INVITAȚIE DUBLĂ LANSARE DE CARTE - 24 octombrie 2024, ora 18,00

 

Editura ACTAEON BOOKS și Revista de Cultură „Nord Literar” vă invită, în prezența autorului, la o dublă lansarea a biografiilor lui Alexandru BUICAN, Brâncuși, o biografie legendară și Brancusi. A Legendary Life, ambele apărute la editura noastră în anul 2023. Nu întâmplător am ales Shura Bistro Caffe, local agreabil, ce promite să devină un lăcaș de cultură al Băii Mari.

Scriitorul, revenit de scurtă vreme din Memphis, aflat pentru puțină vreme în urbea noastră, ne va înfățișa atât drumul parcurs, vreme de 17 ani, pentru realizarea celor două biografii ce însumează 1670 de pagini, cât și dificultățile întâmpinate în procesul de elaborare al acestora. Documentarea a fost realizată, vreme de 5 ani, la celebra bibliotecă New York Public Library. La acest eveniment veți afla adevărul despre iubirile/ iubitele lui Brâncuși, cu atât mai mult cu cât sculptorul devenise un mit încă din timpul vieții.

Evenimentul va fi moderat de Dana BUZURA-GAGNIUC, manager al Revistei de Cultură „Nord Literar” și prezentat de Daniela SITAR-TĂUT, editor (ONLINE), Valeria BILȚ și Monica D. CÂNDEA.

Vă așteptăm cu drag!

Brâncuși, o nouă recunoaștere universală

                                                        de Gheorghe Pârja

În data de 27 iulie 2024, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, care s-a desfășurat în India, la New Delhi, Ansamblul monumental Calea Eroilor, realizat de sculptorul român Constantin Brâncuși, și Frontierele Imperiului Roman – Dacia au primit acceptul de a fi incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Am zis o nouă recunoaștere universală, deoarece opera marelui sculptor este prețuită, comentată, prezentă în mari muzee ale lumii. Franța, patria adoptivă a lui Brâncuși, a fost și este extrem de atentă cu memoria lui culturală. Nu uit că unul dintre foștii președinți ai Franței, Nicolas Sarkozy, l-a luat pe sculptor ca agent electoral. Cinste Franței că l-a ocrotit ca pe un geniu ce este, a spus fostul demnitar francez.

Cu toate acestea, mormântul lui Brâncuși, din Montparnasse, nu este în cele mai bune înfățișări. Scriitorul Dinu Flămând, o perioadă trăitor la Paris, îmi spunea că îngrijirea cade în seama administrației cimitirului. Dar statul francez s-a îngrijit de atelierul sculp­torului, fiind și astăzi un loc de întâlnire cu spiritul românesc și universal al operei lui. Nu a făcut asta nici pentru Rodin. Este demnă așezarea atelierului lângă Centrul Pompidou. În acest an, în luna martie, sub patronajul președintelui Franței, s-a deschis cea mai mare expoziție Brâncuși de până acum, considerată Ambasada Brâncuși la Paris.

Decizia de la New Delhi vine să confirme că tezaurul brâncușian de la Târgu Jiu devine bun cultural al umanității, bucurându-se de protecție mondială. Așa nu se va mai întâmpla ca acest monument să fie spălat cu detergenți de autoritățile locale, ca anii trecuți. În acest context, îmi aduc aminte de un episod dramatic din istoria Coloanei infinitului, povestit de un confrate gorjean. Care a avut șansa profesională să stea de vorbă cu personajul întâmplării pe care v-o spun. Tănase Lolescu, un consătean al lui Brâncuși, din Hobița, ajunsese activist de partid la raion. Pe superiorul lui îl deranja la culme lucrarea de pe Târgul cu fân. Era socotită o expresie a regimului burghez. Se lega de un adevăr istoric.

Doamna Arethia Tătărăscu, soția premierului din acea vreme, îl convinge pe Brâncuși să realizeze la Târgu Jiu un monument dedicat eroilor neamului din Primul Război Mondial. Opera a fost realizată între anii 1937-1938. Brâncuși nu a acceptat să fie plătit. Deci Ansamblul trebuia ras de pe fața pământului. Jos cu el!, a ordonat superiorul cu educație proletcultistă. Sarcina trebuia dusă la îndeplinire de tovarășul Tănase. Cum să dărâme el lucrarea? Cu o macara. Cu un tractor Kirov. Așa a ajuns Tănase la comisarul sovietic Naghev, de la Sovrom, care l-a refuzat pe consăteanul lui Brâncuși. A ajuns la un român care avea un tractor puternic. A fost vizată la început Coloana din Calea Eroilor.

Spre seară, Tănase și tractoristul s-au apucat de treabă. Au legat în jurul Coloanei lanțuri grele. S-a opintit simbolul colectivizării agriculturii, cu vajnicii lui mânuitori, până s-a lăsat întunericul. Lucrarea lui Brâncuși nu a cedat. A rămas pe verticală. Dar și pofta de demolare s-a stins. Vremea a trecut. Cutremurătoarea poveste a Coloanei și acum mă neliniștește. Între timp, ca prin minune, consăteanul lui Brâncuși, Tănase Lolescu, a devenit un aprig apărător al memoriei marelui sculptor. Chiar a condus o lojă țărănească, unică în lume. De câte ori am trecut prin Târgu Jiu, m-am oprit să admir Calea Eroilor. Stau lângă Masa Tăcerii, trec prin Poarta Sărutului și ajung la Coloana Infinitului. Acum sunt la locul lor fixat de părintele lor.

Recenta recunoaștere universală este o mândrie și pentru noi. Cât despre Frontierele Imperiului Roman, de pe teritoriul vechii Dacii, site-ul ne reamintește nouă și lumii despre geneza națiunii noastre, care rămâne strâns legată de Roma. Este un act istoric, cultural și identitar ce ne face mai conștienți de trecutul nostru. E Bine!

Brâncuși, Calea Eroilor

 

                                                                        de Gheorghe Pârja

Astăzi, 19 februarie, este ziua când a venit pe lume cel care va deveni unul dintre faimoșii sculptori ai lumii moderne. Este vorba despre Constantin Brâncuși, născut în anul 1876, în Hobița Gorjului. Pulsul maramureșean al marelui artist l-am deprins de la un vestit sculptor de la noi, de la vizionarul Mihai Olos. Adesea îmi spunea, în atelierul lui din Baia Mare, ce legătură ar fi între brâncușiana Coloană a Infinitului și Orașul Universal închipuit de el. Ținea mult să spună că obârșia ideii Necuprinsului Oraș se află în miracolul fusului cu țurgalăi, cu care torceau femeile în șezători. Într-un moment de imaginație mai relaxată, Mihai credea că Brâncuși a fost de două ori în Maramureș. A fost o mărturisire într-un interviu pe care mi l-a acordat, dar nu a insistat mult pe această ipoteză.

Cred că i-ar fi plăcut să fi cutreierat marele sculptor Maramureșul. Cum s-a întâmplat cu Noica, pe care Mihai Olos l-a adus la Desești. Mihai era un bun cunoscător al operei și vieții geniului născut la Hobița. A avut un regret artistic că nu l-a întâlnit. Nu i-a îngăduit nici ordinea vremii. De fabuloasa lui operă, care a schimbat în bine ordinea artei moderne, am fost și eu sincer atașat. Am privit de aproape câteva lucrări ale lui Brâncuși din muzee bucureștene. Dar certitudinea artei și gândirii unice mi s-a relevat în studenție, când cu un grup de scriitori am fost la Târgu Jiu. Eram pentru prima dată la Complexul Brâncușian. Acolo am aflat povestea fascinantă a prieteniei lui Brâncuși cu V. G. Paleolog (1890 -1979). El a scris prima carte din lume despre Brâncuși.

După 29 de ani de viețuire în stil românesc la Paris a adunat un tezaur documentar unic, un patrimoniu sacru despre devenirea prin operă. Dar și episoade din nașterea Complexului. În 1935, Liga Națională a Femeilor Române din Gorj, reprezentată de Arethia Tătărăscu, încredințează lui Constantin Brâncuși realizarea unui proiect monumental, dedicat memoriei soldaților gorjeni căzuți în luptă în Primul Război Mondial. În 1938, acesta este inaugurat în prezența artistului, devenind primul monument de for public realizat de Brâncuși. Părțile ansamblului, Masa, Scaunele, Poarta și Coloana, făceau parte din repertoriul formelor lui Brâncuși. La dimensiuni reduse realizate în atelierul sculptorului sau în alte contexte. Din concepția lui Brâncuși despre Calea Eroilor făcea parte și Biserica, care atunci era în stare de renovare.

Așadar, sculptorul a încorporat în ansamblu ceva ce era deja zidit, fiind un element esențial al confesiunii locale, obligatoriu pentru mesajul paradigmei creștine. Proiectul în întregime a constat într-o alee care, plecând de la digul Jiului – locul de evocare a actelor de vitejie gorjenească, trecând pe sub un portal, continuând spre biserică, care a primit numele de Calea Eroilor. Fundamental una a vieții, a etapelor arhetipale ce definesc omul, comunitatea, cea care se adună în jurul Mesei Tăcerii, dualitatea și cuplul, reprezentate de Poarta Sărutului, comuniunea cu sacrul din interiorul Bisericii și, nu în ultimul rând, Coloana fără de sfârșit. După cum aminteam, am fost în tinerețea mea studențească la miracolul brâncușian de la Târgu Jiu. Unde cu ajutorul celor pricepuți am deslușit simbolurile din celebrul ansamblu.

Eu am privit Cerul chiar de la poalele Coloanei Cerului. Este o alcătuire unică, cu multe înțelesuri. Coloana fără sfârșit, ridicată pe locul fostului târg de vite de lângă Cimitirul Eroilor, vine din crezul îndelung al poporului român. Acolo, la târgul de vite, era un loc sfânt de întâlnire, marcat de conștiința publică. Sculptorul marchează acest spațiu cu un ax vertical, Coloana fiind cea care deschide porțile Cerului, făcând legătura dintre cei vii și cei morți. Mi l-am apropiat pe Brâncuși după deslușirea înțelesurilor pe care le poartă Calea Eroilor, dar și din cărțile lui V. G. Paleolog, care i-a stat în preajmă aproape trei decenii. Mai ales la Paris, unde i-a cunoscut pe Amedeo Modigliani, Guillaume Apollinaire, Ezra Pound, James Joyce, ori Picasso. Așa a devenit un tezaur al relațiilor culturale europene. Ba a stat la masă cu Domnișoara Pogany, cea care i-a fost model Maestrului pentru celebra sculptură.

Într-un 19 februarie, s-a născut nemuritorul Constantin Brâncuși.