Anthony Esolen: De ce sunt nefericiți copiii?

Care este principala cauză a nefericirii copiilor? Păcatele părinților.

Un copil are Dreptul la o mamă și un tată căsătoriți. Un membru al fiecărui sex, unul pe care să-l imite, un altul care să-i fie model pentru persoana cu care se va căsători, ambii părinți o icoană a vieții împreună în căsătorie.

Avem această îndatorire pentru copii cu atât mai mult cu cât în vremurile noastre copilul e puțin probabil să aibă și frați și surori și e foarte puțin probabil să aibă lângă el veri de ambele sexe.

Părinții trebuie să fie CĂSĂTORIȚI iar asta înseamnă – cu unele excepții pentru fapte îngrozitoare și pericol imens – pentru totdeauna. Asta decurge din tipul de ființă care ESTE un copil, adică o ființă umană. Nu suntem creații de moment. Suntem făcuți a ne naște într-o istorie de familie stabilă, care se prelungește dincolo de vremea noastră, atât în trecut cât și în viitor, cu relații familiale în prezent, care se extind către unchi și mătuși, veri și alte neamuri mai îndepărtate.

Aceste legături ar trebui să fie PERMANENTE, nu să fie la cheremul senzațiilor romantice sau al perioadelor de împerechere animală.

Din acest motiv, copiii AU DREPTUL la normalitate și la reguli blânde dar clare pentru acest lucru. Dacă au DREPTUL la un tată și o mamă căsătoriți, decurge că au DREPTUL la tot sprijinul cultural care face acel mariaj nu doar posibil, dar și inevitabil. Poți avea o societate care îl pune pe copil în centru, sau poți avea o societate care pune pornirile sexuale ale adulților în centru; dar nu le poți avea pe amândouă. Copiii achită acum din plin nota de plată a revoluției sexuale. Nu că i-ar păsa cuiva.

 

Autor: Anthony Esolen

Sursa: https://contramundum.ro/2024/06/26/de-ce-sunt-nefericiti-copiii/

LIPSA CĂSĂTORIILOR ȘI A COPIILOR

Cea mai acută criză vocațională din Biserica zilelor noastre nu o reprezintă penuria de preoți, ci penuria de căsătorii. Niciodată în istoria omenirii nu au fost oamenii mai singuri.  Nu era posibil înainte, chiar dacă oamenii și-ar fi dorit asta, deși nu își doreau. Singurătatea curge din acest izvor otrăvit.

Copiii, cel mai probabil, nu vor avea și frate și soră. Unii nu au nimic. Verii sunt puțini și departe. Oamenii căsătoriți, cu copii au șanse mari să știe vecini tot cu copii. Dați la o parte mulții ani de căsătorie, dați la o parte și copiii numeroși, și vă veți trezi cu niște cartiere tăcute, puțin mai mult decât niște arii geografice.

În tot ceea ce am spus, vorbesc despre ceva natural omului, precum hrana și apa, lucruri de care avem nevoie pentru a înflori. Dar acum mâncarea e săracă și puțină, iar apa nu e proaspătă. Bisericile trebuie să răspundă la această situație, la fel cum ar trebui să vină cu un răspuns dacă țara ar fi bombardată de dușmani și lăsată în ruine.

Trebuie să-și asume sănătoasa și vesela ocupație a educării băieților și fetelor CA băieți și fete, învățându-i cum să se aprecieze unul pe altul și cum să admire ceea ce e mai bun în sexul opus, și să cultive ceea ce e mai bun în ei.

Bineînțeles că nimic din toate astea nu e posibil dacă nu crezi până în măduva oaselor că băieții sunt băieți și fetele sunt fete și că fiecare sex e făcut pentru celălalt. Că pentru aproape toți, căsătoria e împlinirea ființei lor și că toate formele de eros care pervertesc sau se opun aceste împliniri reprezintă o nerânduială. Hristos a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu o nuntă. Nu cu o petrecere în care sărbătorești preferința cuiva pentru a anumită formă de erotism. Nu cu un divorț, nu cu un banchet, nu cu o paradă. O nuntă care implică fără niciun fel de ambiguitate un bărbat și o femeie, făcuți unul pentru altul.

 

Autor: Anthony Esolen

Sursa: https://contramundum.ro/2024/04/15/lipsa-casatoriilor-si-a-copiilor/

Anthony Esolen: Frumusețea lumii

Dacă spun că niciun bărbat nu poate înlocui o mamă, toată lumea e de acord și spune: „bineînțeles”. Și bărbații încuviințează. Dar dacă spun că nicio femeie nu poate înlocui un tată, apar cuțitele.

Mă uluiește că lucrurile stau așa, deoarece această afirmație ar fi fost banală în urmă cu o generație. Erau două grupuri de adulți care ar fi fost de acord: bărbații și femeile.

Puteai merge departe cu antropologia pentru a explica diferențele -pentru mine sunt fascinante și frumoase – între cele patru relații părinte-copil, niciuna dintre ele nefiind identică: tată-fiu, tată- fiică, mamă-fiu, mamă fiică.

Un bun punct de început îl reprezintă corpul însuși. Cineva de pe Twitter a scris foarte bine despre fiul său care, la 14 ani, are 1,82 și 83 de kg de mușchi și oase. Îl laudă și pare că băiatul merită aprecierile – face tot felul de lucruri pentru mama sa.

Lauda și admirația pentru voinicia unui băiat merg departe. Cât de diferită era relația apropiată și caldă dintre soția mea și tatăl ei, cel mai bun socru pentru mine și cel mai bun bunic pentru copiii mei! Când sănătatea a început să-l lase – s-a săvârșit în 2020, la 90 de ani – ea a fost cea care a avut grijă de el, l-a protejat, dar în ziua de dinainte de a muri (iar noi nu știam că va muri), i-a spus protector că a avut o viață bună și nu trebuie să se îngrijoreze din cauza lui. Era felul său de a-și lua la revedere.

Poate că am devenit orbi la frumusețea acestor relații, în parte pentru că nu ne mai bucurăm de frumusețe în general.

Mă uimește acest lucru de fiecare dată când merg să cumpăr ceva pentru soția mea din magazinele de antichități. Poți spune adesea de la depărtare dacă un obiect a fost făcut sau nu înainte de 1960; sau înainte de 1920. Lucrurile de casă erau făcute să fie frumoase, nu țipătoare, nu porcării. O farfurie de argint nu e vulgară – are acea nuanță vag fluorescentă, care dă mărturie că a fost îndelung folosită, nu ruinată.

Dacă ai un tablou de Norman Rockwell, s-ar putea să valoreze milioane, dar omul acesta a fost angajat ca ilustrator al unei reviste de mase.

Am descoperit o ediție „Everyman” a poemelor lui Dryden, cu copertă subțire și litere de aur pe cotor; seria Everyman era frumoasă și accesibilă pentru, ei bine, oricine – de unde și numele. Lângă ea am văzut trei exemplare din Fifty Shades of Gray, ieftină, un gunoi care reduce omul.

La boxele magazinului se auzea Benny Goodman cântând la clarinet și am realizat că e un alt exemplu de artă care se întâlnește cu gustul popular, o frumusețe reală și trainică. Ca să nu menționez diversitatea sentimentelor din muzică, căci omul e uneori vesel, alteori trist, uneori nostalgic, alteori gata de aventură, iar muzica veche acoperă într-adevăr câmpul nesfârșit al sentimentelor umane, iar asta include și dragostea de Dumnezeu.

M-am îndepărtat de prima propoziție? Cred că da. Dar poate că nu am ajuns atât de departe, deoarece atunci când spui nepăsător sau nervos, că un lucru e la fel de bun ca altul, adesea nu știi cu adevărat ce e unul sau altul, și ce îl face pe unul frumos în felul lui.

 

Autor: Anthony Esolen

Sursa: https://contramundum.ro/2024/04/02/frumusetea-lumii/ 

Lipsa căsătoriilor și a copiilor

Cea mai acută criză vocațională din Biserica zilelor noastre nu o reprezintă penuria de preoți, ci penuria de căsătorii. Niciodată în istoria omenirii nu au fost oamenii mai singuri.  Nu era posibil înainte, chiar dacă oamenii și-ar fi dorit asta, deși nu își doreau.
Singurătatea curge din acest izvor otrăvit.

Copiii, cel mai probabil, nu vor avea și frate și soră. Unii nu au nimic. Verii sunt puțini și departe. Oamenii căsătoriți, cu copii au șanse mari să știe vecini tot cu copii. Dați la o parte mulții ani de căsătorie, dați la o parte și copiii numeroși, și vă veți trezi cu niște cartiere tăcute, puțin mai mult decât niște arii geografice.

În tot ceea ce am spus, vorbesc despre ceva natural omului, precum hrana și apa, lucruri de care avem nevoie pentru a înflori. Dar acum mâncarea e săracă și puțină, iar apa nu e proaspătă. Bisericile trebuie să răspundă la această situație, la fel cum ar trebui să vină cu un răspuns dacă țara ar fi bombardată de dușmani și lăsată în ruine.

Trebuie să-și asume sănătoasa și vesela ocupație a educării băieților și fetelor CA băieți și fete, învățându-i cum să se aprecieze unul pe altul și cum să admire ceea ce e mai bun în sexul opus, și să cultive ceea ce e mai bun în ei.

Bineînțeles că nimic din toate astea nu e posibil dacă nu crezi până în măduva oaselor că băieții sunt băieți și fetele sunt fete și că fiecare sex e făcut pentru celălalt. Că pentru aproape toți, căsătoria e împlinirea ființei lor și că toate formele de eros care pervertesc sau se opun aceste împliniri reprezintă o nerânduială. Hristos a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu o nuntă. Nu cu o petrecere în care sărbătorești preferința cuiva pentru a anumită formă de erotism. Nu cu un divorț, nu cu un banchet, nu cu o paradă. O nuntă care implică fără niciun fel de ambiguitate un bărbat și o femeie, făcuți unul pentru altul.

 

Autor:  Anthony Esolen

Sursa: https://contramundum.ro/2024/04/15/lipsa-casatoriilor-si-a-copiilor/