi, muncitori, oameni de ştiinţă, nu de prăsirea şi înmulţirea la infinit a unei clase politice degenerate. O analiză a declaraţiilor de avere a celor 59 de foşti parlamentari care au solicitat ajutor de şomaj, printre care şi Eduard Hellvig, arată că mulţi dintre ei fac parte din categoria şomerilor de lux, cu conturi consistente în bănci şi acţiuni la diverse firme aducătoare de venituri. Rogu-vă, gîndiţi-vă la un român muncitor, al cărui loc de muncă a fost desfiinţat şi care va primi o îndemnizaţie de şomaj de 500 de lei pe lună, timp e nouă luni. Din ce trăieşte bietul român, cînd numai întreţinerea la bloc pe timp de iarnă se ridică la 400 de lei pentru un apartament modest? Dar un ţăran cu o pensie de 400 de lei  cum supravieţuieşte? Europarlamentarii care reprezintă România la curţile de neînduplecat ale Uniunii ar trebui să propună pentru români un salariu  minim pe Uniune, dacă tot vorbesc despre drepturi şi obligaţii nediscriminatorii. Guvernanţii noştri acceptă condiţiile abuzive ale infamei dictaturi F.M.I., în faţa căruia dă raportul cu slugărnicie şi umilinţă. Nu prea înţeleg cum devine „cestiunea”: sîntem integraţi în Uniunea Europeană, dar F.M.I.-ul dictează? Cîţi stăpîni are România? A cui colonie sîntem? Măcar să ştim şi noi.  Muncitorii calificaţi şi necalificaţi care lucrează în condiţii grele, uneori inumane, clasa mijlocie care lucrează cîte 12 ore pe zi, intelectualii, medicii, profesorii ar trebui plătiţi cu mii de euro pe lună.

 Auzim cum  se cioplesc ţepele! Poporul nu poate fi sabotat la nesfîrşit!

 Un fapt m-a şocat în tot acest sfert de veac, şi anume, obrăznicia mereu crescândă a clasei politice de a da găuri în partea de barcă a poporului nostru, reuşind împărţirea lui în două şi scufundarea într-o mare măsură. Mă întreb, cînd oare ne-a dat nouă mintea pe dinafară? Atunci cînd unii au intrat în biserica „Adorarea lui Băsescu” şi au stat prea mult în genunchi, sau acum, cînd, cu coada între picioare, alţii sau tot aceiaşi se ploconesc în faţa unor „sfinţi” străini, care nu se vor trezi niciodată din revelaţia lăcomiei şi corupţiei? Auzim cum  se cioplesc ţepele şi vedem cum se pun în scenă piese de teatru, actori fiind vechile lichele politice. Brambureala cu arestările preventive şi eliberările de după, nu e o întîmplare simplă. S-a dorit un nou episod gen „ziariştii răpiţi în Irak”, în care Băsescu şi serviciile secrete trebuiau să apară ca salvatori, iar opinia publică să aibă mintea ocupată. Regia aceasta nu va mai funcţiona prea mult timp. Poporul nu poate fi sabotat la nesfîrşit! Dacă aş fi prim ministru aş reduce la jumătate numărul servitorilor din servicii. România nu-şi poate permite luxul unei concurenţe cu C.I.A. sau F.S.B., privind numărul de angajaţi, aceştia consumînd bani serioşi de la buget, în timp ce  sănătatea şi educaţia trăiesc de pe o zi pe alta. De ce ar avea nevoie România de atîţia servitori servili, care să spună mereu „yes” (dar fără să iasă din sistem!), în schimbul unor salarii consistente, cînd soarta României este tranşată în spatele uşilor închise de nedreptele şi întortocheatele politici Washington-Bruxell & Co?

                                  Maria Diana Popescu, Agero

                                               www.agero-stuttgart.de 

Bombardierul Tupolev 160, trecerea la ora Europei Centrale şi arma secretă a Chinei

Sancţiunile impuse Rusiei l-au mîhnit într-atît pe Dmitri Rogozin, însărcinatul cu industria apărării, încît a lansat pe Twitter prima declaraţie de război virtuală din istoria omenirii: „Ei bine, domnilor din România, în curând vă vom explica totul - cine sunteţi şi ce credem despre voi.” S-a referit, probabil, la domnii instruiţi în Rusia, cei care s-au jucat de-a teroriştii în timpul loviturii de stat din 1989. Altfel, s-ar afla pe contrasens şi ar putea fi tamponat din plin. „La solicitarea SUA, România şi-a închis spaţiul aerian pentru avionul meu. Data viitoare voi zbura la bordul TU-160”, a scris, în limba engleză, Dmitri Rogozin pe contul său Twitter. Vicepremierul rus este cunoscut pentru modul de adresabilitate provocator sau jignitor. Dacă face pană şi mai pierde şi autobuzul e în stare să meargă cu Bombardierul la cumpărături! Din greşeală, o fi căzut în cap din leagăn şi înţelept ar fi să nu i se mai dea atenţie. Cîinele care latră nu muşcă! Cu gîndul la Stalin, care făcea ce pohtea în Europa, l-a luat gura pe dinainte. Guralivii nu sînt de temut. Vorbele ameninţătoare le ascund micimea şi incapacitatea. Să ne temem de cei care tac şi fac. Nu vă speriaţi de Rogozin! Se crede Titi-durul, dar e un fel de Zgonea al nostru (coleg cu Mihai Viteazul, potrivit declaraţiei sale), care, potrivit unor martori oculari, ar fi mîncat, de faţă cu însuşi premierul Chinei, o colecţie de sculpturi în boabe de orez din perioada dinastiei Ming, a cărei valoare este estimată la patru milioane de euro.

 La bordul bombardierul strategic rus să fie îmbarcat tezaurul românesc şi descărcat la Bucureşti

 Tupolev 160 este cel mai mare şi puternic avion supersonic  de luptă construit vreodată. Atinge 2200 de kilometri la oră şi poate transporta la bord pînă la 12 focoase nucleare sau 12 tone de bombe. Este mai lung decît jumătate dintr-un teren de fotbal şi înalt cît un bloc de 4 etaje. Ceea ce înseamnă că, politicienii noştri n-ar trebui să mai scurme cu nuiaua pe cer. Chiar dacă sîntem şi noi, acolo, în N.A.T.O., nu e indicat să ne băgăm într-un război care nu e al nostru. La dotarea rudimentară pe care o avem, nu e nevoie să treacă vreun militar rus graniţa ca să ne sufle în vînt! Ar fi mult mai util ambelor părţi ca, la bordul bombardierul strategic rus să fie îmbarcat tezaurul românesc şi descărcat la Bucureşti. Dacă vom continua să dăm întîietate ilegalităţilor, manipulărilor externe, abuzurilor de interpretare şi demagogiei, vom rătăci cu beţie în, deocamdată, „pacea rece” impusă omenirii, sub ochiul vigilent al dictatorilor capitalişti, care îşi succed lor înşişi într-o piaţă liberă şi vizibilă a competiţiei militare.

 Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea) care trebuie contactati si informati in timp util. Orice preluare de texte din revista AGERO (presa, televiziune, radio, net) fără aprobarea autorilor și precizarea sursei *Agero intră sub incidența legii dreptului de autor, fiind considerata furt intelectual și va fi pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală. 

 Klaus Iohanis cere trecerea la ora Europei Centrale

 Viaţa noastră se va îmbunătăţi radical doar dacă trecem la ora Europei centrale! Domnul Klaus Iohanis se dovedeşte fi un geniu prin propunerea sa de schimbare a orei României şi trecerea la Ora Europei Centrale, folosită de Germania, Italia, Spania, Franţa, Polonia, Cehia, Ungaria, Belgia şi Olanda. Acesta a motivat că va fi un manifest simbolic prin care transmitem că împărtăşim toate valorile Europei de Vest şi urmărim sporirea eficienţei pe plan economic şi social. Afirmă Iohanis: „România trebuie să se alinieze la ritmul Europei, atât politic, economic, social, cât şi simbolic…o astfel de măsură ar avea o contribuţie şi în plan social, la crearea sentimentului de apartenenţă la o Europă Unită”. L-aţi subestimat cumva? Pe 25 mai îi invită pe români la vot să îşi exprime dorinţa de a trece la noua oră. Genial, spuneam! Prima sa grijă e să schimbe fusul orar al României, pe motiv că vom părea mai integraţi în Europa. Nu ceasul Europei centrale va pune în mişcare societatea românească, deşi Iohanis invocă un proiect de lege prin care România să treacă la ora Europei Centrale. Dacă e pe-aşa, domnule Iohanis, hai, dovediţi că apreciaţi valorile europene şi iniţiaţi un proiect de lege prin care românii să aibă aceleaşi salarii ca în restul Europei. Ce-ar fi să îndreptaţi voi diferenţa de salarizare dintre România şi statele enunţate mai sus? Aşa ceva nu v-a răsărit în gînd? Cum, Doamne Sfinte, cînd voi, care vă milogiţi de votul nostru, nu mai puteţi de bine!

 China şi-a dotat armata cu un batalion de maimuţe „macaci”

 Şi totuşi, dacă noi sîntem pe bune cu americanii, de ce să nu facem cu schimbul? Un an trecem la ora Europei centrale, un an la ora Washington-ului? Vedeţi dacă au mintea odihnită, stomacul şi buzunarul plin! Nu mai sînt probleme de rezolvat în Ţară, deşi românilor nu le ajung banii de pîine şi ar fi mai bine să trecem la ora Chinei, avînd în vedere că se configurează a fi prima putere economică a lumii. Nu degeaba China şi-a dotat armata cu un batalion de maimuţe „macaci”, antrenat pentru a menţine siguranţa trupelor, acestea fiind noua armă secretă a forţelor aeriene din cadrul Armatei chineze pentru Eliberarea Poporului, potrivit postului C.N.N.. Cum Al Treilea Război Mondial mai are de aşteptat, dat fiind faptul că Vladimir Putin a schimbat tonul în criza din Ucraina, lansînd loc dialogului, bun înţeles, fără să renunţe la ţelurile supreme, vă sugerez domnule Iohanis, mai întîi, o reparaţie a nivelului de salarizare şi de trai al românilor, implicit o reparaţie morală, apoi om mai vedea ce facem cu fusul orar. Nici acesta nu poate fi învîrtit potrivit pohtelor. O, da! Vin alegerile pentru Parlamentul European, celelalte alegeri sînt aproape, dar ştiu că românii s-au trezit din amorţire şi au constatat, în sfîrşit, că, sînt partide bătrîne şi partide în faşă cu un potenţial de nocivitate extrem, ale căror reprezentanţi ar trebui să-şi depună candidaturile în mod direct la Rahova şi la Jilava.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Editorial - VIERMELE OTRĂVITOR

Ce interes naţional, ce naţiune, ce ţară, ce suveranitate, ce patriotism? Ba, parol, astea-s bolşevisme, socialisme, comunisme! Capitaliştii înfruptaţi din drogul puterii nu visează decît să facă ţara preş intereselor străine şi să ofere servicii complete multinaţionalelor. Fie că e vorba de puterea rusă sau de cea occidentală, şi una şi alta, vor acelaşi lucru: să ne tragă în piept cît mai mult. „Patriotul român modern” oferă ţara în dar marilor puteri, e trendy să fii colonie. Mai nou, privatizarea Oltchim, cadou pentru nemţii de la PCC.  „Preşedintele României este loial pînă la capăt, uneori chiar şi împotriva evidenţelor, calităţii sale de „pion” balcanic al intereselor euroatlantice. Care vor fi beneficiile sau pierderile generate pentru români de această intransigentă poziţie, rămîne de văzut”, constată Vocea Rusiei, în baza discursului oficial  după reîntoarcerea preşedintelui la Cotroceni.

Să răspunzi cu imoralitate la imoralitate, nu mi se pare o soluţie, însă nu trebuie să uităm ca la nunta mezinei am participat financiar şi eu şi tu şi noi şi voi, fiind martorii unei premiere mondiale: un şef de stat, cu 7,4 milioane de voturi împotrivă, huiduit şi fluierat la nunta fiicei sale, în condiţiile în care ţara fierbe, iar el punea de o astfel de nuntă. Cît de gros trebuie să ai obrazul ca să te expui astfel, crezîndu-te iubit şi adorat de naţiune?  Un tractorist are mai multă demnitate decît socrul mic şi decît profesorul de istorie de la Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu” din Lugoj, care a dedicat elevilor săi o carte cu limbaj pornografic despre experienţele şi rătăcirile sale sexuale. Ajuns director adjunct al liceului şi-a bătut joc de educaţia unei generaţii. Ar trebui dat afară şi refuzat de toate instituţiile de învăţămînt, ca să îi iasă pornografia din cerebel. Cînd ziceam că vom respira oleacă mai liniştiţi pînă la parlamentare, o ştire de toate jena ne loveşte în numele unei companii de medicamente: „România este în pericol, virusul West Nile atacă o bătrînă de 87 de ani”. Biata femeie a murit în mod sigur de moarte bună. Cred că se încearcă introducerea pe piaţă a altor vaccinuri buclucaşe. Unele trusturi media care intoxică societatea cu ştiri false, ar trebui închise,  iar patronii şi jurnaliştii care au adus atingere statului şi populaţiei, ar trebui trimişi în concediu „la mititica”.

 Bun, de la ţînţarul ucigaş să trecem la „viermele” urban. Ajuns senator, şi nu unul oarecare, ci cu apucături extremiste, atacă din nou în termeni duri decizia Guvernului de a acorda ajutoare sociale unor grupuri defavorizate. Oare cine le-a defavorizat? Nu politica antinaţională a unor astfel de exaltaţi? Unde sînt muncitorii, inginerii, tehnicienii cu experienţă în fiecare domeniu? Au fost trimişi acasă după bombardarea întreprinderilor şi înlocuiţi de acoliţii puterii, pentru care s-au creat sedii de birouri şi filiale cu manageri numiţi politic, la care sînt angajaţi membrii familiilor acestora, executanţi ai fărădelegilor, de fapt nişte clanuri mafiote care inventează pentru firmele proprii proiecte şi programe conectate la robinetul de bani al statului. De cînd guvernele postdecembriste au vîndut agricultura şi industria, viaţa românilor s-a degradat continuu, obligaţi fiind să plătească şpăgile, salariile uriaşe ale Puterii, toate cheltuielile de lux şi împrumuturile statului de la F.M.I. Despre „asistaţii social de lux”, cu funcţii importante în stat, cu pensii  nesimţite şi certificate de handicap nu-l mişcă pe urban? Sau aceştia sînt agreaţi de politica  viermiculară? Sloterdijk, cel care a abordat, la un moment dat, ipoteza regîndirii speciei umane, referindu-se, în mod dur la trecerea de la fatalismul natal la naşterea opţională pe bază de selecţie prenatală (adică ar fi trebuit să se nască numai copiii clasei de vîrf),  e mic copil pe lîngă „viermele” care otrăveşte opinia publică cu încă o aberaţie, avînd ca ţintă „parcul popular”.  Deviaţiile extremiste au fost folosite şi de nazişti.

 Ei da, să recapitulăm: trecutul a fost distrus cu bună ştiinţă,  şi trebuie să-i întrebăm pe neisprăviţii care au acumulat averi uriaşe, pe care nu le puteau realiza nici într-un mileniu prin muncă cinstită, de ce au jefuit averea Ţării pe care au depus-o în bănci străine, astfel ca acum să nu mai fie fonduri pentru salarii şi pensii? Nu pot înghiţi toate dodiile servite pe post de politică de stat şi nici corupţia perpetuă a celor 22 de ani de democraţie. Ţine de sentimentul meu de dreptate naţională, a cărui proeminenţă mi-a fost cultivată şi şlefuită de către părinţii şi bunicii mei, unii, dascăli, alţii, oameni ai legii, intelectuali patrioţi cu simţirea şi cu spiritul. Unde directivele democraţiei n-au succes, se invocă imediat un motiv de securitate şi  începe invazia economică şi/sau militară a statului respectiv.  Dacă ar fi fost păstrată intactă economia după evenimentele din 1989, şi funcţiona în ritmul anilor `80, la ora actuală România era tăticul Europei şi dădea lecţii de belcanto Băncii Mondiale şi F.M.I. „Viermii” senatorului urban ar fi avut locuri de muncă şi nici nu se mai pomenea de asistaţi social. Politica genială postdecembristă a înmulţit boschetarii şi copii străzii, mai ceva decît maidanezii, a triplat miliardarii de carton în maşini luxoase, cu pistolul la brîu (chiar dacă omoară pe zebră un pieton, legea e de partea lor şi de vină e mortul); presa e plină de scandaluri şi crime,  poporul, de sărăcie şi mînie. Avem o groază de cerşetori prin toată Europa. Aceste lucruri fermecătoare au fost înscrise în  planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. „Să trăiţi bine”!

                                         - de Maria Diana Popescu, Agero