Linia internațională de schimbare a datei – locul unde «azi» se întâlnește cu «ieri»”.

 

Domnule Dragoș Gelu,

Vă propun spre publicare articolul „Linia internațională de schimbare a datei – locul unde «azi» se întâlnește cu «ieri»”.

Totul a pornit de la o întâlnire la Craiova cu un grup de baschetbaliste din insulele Fiji. Una dintre ele mi-a spus, zâmbind: „Soțul meu, rămas în casă, este într-o zi, iar eu, dacă trec în bucătărie, sunt în altă zi.” Glumea, dar avea un sâmbure de adevăr.

Pornind de la această poveste, articolul răspunde, pe înțelesul tuturor, unor întrebări pe care puțini și le pun:

– Cum poate un călător să aibă o zi de 41 de ore, iar altul, plecat în aceeași zi, dar în sens invers, să piardă 17 ore din calendar?

– De ce nu există o „linie de schimbare a orei” și ce rol are, de fapt, meridianul de la Greenwich?

– De ce există pe Pământ, în fiecare zi, timp de aproximativ două ore, trei date calendaristice deodată?

– Cum a „pierdut” o zi expediția lui Magellan și cum a câștigat Phileas Fogg pariul datorită unei zile „găsite”?

– De ce a sărit Samoa complet peste ziua de 30 decembrie 2011?

– Ce s-ar întâmpla cu un om care ar zbura deasupra Palatului Parlamentului exact cu viteza de rotație a Pământului?

– De ce stâlpul care marchează Polul Sud trebuie înlocuit în fiecare an, la 1 ianuarie?

– Și cum poate oricine să „oprească” Soarele pe cer, cu o simplă plimbare în jurul Polului Nord, dacă nu se teme de urșii polari?

Toate exemplele sunt calculate oră cu oră, iar sursele sunt indicate la sfârșitul articolului.

Este un articol pentru cititorii de toate vârstele: elevi, părinți și bunici, pasionați de geografie și de călătorii. Cine îl citește nu va mai privi la fel ceasul, calendarul și globul pământesc.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă stau la dispoziție pentru orice completare.

Cu deosebită considerație,

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

                                                               ***

Linia internațională de schimbare a datei

– locul unde „azi” se întâlnește cu „ieri”

 

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

„Ce este deci timpul? Dacă nu mă întreabă nimeni, știu;

dacă vreau să-l explic cuiva care mă întreabă, nu mai știu.”

(Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a XI-a)

 

Rezumat

De ce nu este aceeași oră peste tot pe Pământ și de ce, undeva în Oceanul Pacific, data din calendar se schimbă dintr-un pas? Articolul pornește de la povestea unei baschetbaliste din Fiji, întâlnită la Craiova, care spunea că soțul ei, rămas în casă, este într-o zi, iar ea, trecând în bucătărie, este în altă zi. Pe înțelesul tuturor, sunt explicate rotația Pământului, fusurile orare și rostul Liniei internaționale de schimbare a datei, cu exemple de zboruri calculate oră cu oră: un călător poate avea o zi de 41 de ore, iar pentru altul, plecat în aceeași zi, dar în sens invers, 17 ore trec în calendar fără ca el să le trăiască. Se arată și de ce nu există o „linie de schimbare a orei”: ora se socotește față de meridianul de la Greenwich, iar data se schimbă în partea opusă a globului, în Oceanul Pacific. Cititorul află de ce pe Pământ există, în fiecare zi, timp de aproximativ două ore, trei date calendaristice deodată și ce s-ar întâmpla cu un om care ar zbura deasupra Palatului Parlamentului exact cu viteza de rotație a Pământului. Urmează poveștile cotiturilor liniei, din Fiji, Kiribati și Samoa, care a sărit complet peste ziua de 30 decembrie 2011, și câteva întâmplări de senzație: ziua pierdută a expediției lui Magellan, ziua câștigată de PhileasFogg, insulele „de Ieri” și „de Mâine”, Revelionul sărbătorit de două ori și Polul Sud, unde se termină linia și unde Soarele răsare o singură dată pe an. Nu lipsește nici o invitație cu umor: cum poate oricine să „oprească” Soarele pe cer, cu o simplă plimbare în jurul Polului Nord. Concluzia: timpul socotit cu ceasul și calendarul este, în bună măsură, o înțelegere omenească, croită după rotația Pământului în jurul axei sale. Subiectul este pe cât de interesant, pe atât de greu de închipuit doar din cuvinte. El devine mult mai ușor de urmărit dacă articolul este citit având în față un atlas geografic sau, și mai bine, un glob pământesc.

Cuprins

1. O poveste auzită la Craiova

2. Fusurile orare – de ce nu este aceeași oră peste tot

3. Ce este Linia internațională de schimbare a datei

4. Ce se întâmplă cu data când treci linia

5. Călătorul care ține pasul cu Soarele

6. De ce linia nu este dreaptă

7. Întâmplări de senzație

8. O linie care nu se vede, dar se simte

Note și surse

Bibliografie

Mic dicționar

1. O poveste auzită la Craiova

La Craiova am cunoscut un grup de baschetbaliste din insulele Fiji, aflate în mijlocul Oceanului Pacific.

Din discuții, una dintre ele mi-a spus, zâmbind, că are casa de o parte a liniei de schimbare a datei, iar bucătăria de cealaltă parte.

„Soțul meu, rămas în casă, este într-o zi, iar eu, dacă trec în bucătărie, sunt în altă zi.”

Cum este posibil ca doi oameni aflați la câțiva pași unul de altul să fie în zile diferite?

Pentru a răspunde, trebuie să pornim de la un lucru pe care îl știm cu toții, dar la care ne gândim rar: de ce nu este aceeași oră peste tot pe Pământ.

 

2. Fusurile orare – de ce nu este aceeași oră peste tot

Pământul se rotește în jurul axei sale de la vest la est, o dată la 24 de ore.

De aceea Soarele pare să se miște pe cer în sens invers, de la est la vest: răsare la răsărit și apune la apus.

E ca atunci când stăm în tren: copacii de afară par să fugă înapoi, deși trenul este cel care merge înainte.

Un cerc are 360 de grade, așa că în fiecare oră Pământul se rotește cu 15 grade (360 : 24 = 15), iar la fiecare grad, cu 4 minute.

De aceea Soarele nu răsare în același moment peste tot.

Când la București este ora 12:00, la Londra este abia ora 10:00, iar la New York este ora 05:00.

Când la București este ora 02:00, pe 11 noiembrie, la Londra este ora 00:00, tot pe 11 noiembrie, iar la New York este încă ora 19:00, pe 10 noiembrie.

Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiecare oraș își potrivea ceasurile după Soarele lui: ceasul arăta ora 12:00 atunci când Soarele ajungea cel mai sus pe cer.

Fiecare oraș avea, așadar, ora lui proprie.

Chiar și în România diferențele ar fi mari: Soarele răsare la Constanța cu aproximativ o jumătate de oră mai devreme decât la Timișoara, iar între București și Craiova diferența este de circa 9 minute.

Cât timp oamenii călătoreau cu căruța sau cu diligența, aceste diferențe nu deranjau pe nimeni.

Problemele au apărut odată cu trenurile.

Fiecare gară avea altă oră, iar mersul trenurilor devenise un adevărat haos. În Statele Unite, companiile de cale ferată foloseau zeci de ore locale diferite.

Primele care au pus ordine au fost căile ferate britanice: din 1847, ele au adoptat ora de la Greenwich pentru toată rețeaua, iar în 1880 aceasta a devenit ora legală în toată Marea Britanie. În Statele Unite și în Canada, companiile de cale ferată au introdus fusurile orare la 18 noiembrie 1883.

Soluția a fost împărțirea Pământului în 24 de fusuri orare, câte unul pentru fiecare oră din zi.

Fiecare fus are, în principiu, o lățime de 15 grade.

În interiorul unui fus, toate ceasurile arată aceeași oră, chiar dacă Soarele nu este exact în același loc pe cer.

Punctul de plecare a fost stabilit în 1884, la Conferința Internațională a Meridianelor de la Washington. Meridianul zero, de la care se socotesc fusurile orare, a fost ales cel care trece prin Observatorul din Greenwich, lângă Londra. [1]

În practică, fusurile orare nu sunt linii drepte. Ele urmează granițele țărilor, ca locuitorii aceleiași țări sau regiuni să nu aibă ore diferite.

Câteva exemple:

– România are o singură oră: ora Europei de Est, cu 2 ore înaintea Greenwich-ului iarna și cu 3 ore vara.

– China, deși este întinsă pe aproape cinci fusuri orare, a ales o singură oră pentru toată țara. În vestul ei, Soarele răsare uneori abia pe la ora 10:00.

– Rusia, cea mai întinsă țară a lumii, are 11 fusuri orare. Când la Moscova oamenii se culcă, în Kamciatka începe o nouă zi de lucru.

– Unele țări au ales ore „cu jumătate”: India este cu 5 ore și 30 de minute înaintea Greenwich-ului, iar Nepalul cu 5 ore și 45 de minute.

Regula pentru călători este simplă: cine merge spre est dă ceasul înainte cu câte o oră la fiecare fus orar, iar cine merge spre vest dă ceasul înapoi.

Iată cum arată aceasta într-o călătorie cu avionul, pe 10 noiembrie 2026, când atât România, cât și Statele Unite au ora de iarnă, iar diferența dintre București și New York este de 7 ore.

București → New York

Plec din București la ora 22:00, pe 10 noiembrie 2026. Zborul durează aproximativ 10 ore. Aterizez la New York la ora 01:00, pe 11 noiembrie 2026. La București este atunci ora 08:00.

Am stat 10 ore în avion, dar ceasul din New York arată doar cu 3 ore mai târziu decât ora la care am plecat. Am „recuperat” 7 ore, fiindcă am zburat în aceeași direcție în care pare să se miște Soarele.

New York → București

Plec din New York la ora 22:00, pe 10 noiembrie 2026. Zborul durează aproximativ 9 ore (spre est, vântul din spate scurtează drumul). Aterizez la București la ora 12:00, pe 11 noiembrie 2026.

Am stat 9 ore în avion, dar pe ceas au trecut 14 ore. Am „pierdut” 7 ore, fiindcă am zburat împotriva mersului aparent al Soarelui.

Și aici apare o întrebare la care puțini se gândesc: ce se întâmplă cu cel care înconjoară Pământul de jur împrejur?

3. Ce este Linia internațională de schimbare a datei

Să ne închipuim un călător care înconjoară Pământul mergând mereu spre est.

La fiecare fus orar, el dă ceasul înainte cu o oră.

După ce a trecut prin toate cele 24 de fusuri orare, a dat ceasul înainte cu 24 de ore, adică cu o zi întreagă.

Când ajunge acasă, calendarul lui ar fi cu o zi înaintea celui al vecinilor care nu au plecat nicăieri.

Invers, cel care înconjoară Pământul spre vest ar avea, la întoarcere, o zi mai puțin.

Pentru ca socoteala zilelor să iasă corect, undeva pe glob trebuie să existe un loc unde data se schimbă: acolo ziua „în plus” este scăzută, iar ziua „lipsă” este adăugată.

Acest loc este „Linia internațională de schimbare a datei”.

Să nu se confunde Linia internațională de schimbare a datei cu o așa-zisă „linie de schimbare a orei”, care nu există. Ora nu se schimbă de-a lungul unei singure linii, ci la granița dintre oricare două fusuri orare vecine: cine trece dintr-un fus orar în altul își dă ceasul înainte sau înapoi cu o oră, dar data din calendar rămâne aceeași. Există, în schimb, o linie de la care se socotește ora: meridianul zero, care trece prin Greenwich. Ora fiecărui fus orar se exprimă față de ora de la Greenwich, numită astăzi oficial Timpul Universal Coordonat (UTC); de exemplu, în România este iarna cu 2 ore, iar vara cu 3 ore înaintea Greenwich-ului. Așadar, pe glob există două linii cu roluri diferite, așezate în părți opuse ale Pământului: la Greenwich, pe meridianul zero, începe socoteala orelor, iar în Oceanul Pacific, în jurul meridianului de 180°, se schimbă data. Linia de schimbare a datei nu trebuie confundată nici cu „schimbarea orei” de două ori pe an, la trecerea la ora de vară sau la ora de iarnă, care se face în același loc, prin mutarea ceasului cu o oră înainte sau înapoi.

Linia internațională de schimbare a datei a fost așezată acolo unde deranjează cel mai puțin: în Oceanul Pacific, aproximativ de-a lungul meridianului de 180°, adică exact în partea opusă a globului față de Greenwich.

Linia internațională de schimbare a datei (linia continuă) și meridianul zero de la Greenwich (linia punctată), cu fusurile orare. Cifrele de sus arată cu câte ore este ora fiecărui fus înaintea (+) sau în urma (–) orei de la Greenwich. Sursa: Maria Cristina Fortuna/IAU OAE, licență CC BY 4.0; etichete traduse în limba română.

Acolo sunt foarte puțini oameni, așa că doar câteva insule și foarte puține țări trebuie să țină seama de ea.

O nouă zi începe întâi lângă linia de schimbare a datei, în partea ei de vest, apoi se întinde spre vest, odată cu ora 00:00, din fus orar în fus orar, peste Asia, Europa și Africa, până în America. Abia după 24 de ore ajunge și în partea de est a liniei, unde se încheie.

De aceea, de o parte și de alta a liniei, ceasurile arată aceeași oră, dar data diferă mereu cu o zi. Aceasta pentru că ora se socotește față de Greenwich, lângă Londra: în partea de vest a liniei, ceasurile sunt cu 12 ore înaintea Greenwich-ului, iar în partea de est, cu 12 ore în urma lui. Între cele două părți diferența este, așadar, de 24 de ore, adică o zi întreagă. Linia de schimbare a datei nu schimbă ora, ci doar data.

Dacă linia ar trece printre casa și bucătăria baschetbalistei din Fiji, soțul, aflat în casă, și soția, aflată în bucătărie, ar fi tot timpul în zile diferite: când în casă este luni, ora 12:00, în bucătărie este duminică, ora 12:00.

Pe Pământ există deci, în orice moment, cel puțin două date calendaristice. Mai mult, pentru că unele insule din Pacific au ales ore foarte „avansate”, în fiecare zi, timp de aproximativ două ore, pe Pământ există chiar trei date deodată.

De exemplu, când la București este ora 12:30, pe 10 noiembrie, în insula Kiritimati din Kiribati (aflată la vest de linia de schimbare a datei, deși geografic se află la est de meridianul de 180°) este deja 11 noiembrie, ora 00:30. Kiritimati este, așadar, pe partea liniei unde ziua începe prima, ca Australia și Asia, pentru că linia face un ocol mare spre est ca s-o cuprindă.

În același moment, pe insulele Baker și Howland, nelocuite, ale Statelor Unite, aflate imediat la est de linie, pe partea americană, unde ziua se termină ultima, este încă 9 noiembrie, ora 22:30.

Astfel, în același moment, la București este 10 noiembrie, în Kiritimati este 11 noiembrie, iar pe insulele Baker și Howland este 9 noiembrie.

Un lucru mai puțin știut: linia nu a fost stabilită printr-un tratat internațional. Ea este o înțelegere tacită între țări, iar fiecare țară își alege singură de ce parte a liniei vrea să fie. [2]

 

4. Ce se întâmplă cu data când treci linia

Regula este următoarea:

– Cine trece linia mergând spre vest (din America spre Asia) sare peste o zi. Dacă este luni, după trecerea liniei este marți.

– Cine trece linia mergând spre est (din Asia spre America) are aceeași dată de două ori. Dacă este luni, după trecerea liniei este din nou luni.

Ora rămâne aceeași; se schimbă doar data din calendar.

Pe 10 noiembrie 2026, Japonia este cu 17 ore înaintea orașului Los Angeles.

Tokyo → Los Angeles (spre est, peste linie)

Plec din Tokyo la ora 18:00, pe 10 noiembrie 2026. Zborul durează aproximativ 10 ore. Aterizez la Los Angeles la ora 11:00, tot pe 10 noiembrie 2026.

Aterizez cu 7 ore „înainte” de ora la care am decolat, în aceeași zi. Practic, ziua de 10 noiembrie durează pentru mine 41 de ore: 18 ore la Tokyo, până la decolare, 10 ore în avion și încă 13 ore la Los Angeles, până la ora 24:00.

Los Angeles → Tokyo (spre vest, peste linie)

Plec din Los Angeles la ora 11:00, pe 10 noiembrie 2026. Zborul durează aproximativ 12 ore. Aterizez la Tokyo la ora 16:00, pe 11 noiembrie 2026.

Am stat 12 ore în avion, dar calendarul a avansat cu 29 de ore: de la ora 11:00, pe 10 noiembrie, la ora 16:00, pe 11 noiembrie. Practic, 29 – 12 = 17 ore din calendar au trecut pentru mine fără să le trăiesc. Sunt exact cele 17 ore cu care Japonia este înaintea orașului Los Angeles.

Cele două zboruri se oglindesc unul pe altul: spre est am „câștigat” 17 ore, iar spre vest le „pierd”.

Așadar, nimeni nu câștigă și nimeni nu pierde cu adevărat vreo zi din viață. Se schimbă doar numărătoarea din calendar.

Zilele cu adevărat pierdute sunt altele, cum spunea filosoful roman Seneca: „Nu este puțin timpul pe care îl avem, ci mult cel pe care îl pierdem.”

5. Călătorul care ține pasul cu Soarele

Să ne punem acum o întrebare la care puțini se gândesc: ce s-ar întâmpla cu un om care s-ar deplasa deasupra Pământului exact cu viteza cu care se rotește planeta? Răspunsul depinde de direcția în care se mișcă. Sunt trei situații posibile.

Mai întâi, trebuie știut că Pământul nu se rotește la fel de repede peste tot. Un punct de pe Ecuator parcurge, în 24 de ore, aproximativ 40.000 de kilometri, adică circa 1.670 km/h. La latitudinea României, cercul este mai mic, iar viteza scade la aproximativ 1.180 km/h. Spre poli, viteza este tot mai mică, iar chiar la Pol este zero.

Fiecare dintre noi, stând liniștit acasă, la Craiova sau la București, se deplasează deci, odată cu Pământul, cu aproape 1.200 km/h, fără să simtă nimic.

Prima situație: în aceeași direcție cu Pământul și cu aceeași viteză

Dacă un om, aflat deasupra Palatului Parlamentului din București, s-ar deplasa spre est exact cu viteza Pământului, adică cu aproape 1.200 km/h, ar rămâne tot timpul deasupra Palatului. Motivul este că nici Palatul nu stă pe loc: odată cu Pământul, el se deplasează și el spre est, cu aceeași viteză. Omul ar ține deci pasul cu Palatul, iar văzut de jos ar părea nemișcat, ca un elicopter care stă pe loc în aer deasupra lui. Pentru el nu s-ar schimba nimic: Soarele ar răsări și ar apune la aceleași ore ca pentru cei de jos.

Așa „stau” sateliții geostaționari, folosiți pentru televiziune și comunicații. Ei se rotesc odată cu Pământul, la circa 36.000 de kilometri deasupra Ecuatorului, și de aceea par nemișcați pe cer. Antenele de pe casele noastre sunt îndreptate mereu spre același punct tocmai din acest motiv.

A doua situație: împotriva rotației Pământului, spre vest, cu aceeași viteză

Acesta este cazul cel mai spectaculos. Dacă același om, aflat deasupra Palatului Parlamentului, ar zbura spre vest cu aproape 1.200 km/h față de sol (adică exact cu viteza Pământului), cele două viteze s-ar anula: Pământul s-ar roti pe sub el spre est, iar el ar rămâne, de fapt, nemișcat față de Soare. Pentru un astfel de călător, Soarele stă pe loc.

Dacă pleacă la ora 12:00, ceasul locului deasupra căruia se află arată tot timpul ora 12:00, iar Soarele rămâne mereu în același punct pe cer. Pentru el nu mai există nici dimineață, nici seară, nici noapte.

Viteza necesară depinde de locul de pe glob: la Ecuator, aproximativ 1.670 km/h; la latitudinea României, aproximativ 1.180 km/h; iar la circa 20 de kilometri de Polul Nord, doar aproximativ 5 km/h. Acolo, un om ar putea ține pasul cu Soarele mergând pe jos.

Un avion de pasageri zboară cu aproximativ 900 km/h. La latitudinile noastre nu poate ține pasul cu Soarele, dar în nordul îndepărtat poate.

Avionul Concorde, care zbura cu peste 2.000 km/h, chiar întrecea Soarele. Pasagerii care plecau de la Londra la ora 10:30 aterizau la New York pe la ora 09:30, ora locală, adică înainte de ora la care decolaseră.

Aici intervine Linia internațională de schimbare a datei. Dacă acest călător ar înconjura tot Pământul în 24 de ore, ceasurile de sub el ar arăta mereu ora 12:00, dar el ar trăi totuși 24 de ore. Calendarul ține socoteala corect doar datorită liniei: trecând-o spre vest, data sare înainte cu o zi. Astfel, după 24 de ore de zbor, călătorul ajunge acasă tot la ora 12:00, dar în ziua următoare, exact ca vecinii lui care nu au plecat nicăieri.

A treia situație: în sensul rotației Pământului, spre est, cu aceeași viteză față de sol

Dacă același om, aflat deasupra Palatului Parlamentului, ar zbura spre est cu aproape 1.200 km/h față de sol (adică exact cu viteza Pământului), viteza lui s-ar aduna cu cea a Pământului: în total, s-ar deplasa cu aproape 2.400 km/h, de două ori mai repede decât Palatul. De aceea, Soarele s-ar mișca pentru el de două ori mai repede.

O zi întreagă, de la un răsărit la următorul, ar dura pentru el doar 12 ore. În 24 de ore de zbor ar vedea două răsărituri și două apusuri.

Ceasurile de sub el ar parcurge, în aceste 24 de ore, 48 de ore. Și aici linia de schimbare a datei pune lucrurile în ordine: trecând-o spre est, data se dă înapoi cu o zi. Astfel, călătorul ajunge acasă, după 24 de ore, în ziua următoare, din nou exact ca vecinii lui.

Pe scurt, pentru omul aflat deasupra Palatului, în cazul în care s-ar deplasa:

1) spre est (în același sens cu rotația Pământului), cu viteza Pământului, adică stând pe loc față de sol: rămâne deasupra Palatului, iar ziua lui este una obișnuită, de 24 de ore;

2) spre vest (în sens contrar rotației Pământului), cu aproape 1.200 km/h față de sol: Soarele stă pe loc, iar ziua lui nu se mai termină, fiindcă Soarele nu mai apune niciodată; totuși, la fiecare 24 de ore, când trece Linia internațională de schimbare a datei, calendarul lui trece la ziua următoare;

3) spre est (în același sens cu rotația Pământului), cu aproape 1.200 km/h față de sol: ziua lui durează doar 12 ore.

În toate cele trei situații, oricât de ciudat s-ar mișca Soarele pe cer, calendarul rămâne corect.

Acesta este, de fapt, rostul Liniei internaționale de schimbare a datei: să țină socoteala zilelor la fel pentru toți oamenii, oricum și oriîncotro ar călători.

Cine nu crede, să se convingă singur prin propriile călătorii.

Cine nu crede, să se convingă singur prin propriile călătorii.

Cel mai ieftin este al doilea experiment, cu Soarele care stă pe loc: nu are nevoie nici de avion, nici de bilet (dacă nu socotim drumul până la Pol). Ajunge o excursie la Polul Nord, vara, și o plimbare de 24 de ore în cerc, în jurul Polului, mereu la circa 20 de kilometri de el, spre vest, cu aproximativ 5 km/h. Cine o face va vedea Soarele stând tot timpul în aceeași parte a cerului.

Cu cât se apropie de Pol, cu atât experimentul devine mai comod. La 10 kilometri de Pol ar trebui mers cu aproximativ 2,6 km/h, la 5 kilometri cu aproximativ 1,3 km/h, iar la 1 kilometru, cu doar 260 de metri pe oră. Fix pe Pol, experimentatorul nu mai are nevoie să meargă deloc: ajunge să se rotească încet pe loc, spre vest, câte 15 grade pe oră, ca să facă o tură completă în 24 de ore. Astfel, Soarele îi va sta tot timpul în față.

Experimentatorilor le recomandăm doar haine foarte groase, încălțăminte bună, mâncare suficientă și multă grijă la urșii polari, care nu țin seama nici de fusurile orare, nici de Linia internațională de schimbare a datei.„

 

6. De ce linia nu este dreaptă

Pe hartă, Linia internațională de schimbare a datei nu este o linie dreaptă, ci una frântă, cu ocolișuri. Cine are acasă un atlas geografic sau, și mai bine, un glob pământesc, o poate căuta în mijlocul Oceanului Pacific, unde este trasă de obicei cu o linie punctată, și o poate urmări cu degetul de la Polul Nord până la Polul Sud. Va vedea cum cotește când spre est, când spre vest. Fiecare cotitură are o poveste.

Fiji

Să revenim la baschetbalista din Fiji. Meridianul de 180° trece chiar prin insula Taveuni, iar acolo există un panou unde turiștii se fotografiază, în glumă, cu un picior în ziua de „azi” și cu celălalt în ziua de „ieri”.

Pe hartă, așadar, ea avea dreptate: casa și bucătăria sunt de o parte și de alta a meridianului.

Totuși, pentru ca o țară să nu trăiască în două zile deodată, linia de schimbare a datei a fost îndoită, astfel încât ocolește Fiji. În calendarul oficial, toată țara are aceeași dată, iar soțul și soția sunt, de fapt, în aceeași zi, chiar dacă unul este în casă, iar celălalt în bucătărie. [3]

Gluma lor are însă un sâmbure de adevăr: fără această îndoitură a liniei, lucrurile chiar s-ar petrece așa, mai ales pe insula Taveuni, prin care trece meridianul de 180°.

Rusia și Alaska

În nord, linia cotește spre est, ca toată Rusia să aibă aceeași dată, apoi spre vest, ca Insulele Aleutine, care aparțin Alaskăi, să fie în aceeași zi cu restul Statelor Unite.

Kiribati

Republica Kiribati are insule răspândite de o parte și de alta a meridianului de 180°. Până în 1995, o parte a țării era într-o zi, iar cealaltă parte în ziua următoare. Ministerele puteau lucra împreună doar patru zile pe săptămână, pentru că, atunci când într-o parte era vineri, în cealaltă era deja sâmbătă.

La 1 ianuarie 1995, Kiribati a mutat linia spre est, ca toată țara să fie în aceeași zi. De atunci, insula Kiritimati din Kiribati este primul loc de pe Pământ care intră în Anul Nou. [4]

Samoa

Timp de peste un secol, Samoa a fost în aceeași zi cu Statele Unite, partenerul ei comercial de atunci. Cu timpul, partenerii ei principali au devenit Australia și Noua Zeelandă, aflate de cealaltă parte a liniei.

Când în Samoa era vineri, în Australia era deja sâmbătă, iar când samoanii începeau săptămâna de lucru, la Sydney era deja marți. Practic, se pierdeau două zile de afaceri pe săptămână.

De aceea, Samoa a trecut de cealaltă parte a liniei și a sărit complet peste o zi: după joi, 29 decembrie 2011, a urmat direct sâmbătă, 31 decembrie. Pentru locuitorii Samoei, vinerea de 30 decembrie 2011 nu a existat niciodată. [5]

7. Întâmplări de senzație

Ziua pierdută a lui Magellan

Prima expediție care a înconjurat Pământul, pornită în 1519 sub comanda lui Magellan, a navigat mereu spre vest: din Spania, peste Oceanul Atlantic, spre America de Sud, apoi peste Oceanul Pacific, spre Asia. Cronicarul ei, Antonio Pigafetta, a ținut cu mare grijă jurnalul de bord, zi de zi.

După ce au traversat și Oceanul Indian și au ocolit Africa pe la sud, supraviețuitorii au ajuns, în iulie 1522, la Insulele Capului Verde, un arhipelag din Oceanul Atlantic, în largul coastei de vest a Africii. Acolo au aflat cu uimire că era joi, deși jurnalul lor arăta miercuri. Nu greșiseră nimic: înconjurând Pământul spre vest, „pierduseră” o zi. [6]

Ziua câștigată a lui PhileasFogg

În romanul „Ocolul Pământului în 80 de zile” de Jules Verne, englezul PhileasFogg pariază că va înconjura Pământul în 80 de zile.

La întoarcerea la Londra, crede că a pierdut pariul pentru o întârziere de câteva minute. Află însă, în ultima clipă, că, înconjurând Pământul spre est, câștigase o zi fără să știe. Așa câștigă pariul. [7]

 

Insula de Ieri și Insula de Mâine

În strâmtoarea Bering, între Rusia și Alaska, se află două insule la mai puțin de 4 km una de alta: Diomede Mare, care aparține Rusiei, și Diomede Mică, a Statelor Unite.

Între ele trece linia de schimbare a datei, iar diferența de oră este de aproape o zi întreagă. De aceea, ele au fost poreclite „Insula de Mâine” și „Insula de Ieri”. [8]

Pe vreme senină, de pe una o vezi pe cealaltă. Cu alte cuvinte, poți privi cu ochiul liber ziua de ieri sau pe cea de mâine.

Aceeași oră, altă zi

Samoa și Samoa Americană sunt două grupuri de insule aflate la circa 130 de km unul de altul, de o parte și de alta a liniei.

Ceasurile lor arată aceeași oră, dar data diferă cu o zi întreagă. Când în Samoa este duminică, ora 12:00, în Samoa Americană este sâmbătă, ora 12:00.

Revelionul de două ori

Cine sărbătorește trecerea în noul an în Noua Zeelandă, apoi se urcă imediat în avion spre Hawaii, aterizează pe 31 decembrie și poate sărbători Revelionul a doua oară.

Ziua de naștere pierdută

Un pasager care traversează linia spre vest cu vaporul, în noaptea dinaintea zilei sale de naștere, se poate trezi direct în ziua următoare. Pentru el, ziua de naștere nu mai există în acel an.

Gemenii „inversați”

Dacă pe o navă care traversează linia spre est se nasc gemeni, cel născut al doilea poate avea în acte o dată de naștere mai veche decât fratele lui „mai mare”. Cazul este teoretic, dar perfect posibil.

La Polul Sud, unde se termină linia

Linia internațională de schimbare a datei se termină chiar în punctul Polului Sud, unde se întâlnesc toate meridianele. Pe continentul Antarctica, linia nu are o trasare oficială, pentru că acolo nu există o populație permanentă care să aibă nevoie de ea, ci doar cercetători, care stau temporar în stațiile științifice.

Antarctica este un continent de stâncă, acoperit de o calotă uriașă de gheață. Polul Sud se află pe acest platou de gheață, la o altitudine de circa 2.835 de metri, iar gheața de sub el are o grosime de aproximativ 2.700 de metri; abia sub ea se află roca continentului.

Polul Sud geografic este un punct fix: locul în care axa de rotație a Pământului iese la suprafață. Stâlpul care îl marchează este însă înfipt în gheață și călătorește odată cu ea. Gheața alunecă încet, cu circa 10 metri pe an, dinspre Pol spre Marea Weddell, aflată la circa 1.400 de kilometri. Astfel, după un an, stâlpul ajunge la circa 10 metri de locul în care axa de rotație a Pământului iese la suprafață. De aceea, în fiecare an, la 1 ianuarie, cercetătorii stabilesc din nou poziția exactă a Polului și înfig acolo un stâlp nou, la circa 10 metri de cel vechi, în sens opus alunecării gheții. Stâlpul vechi nu este mutat din loc. Așa s-a format, în timp, un șir de stâlpi care se îndepărtează încet de punctul fix al Polului, în direcția curgerii gheții. [9]

În punctul Polului Sud nu există o oră „naturală”, pentru că toate fusurile orare se strâng acolo, ca feliile unui tort în centrul lui. Prin înțelegere, stația americană Amundsen-Scott, aflată la Pol, folosește ora Noii Zeelande, de unde vin avioanele care o aprovizionează. Astfel, la Polul Sud data este aceeași ca în Noua Zeelandă, printre primele locuri de pe Pământ care intră în ziua următoare.

Cine se plimbă în jurul stâlpului care marchează Polul trece, în câteva secunde, prin toate cele 24 de fusuri orare și peste Linia internațională de schimbare a datei. Poate spune, în glumă, că a făcut înconjurul lumii și a trecut din „azi” în „mâine” și înapoi.

În punctul Polului Sud nu mai există nici est, nici vest, nici sud: oricare pas ai face, mergi spre nord. Soarele răsare o dată pe an, în jurul echinocțiului din septembrie, și apune o dată pe an, în jurul echinocțiului din martie. Cât timp este pe cer, nu urcă și nu coboară, ci se rotește în jurul orizontului, aproape la aceeași înălțime. Revelionul se sărbătorește aici în plină lumină a zilei, în miezul verii antarctice.

Experimentul cu Soarele care stă pe loc se poate face și la Polul Sud, dar în decembrie sau ianuarie, când acolo este vară. Regula este aceeași: mergi spre vest, cu viteza cu care se rotește Pământul în locul acela. Privit de sus, însă, Pământul se rotește aici în sensul acelor de ceasornic, așa că plimbarea se face în sens invers acelor de ceasornic. În schimb, experimentatorul nu are de ce să se teamă de urșii polari, care trăiesc doar în Arctica. Nici pinguini nu va întâlni, pentru că aceștia trăiesc pe coastele Antarcticii, la peste 1.000 de kilometri de Pol.

8. O linie care nu se vede, dar se simte

Linia internațională de schimbare a datei nu se vede nici pe uscat, nici pe mare. Nu are borne, garduri sau vameși.

Ea există doar în calendare, pe hărți și în înțelegerea dintre oameni.

Și totuși, ea poate face ca doi vecini să fie în zile diferite, ca un călător să aibă aceeași dată de două ori sau ca o țară întreagă să sară peste o zi.

Ea ne arată că timpul pe care îl socotim cu ceasul și calendarul este, în bună măsură, o înțelegere omenească, croită după rotația Pământului în jurul axei sale.

Înțelepciunea veche o spunea demult: „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui” (Eclesiastul 3, 1).

Iar povestea baschetbalistei din Fiji, cu soțul în casă, într-o zi, și soția în bucătărie, în alta, rămâne cea mai frumoasă lecție despre această linie: pe hartă, „azi” și „ieri” pot sta la doar câțiva pași unul de altul.

Note și surse

[1] Conferința Internațională a Meridianelor, Washington, octombrie 1884: meridianul care trece prin Observatorul din Greenwich a fost adoptat ca meridian zero.

[2] Timeanddate.com, „WhatIsthe International Date Line?”: linia nu este stabilită prin lege internațională; fiecare țară își alege fusul orar și, implicit, partea liniei în care se află.

[3] EncyclopaediaBritannica, „International Date Line”: linia urmează în general meridianul de 180°, dar deviază pentru a ocoli unele teritorii și grupuri de insule.

[4] Robert H. van Gent, „Recent Adjustmentstothe International Date Line”, Universitatea din Utrecht: Kiribati a mutat linia spre est la 1 ianuarie 1995.

[5] Al Jazeera, „Pacific islandslose a day in datelinewarp”, 30 decembrie 2011: Samoa a trecut de la joi, 29 decembrie, direct la sâmbătă, 31 decembrie 2011.

[6] Antonio Pigafetta, relatarea primei călătorii în jurul lumii (1519–1522): la Insulele Capului Verde, membrii expediției au constatat că jurnalul lor de bord rămăsese cu o zi în urmă.

[7] Jules Verne, „Ocolul Pământului în 80 de zile” (1873): PhileasFogg, înconjurând Pământul spre est, câștigă o zi fără să știe.

[8] EncyclopaediaBritannica, „Diomede Islands”: Diomede Mare (Rusia) și Diomede Mică (SUA), aflate la circa 4 km una de alta, sunt despărțite de granița ruso-americană și de linia de schimbare a datei.

Bibliografie

1. International ConferenceHeld at Washington for thePurpose of Fixing a Prime Meridian and a Universal Day, October 1884. Protocols of theProceedings. Washington, 1884.

2. Timeanddate.com. WhatIsthe International Date Line (IDL)?

3. EncyclopaediaBritannica. International Date Line.

4. Van Gent, Robert H. Recent Adjustmentstothe International Date Line. Universitatea din Utrecht.

5. Al Jazeera. Pacific islandslose a day in datelinewarp. 30 decembrie 2011.

6. Pigafetta, Antonio. The FirstVoyageAroundthe World (1519–1522). Ediție îngrijită de Theodore J. Cachey Jr. University of Toronto Press, 2007.

7. Verne, Jules. Ocolul Pământului în 80 de zile (Le Tour du monde en quatre-vingtsjours). Paris, Hetzel, 1873.

8. EncyclopaediaBritannica. Diomede Islands.

Surse online verificate

Timeanddate.com – International Date Line: https://www.timeanddate.com/time/dateline.html

Van Gent – Recent Adjustmentstothe International Date Line: https://webspace.science.uu.nl/~gent0113/idl/idl_recent.htm

Al Jazeera – Pacific islandslose a day in datelinewarp: https://www.aljazeera.com/news/2011/12/30/pacific-islands-lose-a-day-in-dateline-warp

EncyclopaediaBritannica – Diomede Islands: https://www.britannica.com/place/Diomede-Islands

EncyclopaediaBritannica – International Date Line: https://www.britannica.com/topic/International-Date-Line

Mic dicționar

Fus orar – fâșie a suprafeței Pământului, lată în principiu de 15 grade, în care toate ceasurile arată aceeași oră.

Greenwich – localitate lângă Londra, unde se află Observatorul prin care trece meridianul zero.

Linia internațională de schimbare a datei – linie imaginară, așezată aproximativ de-a lungul meridianului de 180°, în Oceanul Pacific, unde se schimbă data din calendar.

Meridian – linie imaginară care unește Polul Nord cu Polul Sud.

Meridianul zero – meridianul care trece prin Greenwich, de la care se socotesc longitudinea și fusurile orare.

Ora de iarnă – ora obișnuită (legală) a fusului orar. În România, este cu 2 ore înaintea Greenwich-ului și se folosește din ultima duminică din octombrie până în ultima duminică din martie.

Ora de vară – ora dată înainte cu o oră, în sezonul cald, pentru a folosi mai bine lumina zilei. În România, este cu 3 ore înaintea Greenwich-ului și se folosește din ultima duminică din martie până în ultima duminică din octombrie.

Polul Sud geografic, sau punctul fix al Polului – locul în care axa de rotație a Pământului iese la suprafață, în emisfera sudică; acolo se întâlnesc toate meridianele. Nu se deplasează odată cu gheața care îl acoperă, de aceea stâlpul care îl marchează este înlocuit în fiecare an, la 1 ianuarie.

Timpul Universal Coordonat (UTC) – ora de referință a lumii, socotită față de meridianul zero de la Greenwich și măsurată cu ceasuri atomice; a înlocuit, oficial, vechea „oră Greenwich” (GMT). Ora fiecărui fus orar se exprimă față de UTC.