REMEMBER - Pictorul AUREL DAN

(6 februarie 1946 - 5 august 2019)

Pictorul Aurel Dan, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al U.A.P. Baia Mare, s-a născut la 6 februarie 1944, în localitatea Aspra, Maramureș. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Activitatea sa profesională s-a concretizat în diverse domenii, precum: învățător, profesor de desen și pictură, decorator pentru reclamă comercială, designer ambiental, frescă, sgrafitto, grafică de carte, sculptură în lemn – pictură de șevalet.

Stilul de lucru al artistului Aurel Dan se situează între clasic, neoclasic, realism narativ, hiperrealism și abstract. Cele mai întâlnite teme în operele pictorului sunt cele istorice, etnologice, folclorice, cronici, obiceiuri, semnificații ale ancestralului și credinței, irepetabilul.

De-a lungul carierei, a avut numeroase expoziții personale, expozițiile colective, de grup sau participări ca invitat în acțiuni expoziționale, de asemenea, lucrări se regăsesc în colecții de instituții și particulare, în fundații sau custodii din țară și din alte 39 de țări.

De-a lungul carierei, a abordat pictura de șevalet, fresca clasică, fresca „al secco”, sgrafitto, coperte și ilustrații de carte, grafică publicitară, xilogravură, linogravură, desen grafic, pastel, guașă, structuri în lemn și artă ambientală.

În lucrările sale, Aurel Dan surprinde locurile și momentele cele mai dense și expresive ale rânduielii satului și, mai ales, veșnicia care s-a născut la sat. Bucuria pictorului este lumina, sensibilitatea și energia umană, filtrată prin eul său creator, rostită în armonie și cumpătare. Folosind cu pricepere o paletă cromatică relativ restrânsă – game de griuri, alb, albastru, brunuri – artistul are spontaneitatea comunicării prin culoare.

Tematica abordată de artist îi confirmă originalitatea și valoarea indiscutabilă, Aurel Dan fiind unul dintre cei mai valoroși pictori ai Maramureșului. Iată care ar fi principalele teme care fac posibilă o grupare a tablourilor sale:

• Vatra satului (tablourile intitulate: „Satul”, „Maramureș”, „Poartă maramureșeană”);

• Viața socială, obiceiuri, datini („La vâltori”, „Vânzătorii de covoare”, „Covoare”, „Gospodărie cu oi”, „Țărani la poartă”, „Țărani maramureșeni”, „Bobotează la Rona”, „Vecernie”);

• Biserica satului ca axis mundi („Biserica din centrul satului”, „Biserica de pe coastă”, „Biserica din Șurdești”, „Ieșind din biserică” și bineînțeles tablourile în care sunt prezente siluete ale bisericilor);

• Peisaje de iarnă în diferite momente ale zilei („Pădure cu mesteceni”, „Înserare”, „Mărul din Aspra”, „Feerie în pădure”, „Măgura soarelui”, „Fânațe”, „Peisaj hibernal”);

• Un grupaj de tablouri cu valoare documentară-istorică și multe altele.

Pentru activitatea sa artistică, Aurel Dan a primit numeroase diplome de onoare, diplome de excelență și aniversare, 7 nominalizări pentru premiere în România și străinătate, 4 premii valorice și Marele Premiu „Artistul anului” în 2008, pentru promovarea prin artă a eposului ancestral maramureșean, precum și pentru contribuția adusă la promovarea valorilor „Centrului artistic” Baia Mare. De-a lungul carierei, a avut numeroase referințe critice, cronici de expoziție în presa locală și de specialitate, în presa centrală sau străină, la TV, Radio România, în enciclopedii și albume.

"Prin talentul și filozofia sa de viață, prin arta desăvârșită a trecerii de la sfiala unei miniaturi la îndrăzneala unei largi compoziții, Aurel Dan este ultimul mare pictor român al satului de pretutindeni."( Criticul de artă Valentin Ciucă)

Dorel TODEA

REMEMBER

Pictorul Aurel Dan

(6 februarie 1946 - 5 august 2019)

Pictorul Aurel Dan, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al U.A.P. Baia Mare, s-a născut la 6 februarie 1944, în localitatea Aspra, Maramureș. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Activitatea sa profesională s-a concretizat în diverse domenii, precum: învățător, profesor de desen și pictură, decorator pentru reclamă comercială, designer ambiental, frescă, sgrafitto, grafică de carte, sculptură în lemn – pictură de șevalet.

Stilul de lucru al artistului Aurel Dan se situează între clasic, neoclasic, realism narativ, hiperrealism și abstract. Cele mai întâlnite teme în operele pictorului sunt cele istorice, etnologice, folclorice, cronici, obiceiuri, semnificații ale ancestralului și credinței, irepetabilul.

De-a lungul carierei, a avut numeroase expoziții personale, expozițiile colective, de grup sau participări ca invitat în acțiuni expoziționale, de asemenea, lucrări se regăsesc în colecții de instituții și particulare, în fundații sau custodii din țară și din alte 39 de țări.

A abordat pictura de șevalet, fresca clasică, fresca „al secco”, sgrafitto, coperte și ilustrații de carte, grafică publicitară, xilogravură, linogravură, desen grafic, pastel, guașă, structuri în lemn și artă ambientală.

În lucrările sale, Aurel Dan surprinde locurile și momentele cele mai dense și expresive ale rânduielii satului și, mai ales, veșnicia care s-a născut la sat. Bucuria pictorului este lumina, sensibilitatea și energia umană, filtrată prin eul său creator, rostită în armonie și cumpătare. Folosind cu pricepere o paletă cromatică relativ restrânsă – game de griuri, alb, albastru, brunuri – artistul are spontaneitatea comunicării prin culoare.

Tematica abordată de artist îi confirmă originalitatea și valoarea indiscutabilă, Aurel Dan fiind unul dintre cei mai valoroși pictori ai Maramureșului. Iată care ar fi principalele teme care fac posibilă o grupare a tablourilor sale:

• Vatra satului (tablourile intitulate: „Satul”, „Maramureș”, „Poartă maramureșeană”);

• Viața socială, obiceiuri, datini („La vâltori”, „Vânzătorii de covoare”, „Covoare”, „Gospodărie cu oi”, „Țărani la poartă”, „Țărani maramureșeni”, „Bobotează la Rona”, „Vecernie”);

• Biserica satului ca axis mundi („Biserica din centrul satului”, „Biserica de pe coastă”, „Biserica din Șurdești”, „Ieșind din biserică” și bineînțeles tablourile în care sunt prezente siluete ale bisericilor);

• Peisaje de iarnă în diferite momente ale zilei („Pădure cu mesteceni”, „Înserare”, „Mărul din Aspra”, „Feerie în pădure”, „Măgura soarelui”, „Fânațe”, „Peisaj hibernal”);

• Un grupaj de tablouri cu valoare documentară-istorică și multe altele.

Pentru activitatea sa artistică, Aurel Dan a primit numeroase diplome de onoare, diplome de excelență și aniversare, 7 nominalizări pentru premiere în România și străinătate, 4 premii valorice și Marele Premiu „Artistul anului” în 2008, pentru promovarea prin artă a eposului ancestral maramureșean, precum și pentru contribuția adusă la promovarea valorilor „Centrului artistic” Baia Mare. De-a lungul carierei, a avut numeroase referințe critice, cronici de expoziție în presa locală și de specialitate, în presa centrală sau străină, la TV, Radio România, în enciclopedii și albume.

"Prin talentul și filozofia sa de viață, prin arta desăvârșită a trecerii de la sfiala unei miniaturi la îndrăzneala unei largi compoziții, Aurel Dan este ultimul mare pictor român al satului de pretutindeni."

Criticul de artă Valentin Ciucă

Pictorul satului veșnic

                                   

de Gheorghe Pârja

Cu o zi înainte de sărbătoarea Schimbării la Față, când și în Mara­mu­reș frunza dă în galben, s-a stins din viață pictorul Aurel Dan. Ne-a legat o prietenie de aproape o jumătate de veac, timp în care am avut privilegiul să-i observ devenirea esenței. În biografia lui artistică și-au dat întâlnire mai multe provocări, dar pictorul a ales drumul care l-a consacrat. El a ilustrat, cu inteligență și măiestrie, culoarea unică, de neconfundat, a spiritului maramureșean. Dacă Ion Creangă a scris despre copilăria copilului universal, Aurel Dan a proiectat satul maramureșean într-un cosmos în care neapărat se înalță o biserică. Am petrecut împreună multe întâmplări artistice. În perioada noastră sigheteană am descoperit în el căutătorul, neliniștitul. Tot ce atingea se transforma în culoare.

Țin minte că a pictat garsoniera unui prieten comun, lucrare care a dispărut. Era perioada artistică a lui Aurel Dan, când risipa făcea parte din câștig. Apoi, pictorul a privit spre cer. Așa a simțit, poate a văzut, cum cosmosul se revarsă în sufletul omului din nord. Cum un savant japonez ne-a lăsat mărturie o viziune potrivită universului artistic al lui Aurel Dan. Adică țăranii, în Maramureș, au coborât direct din cer. După tablourile lui se va putea reconstitui lumea noastră de astăzi. Dar și cea de ieri. Descifrăm o înțelegere particulară față de creație. De la el am învățat alfabetul luminii, dar și liniștea liniei în decor. Când privesc o largă compoziție, care închipuie un sat, sunt fascinat de răbdarea supremă a pictorului de a alcătui arhitectura unei așezări din zeci și zeci de desene mici care reprezintă case.

A nins mult în tablourile lui Aurel Dan! Peisajele de iarnă, privite de sus, conferă ritm compoziției care gravitează în jurul sfântului lăcaș. Edificiul ecleziastic, în multe din tablouri, este axul lumii prin care rugăciunile ajung la cer. Prin sărbătorile și târgurile lui Aurel Dan este liniște și pace, sugerând conviețuirea așezată a locuitorilor. Costumul personajelor are toate datele unui document etnografic. Zadiile în dungi negre și roșii, cămașa albă a femeilor, lecrecile bărbaților, trăistuțele în dungi sunt un adevărat tratat asupra portului popular. Și totuși pictura lui nu este etnografică. Deoarece se simte fiorul creatorului, vibrația culorilor în acord cu sufletul artistului, măiestria și harul personal. Este expresia propriului jurământ de simțire aleasă.

De aceea, o pictură semnată de Aurel Dan o recunoști dintr-o mie. Criticul de artă Valentin Ciucă a sintetizat admirabil această direcție din creația regretatului prieten: „Prin talent și filosofie de viață, prin arta desăvârșită a trecerii de la sfiala unei miniaturi la îndrăzneala unei largi compoziții, Aurel Dan este ultimul mare pictor român al satului de pretutindeni.” Lumea satului se modifică vertiginos. Ce a fost ieri nu mai este astăzi. Rămâne pictura lui Aurel, ca o revelație, ca un document spiritual. Cum spuneam la început, biografia lui artistică este complexă. Țin minte că am scris despre o fază experimentală a lui, în care logica discursului plastic părăsea teritoriul care l-a consacrat.

Rămâne și un bun portretist. Dar pentru noi, prietenii lăsați în urmă, silueta de artist este reperul farmecului inconfundabil. A fost predestinat de a omeni acest spațiu prin sporirea măreției lui, prin decantarea culorii în evantai personal. A zugrăvit, ca nimeni altul, icoana blândă a iubirii de un neam, de oameni veghetori în rugăciunea altarelor și în melancolia clopotelor. Neam care a stat, și cred că va rămâne, aici în ciuda furtunilor, a unor vremi de nenoroc, purtând lumina interioară pe calea mântuirii. Adică de a rezona cu veșnicia blagiană. Care s-a născut la sat.

Ce fac oamenii, acei mulți și deslușiți, în tablourile lui Aurel Dan? Mulți dintre ei scapără cremenea pentru a lumina o liturghie cosmică. Văzută și oficiată de pictor în Mara­mureș. Care acum bucură priviri și suflete prin muzee ori colecții particulare din România și multe alte țări. De acum, într-o livadă din satul Rona de Sus, la lumina unui felinar de vânt, veghează veșnicia, genialul zugrav al spațiului maramureșean, Aurel Dan.

Fotografia zilei - Pictorul Aurel DAN